Colonizarea Banatului cu prostituate, bandiţi, criminali, cerşetori, braconieri şi alte persoane certate cu legea în Viena, capitala Austriei, este parte din istoria nespusă a acestei regiuni. O istorie puţin cunoscută şi discutată, neînvăţată în şcoli, inexistentă în prezentări oficiale, în ghiduri turistice şi în literatura populară. Ca atare, un subiect tabu.
***
În vremea împărătesei Maria Tereza – Regina Ungariei şi Arhiducesa Austriei între 1740-1780, a existat o ordonanţă prin care capitala imperiului să fie curăţată de lumea depravată. Locul ales pentru “talpa ţării” avea să fie Timişoara, oraş aflată în plină reconstrucţie după eliberarea de sub turci.
Banatul era după cucerirea habsburgilor, din 1716, o regiune neprietenoasă, aflată la marginea imperiului. Era un loc unde nu se venea cu placere. Mlaştinile ofereau cadru pentru infecţii şi boli.
Prostituatele din închisorile vieneze au fost trimise la Timişoara între anii 1751-1767. Cerşetorii din Viena erau ridicaţi de pe străzi, iar cei sănătoşi erau trimişi la muncă în Banat. Bandiţii, criminalii, braconieri şi alte persoane certate cu legea au fost, de asemenea, alungaţi în Banat.
Deportarea prostituatelor a luat sfârşit în 1770, însă criminalii înrăiţi au continuat să ajungă aici până la sfârşitul secolului al XVIII-lea.
„Este un capitol trist al oraşului. Dar acesta nu e un motiv ca să fie ţinut ascuns, cu ruşine, sub tăcere, deoarece aceşti deportaţi au contribuţia lor la transformarea Timişoarei într-un oraş modern. Încă funcţionează o parte a canalizării făcute atunci; şi parte a dragării mlaştinilor, periculoase pentru viaţa locuitorilor, aflate în jurul vechii fortăreţe, a fost posibilă datorită cerşetorilor sau braconierilor şi chiar a unor criminali înrăiţi, aduşi aici ca deportaţi, în barje. Şi dacă unii mai puţin păcătoşi s-au căsătorit cu acele doamne frivole, ei nu au devenit prin acesta mai puţin utili în construirea unui oraş despre care nimeni nu ar spune astăzi că a fost contruit pe mlaştini”, a scris Tiberiu Schatteles, în cartea “Evreii din Timişoara în perspectivă istorică”.
Rolul prostituatelor din imperiul Austriac era şi de a pune “umărul” la popularea Banatului. Ele puteau începe o viaţă nouă la Timişoara.
Documentele oficiale confirmă această repopulare a Banatului cu persoanele de cea ma joasă speță din Viena. Printre aceste documente se numără şi mărturia doctorului Joseph Schrank, în “Die Prostitution in Wien in historischer, administrativer und hygienischer Beziehung” (“Prostituţia în Viena, din punct de vedere istoric, administrativ şi igienic”). În acestă lucrare putem găsi informaţii esenţiale despre deportarea la Timişoara şi în Banat a prostituatelor şi altor indezirabili, cum ar fi cerşetorii, la bordul unor vase de pe Dunăre.
„Persoanele destinate să fie deportate la Timişoara erau femei depravate plasate în detenţie la Viena, anumiţi indivizi meniţi să populeze Banatul şi bărbaţi condamnaţi la lucrări publice (muncă forţată)… Cerşetorii din Viena erau ridicaţi de pe străzi şi, mulţi dintre ei, cei incorigibili, dar robuşti şi sănătoşi, erau relocaţi în Banat…Timişoara era folosită ca un loc de internare”, scria Joseph Schrank, în 1886.
Criminalii, hoţii şi ceilalţi infractori erau aduşi la Timişoara să sape şanţuri, la construirea canalelor şi la diferite lucrări publice.
Colonizarea Timișoarei cu prostituate, bandiţi, criminali, cerşetori, braconieri şi alte persoane certate cu legea nu ar trebui să mai fie pentru noi un subiect tabu și rușinos din istoria orașului de pe Bega. În societăţile avansate şi democratice nu se mai consideră că este necesar să se uite aspectele neplăcute din istoria unei comunităţi. În Australia, Statele Unite sau Canada subiectul nu mai este tabu şi nici nu este lăsat nestudiat. În fond, toate puterile coloniale au procedat la fel, iar Austria imperială nu a făcut excepţie.
sursa Adevărul
