Realizările academice nu țin doar de titlul de pe cartea de vizită, de sumele din ziua soldei și de cum te văd politicienii de care depinzi. Un indicator al faptului că o specialitate medicală are oameni valabili vine și din faptul că poți reuși să pui la punct un congres al respectivei specialități, în colțul tău de non-București, și să vină lumea. Să îți acorde girul că știi ce faci, și șă vrea să îți afle părerea în zonele de nișă. Și cam asta se întâmplă și legat de pneumologia timișoreană – ai un indicator al faptului că aici curg bine lucruri prin felul în care crește, de la an la an, un congres despre a cărui ultimă ediție vom discuta acum.
– Domnule profesor Ovidiu Firă Mlădinescu, vorbiți-ne, vă rog, despre manifestarea a cărei gazdă au fost reprezentanții pneumologiei timișorene.
– Manifestarea – care a debutat acum patru ani – a debutat ca o conferință, Școala Pneumoclinics TM. Și în fiecare an a avut o altă denumire, dar ca structură cvasi similară, cu invitați de prestigiu din țară și din străinătate, în care am avut sesiuni plenare, am avut workshop-uri, am avut dezbateri și mese rotunde, toate pentru a ne actualiza cunoștințele legate de domeniul pneumologiei, și nu numai. În acest an, conex cu această conferință, am făcut un curs, tot sub egida Școala Pneumoclinics, , dar strict pe pneumopatii interstițiale difuze – un domeniu de vârf în pneumologie.
– Deci este o creație a pneumologilor din Timișoara, și se întâmplă la Timișoara, adică nu e itinerant – și în fiecare an aveți teme dedicate? Înțeleg că anul acesta a fost vorba de aceste pneumopatii interstițiale difuze.
– Nu, conferința, care a devenit eveniment anual, regional, a depășit deja acest aspect de regional. Noi ne doream ca această conferință să fie o întâlnire a alumnilor din Timișoara legat de specialitatea pneumologiei – oameni care s-au format ca specialiști în pneumologie în cadrul clinicii universității.
– Deci cumva pe raza de competență a Timișoarei.
– Da, dar de la bun început am avut invitați, adică colegi din celelalte centre, care să vină să împărtășească și ei din expertiză, și am avut și invitați din străinătate.
– Așadar, congresul a crescut.
– Da, a tot crescut. Mai mult, acoperim principalele topice din pneumologie. Deci aveam bolile rare pulmonare, aveam patologia obstructivă pulmonară, patologia infecțioasă pulmonară, aveam somnologia, aveam îngrijirile specializate, cancerul broho-pulmonar. Toate topicele de interes pentru pneumologie, care în fiecare ediție erau ca sesiuni plenare, aveam workshop-uri dedicate și mese rotunde. la conferință am avut în sală între 100-200 de participanți – cursul a fost mult mai focusat, fizic am avut 40 de participanți și am mai avut încă 30 online.
Adică la un număr mai restrâns, dar mult mai aprofundat, și mai în profunzime privite problemele, și dezbătute astfel încât gradul de expertiză a medicilor care gestionează acest bolnav să crească și să corespundă cerințelor.
– Am înțeles. Pneumoniile interstițiale difuze înțeleg că sunt un grup de afecțiuni, și au o legătură și cu ceva ce este găsit sub numele de fibroză pulmonară. Vreau să vă întreb, în cazul fibrozei pulmonare, sau al afecțiunilor care conduc spre boala asta, se folosesc medicamente care duc la alte probleme ale organismului. Rezolvi ceva, strici altceva. Vreau să vă întreb dacă ați ajuns deja la a provoca și colegi din alte discipline pentru a putea lucra interdisciplinar?
– Nu că i-am provocat, a fost o necesitate. Acest abord multidisciplinar al patologiei interstițiale este un must do, care la nivel mondial a fost conștientizat cam de 10 ani. Cum bine ați punctat, anumite patologii sistemice au răsunet asupra plămânului și secundar apare și fibroza pulmonară. Și aici vorbim de bolile reumatologice, bolile sistemice de tip colagenozic. De asemenea, pattern-urile de afectare, după cum ați spus, acest concept de pneumopatii interstițiale difuze acoperă peste 200 de entități specifice.
Și atunci pattern-urile, adică modul de exprimare imagistic al afectării pulmonare este atât de variat încât obligatoriu în abord trebuie să ai o colaborare foarte bună cu medicul radioimagist. Abordarea de tip splitting îți permite, dacă tu poți să te orientezi și să vezi care-i patologia respectivă, să țintești cauzele patologiei, ca să nu mai apară răsunet și asupra plămânului. Dar de multe ori nu e posibil acest lucru. Și atunci avem această abordare globală, de tip lumping, în care nu contează că eu nu pot să îmi dau seama care din patologii e, dar toate duc la fibroză. Și atunci eu pot acționa împotriva fibrozei. Nu știu dacă m-am făcut clar înțeles.
– V-ați făcut înțeles, numai că aș vrea să știu, pentru Timișoara, dacă se poate ajunge la această performanță, ca cineva care ajunge la genul acesta de probleme să nu se trezească în situația că medicul curant pe patologia pneumologică ridică din umeri și îi spune… îmi pare rău, nu știu cum să te ajut pentru problemele pe care le-am creat ajutându-ți plămânii.
– Asta în Timișoara nu va fi cazul, fiindcă noi suntem primul centru din România, încă din 2017, care a fost declarat centru de expertiză în boli pulmonare rare, deci implicit și în ALD-uri. Acest precedent ne-a permis să ne ancorăm, adică să fim afiliati ca parteneri suport la rețeaua europeană de boli rare a Uniunii Europene. Deci în Timișoara există un grad de expertiză foarte mare, dar, cum bine ați spus, medicii pneumologi trebuie să știe că de unul singur ei nu pot gestiona această boală.
Au nevoie de aceste centre de expertiză, centre care pun laolaltă toate specialitățile de care vă spuneam, adică pneumo, radioimagistică, anatomie patologică, reumatologie, chirurgia toracică, care ne permite uneori să facem biopsii pentru a putea vedea, încadra etiologic patologia respectivă, etiopatogenic. Deci cam astea ar fi principalele, dar nucleul, cardiologia, iarăși este importantă, și genetica medicală, fiindcă multe au și o componentă de susceptibilitate genetică, și noi avem toți acești specialiști cu expertiză deja în centrul nostru.
– La întâlnirea de anul ăsta a existat cumva ceva ce să atragă în mod deosebit? Vreo lucrare, vreo comunicare, vreo linie de cercetare?
– Dacă vorbim de conferință, avem un lucru care ne face bucurie, că an de an avem sesiune specială a doctoranzilor. Doctoranzii noștri, și nu numai noștri, și ai colegilor din țară, evident, sunt cercetători de vârf și de mare actualitate și originalitate, și noi avem în fiecare an o sesiune specială, de două-trei ore, în care se prezintă lucrări ale doctoranzilor care au fost publicate în fluxul internațional de date, și anume în jurnale cotate cu factor de impact și în zona de vârf Q1 și Q2.
– Ajung studenții în Q1 și Q2? Bine, probabil cu tot cu profesorii care îi îndrumă.
– Da, cu profesorii care îi îndrumă. Evident, e un colectiv, dar ei sunt prim autori și noi, profesorii îndrumători, suntem ultimii autori. Am avut bucuria ca un doctorand pe care îl coordonez, și care a publicat o meta analiză legată de patternurile imagistice de afectare interstițială în colagenoze, care a fost publicată anul trecut, deja până acum să aibă 22 de citări ISI.
– Foarte fain. Felicitări.
– Mulțumesc, dar nu numai eu am un merit, ci și colegii mei. Noi avem și un centru de cercetare în cadrul Clinicii Universale de Pneumologie.
– Ăsta era încă un lucru pe care voiam să îl întreb, și anume pe linia cercetării cum stați, fie pe ramura mai mare a pneumologiei, fie, dacă există, chiar pe această zonă de nișă a pneumopatiilor interstitiale difuze.
– Încerc să clarific. Avem acel centru de expertiză în boli rare, dar care, ca să ajungă centru de expertiză, înseamnă nu numai experiență clinică, înseamnă și progres în cercetare. Deci avem partea asta, acest centru de expertiză în domeniul bolilor pulmonare, e certificat în cadrul spitalului nostru din 2017. Inițial, coordonator a fost profesorul Tudorac, e cel care a adus și a format acest colectiv, și l-am preluat eu, ulterior, în coordonare de doi ani de zile de când domnul profesor s-a pensionat. Funcționăm integrat – deci în cadrul spitalului e și clinica universitară de pneumologie, și toată resursa pe care o are, de vârf, în această clinică provine din academic, adică din universitate.
Și, în cadrul Clinicii Universitare de Pneumologie, noi am făcut, fiindcă așa-i finanțarea în cadrul facultății, pentru cercetare, un centru de cercetare și inovare în medicina personalizată a bolilor respiratorii. Și toți membrii care suntem în clinică, și suntem conducători de doctorat, avem, toți, doctoranzi în acest centru. De asta spun, legat de cercetare – în ranking-ul de la nivelul facultății – suntem între primele centre de cercetare din cadrul facultății și, implicit, avem o finanțare mai bună dată de facultate. Suntem centru de cercetare avansat.
– Care a fost rolul dumneavoastră la acest congres?
– Președintele conferinței. Dar ceea ce vă rog să menționați, fiindcă noi pentru asta ne-am făcut remarcați și suntem apreciați în toată țara – suntem o echipă. Adică nu mergem pe individualități, și asta aș vrea să se spună. Eu sunt președintele conferinței, dar această organizare nu puteam să o fac de unul singur.
Mai mult, coordonarea organizării am făcut-o într-o echipă de trei, și-anume cu conf. dr. Monica Marc ca și președinte al comitetului de organizare, și prof. univ. dr. Cristian Oancea, ca și președinte al comitetului științific. Nu este o creație individuală, este o muncă de echipă, și îmi place întotdeauna să sublinez acest lucru.
Ramona Băluțescu
