Spre deosebire de Nicușor Dan, singurul președinte olimpic la matematică pe care l-a avut România, eu văd beneficii acolo unde domnia sa vede mai degrabă riscuri, în ceea ce privește inteligența artificială.
Bineînțeles, cu o condiție esențială: să nu aplicăm inteligența artificială ca pe o copie informatizată a actualului sistem de învățământ.
Pentru că, dacă facem asta, nu am rezolvat nimic. Am înlocuit doar creta cu tableta, catalogul cu o bază de date și profesorul plictisit cu un robot plictisit.
Am mai văzut cum funcționează creativitatea administrativă românească.
În perioada pandemiei, de exemplu, elevii trebuiau să se filmeze alergând prin parc pentru a obține note bune la educație fizică.
Nu conta prea mult dacă înțelegeau ceva despre sănătate, mișcare sau propriul corp. Important era să existe dovada video că au executat procedura.
Așadar, eu aș începe cu un experiment, să spunem pentru elevii din clasele V-XII.
Nu aș desființa din prima zi școala tradițională, nu aș trimite profesorii acasă și nu aș declara că am descoperit formula fericirii educaționale.
Aș construi un sistem paralel, l-aș testa câțiva ani, și în șolile „bune” și în cele mai puțin bune, și aș compara rezultatele.
Prima etapă: biblioteca și profesorul universal.
Avem, sau ar trebui să avem, o bibliotecă națională electronică, accesibilă gratuit tuturor elevilor.
O bibliotecă în care să existe atât literatura fundamentală, cât și manualele și materialele necesare parcurgerii programei școlare.
Nu mă refer la o colecție de PDF-uri aruncate pe un server ministerial, ci la o bibliotecă organizată de specialiști: pedagogi, profesori, istorici, oameni de știință, scriitori.
Oameni care să știe ce trebuie să citească un copil de 11 ani, ce poate înțelege unul de 15 ani și ce ar trebui să știe un tânăr înainte să termine liceul.
În felul acesta, fiecare elev ar avea acces gratuit la lecturile obligatorii, indiferent dacă părinții lui își permit sau nu să cumpere cărți.
A doua componentă ar fi o colecție de lecții video, realizate nu de profesoara aceea de fizică plictisită, care repetă de 25 de ani aceeași lecție, ci de profesori excepționali, de mari pedagogi și de specialiști capabili să explice lucrurile într-un mod inteligibil și atractiv.
Nu ducem lipsă de informație.
Avem acces la lecții extraordinare, predate de oameni care au făcut istorie în domeniile lor. Le putem găsi chiar și acum pe YouTube, fără nici un fel de program guvernamental finanțat cu milioane de euro.
Un elev ar putea învăța fizică de la un profesor extraordinar, matematică de la altul, istorie de la un istoric remarcabil și literatură de la cineva care chiar știe să vorbească despre literatură.
Nu văd niciun motiv pentru care fiecare școală din România trebuie să producă, în mod obligatoriu, propriul ei profesor de fizică, de parcă am avea o problemă de insuficiență planetară a profesorilor de fizică.
În plus, aș elimina din programă materiile și conținuturile inutile sau chiar antișiințifice, acele lucruri pe care elevii le învață doar pentru a le reproduce la examen și pe care le uită, în mod firesc, la câteva zile după aceea.
Pentru selecția cărților și a lecțiilor am putea folosi inclusiv inteligența artificială.
În fond, un sistem bine construit poate analiza operele lui Victor Hugo, Émile Zola, Baruch Spinoza, Isaac Asimov și ale altor mii de autori importanți.
Nu trebuie să-i limităm universul cultural la ceea ce s-a întâmplat să intre în programa școlară românească.
Și aici apare avantajul esențial al inteligenței artificiale.
În timpul fiecărei lecții, elevul ar putea pune întrebări.
Ar putea cere explicații suplimentare, exemple, comparații, demonstrații.
Dacă nu înțelege o formulă, poate cere să i se explice altfel. Dacă nu pricepe o idee dintr-un roman, poate discuta despre ea.
Dacă este curios să afle mai mult decât prevede programa, nimeni nu-l va opri pentru că s-a terminat ora, pentru că o oră poate să țină câteva minute sau o săptămână întreagă.
Mai mult, inteligența artificială ar putea adapta explicațiile la nivelul fiecărui elev.
Unul înțelege mai bine prin exemple concrete, altul prin demonstrații matematice, altul prin analogii sau reprezentări grafice.
Profesorul nu mai trebuie să explice aceeași noțiune de 30 de ori, în speranța că măcar jumătate dintre elevi vor înțelege ceva.
În mare, am rezolvat astfel problema predării. Cel puțin din punctul de vedere al accesului la informație și al posibilității de a o înțelege.
A doua etapă: evaluarea.
Aici cred că inteligența artificială ar putea produce o adevărată revoluție.
Profesorul virtual nu ar trebui să-l întrebe pe elev numai ce a memorat, ci și cum gândește, cum interpretează informația și dacă știe să o folosească.
De exemplu, nu-l va pune să scrie pe o hârtie formula de calcul a suprafeței unui dreptunghi, ci îl va ruga să calculeze câtă vopsea este necesară pentru zugrăvirea unei camere cu anumite dimensiuni.
Eventual, îl va pune să măsoare singur camera în care se află. Să stabilească suprafața pereților, să scadă suprafața ferestrelor și a ușilor și să estimeze cantitatea de vopsea necesară.
În felul acesta aflăm dacă elevul știe matematică sau doar a memorat o formulă.
La istorie, nu-l voi întreba în ce an Mihai Viteazul și-a lichidat datornicii.
Îl voi întreba cât de morală consideră acea acțiune și dacă ar accepta ca un conducător contemporan să procedeze în același fel. Care este concluzia, Mihai cel Viteaz a făcut bine sau nu?
Nu-l voi întreba doar între ce ani a domnit Ștefan cel Mare și Sfânt, ci cum își imaginează că trăiau oamenii în vremea aceea, ce mâncau, cât munceau, ce speranță de viață aveau și cât de fericiți crede că erau.
La literatură, l-aș ruga să scrie un mic eseu despre „Mizerabilii” lui Victor Hugo.
Nu să reproducă rezumatul din manual, ci să explice ce a înțeles din carte, ce crede despre personaje și dacă problemele sociale descrise de autor mai există și astăzi.
Pe elevii din clasele mai mari i-aș întreba ce orientare politică ar atribui lui Victor Hugo sau lui Émile Zola.
Erau progresiști sau conservatori?
Aveau o viziune de stânga sau de dreapta?
Dacă Émile Zola ar trăi astăzi, în ce partid s-ar înscrie? În PSD, USR, la liberali sau la aurari?
Care cred ei că este legătura între conceptul de „Karma” și fizică?
Bineînțeles, nu există un răspuns corect la asemenea întrebări. Important este ca elevul să argumenteze, să facă legături între idei și să demonstreze că a înțeles contextul istoric și social.
Știe elevul cine a fost Baruch Spinoza? Ce a făcut omul acela în viață și de ce a ajuns să fie atât de important în istoria filosofiei? Ce părere are despre ideile lui?
Dar despre Isaac Asimov ce știe? A citit ceva de el? Înțelege de ce legile roboticii sunt importante și ce probleme ridică ele în raport cu dezvoltarea inteligenței artificiale?
Aici mi se pare că avem o oportunitate extraordinară: putem transforma evaluarea dintr-un exercițiu de verificare a memoriei într-un exercițiu de verificare a gândirii.
Inteligența artificială ar putea urmări evoluția elevului, ar putea identifica punctele slabe, ar putea observa unde are aptitudini deosebite și ar putea propune exerciții adaptate.
Nu pentru a-i pune o etichetă definitivă, ci pentru a-l ajuta să-și descopere și să-și dezvolte capacitățile.
A treia etapă: educația practică.
Pentru că nu vreau să transformăm școala într-o fabrică de copii care știu să vorbească frumos despre lucruri pe care nu sunt capabili să le facă.
Vrea domnul elev să construiască ceva? Foarte bine!
Un motor Stirling în miniatură? Un fluture mecanic care își mișcă aripile atunci când este pus la soare?
Un circuit electric simplu? Un mic robot? Un program care să citească și să organizeze mesajele electronice, astfel încât să nu mai aibă probleme când nu funcționează Outlook?
Să vedem codul!
Inteligența artificială îl poate ajuta să proiecteze, să calculeze, să scrie programul, să identifice greșelile și să le corecteze.
Dar nu trebuie să facă proiectul în locul lui. Elevul trebuie să înțeleagă ce construiește, să încerce, să greșească și să găsească soluții.
Aș introduce și proiecte interdisciplinare. De exemplu, construirea unui mic motor poate implica fizică, matematică, desen tehnic, programare și chiar istorie, dacă vrem să aflăm cum a apărut motorul cu abur și cum a schimbat lumea.
Iar la sfârșitul anului, elevul ar trebui să poată prezenta ceea ce a realizat, să explice cum funcționează și să răspundă întrebărilor.
Și atunci, ce se întâmplă cu profesorii?
Nu cred că profesorii trebuie eliminați. Dimpotrivă, cred că rolul lor ar trebui să devină mult mai important, dar și mult diferit.
Profesorul nu ar mai fi principalul furnizor de informații, pentru că această funcție poate fi îndeplinită mult mai eficient de un sistem digital.
Ar deveni mentor, îndrumător, evaluator al proiectelor practice și, mai ales, un om care îi ajută pe copii să se dezvolte intelectual și social.
Ar avea timp să observe elevii, să discute cu ei, să le descopere aptitudinile și să-i învețe să colaboreze.
Profesorul ar urma să devină tatal ideal, înțelept și care orientează evoluția elevului către domeniul care i se potrivește cel mai bine.
Un fel de Harry Morgan din cartea lui Jeff Lindsay, Dexter, dacă vreți.
În plus, nu aș renunța la examenele clasice, cel puțin în perioada de testare.
Aș compara rezultatele obținute de elevii care folosesc sistemul tradițional cu cele ale elevilor care învață în noul sistem. Aș urmări nu numai notele, ci și capacitatea de a rezolva probleme noi, cultura generală, creativitatea și autonomia intelectuală.
Iar dacă rezultatele sunt mai bune, aș extinde experimentul.
În fond, cred că aici este marea problemă a învățământului nostru: continuăm să pregătim copiii pentru o lume care nu mai există, folosind metode concepute pentru o epocă în care informația era greu de găsit și profesorul era principalul ei depozitar.
Astăzi informația este aproape gratuită. Ceea ce devine din ce în ce mai valoros este capacitatea de a o selecta, de a o înțelege, de a o pune la îndoială și de a o folosi pentru a rezolva probleme.
Inteligența artificială nu trebuie să-i transforme pe copii în oameni care nu mai gândesc, ci dimpotrivă, să le ofere posibilitatea să gândească mai mult, mai bine și mai liber.
Și poate că ar trebui să începem prin a schimba o întrebare fundamentală.
Nu ar trebui să ne mai întrebăm cât de multe lucruri a reușit elevul să memoreze până la sfârșitul anului școlar, ci ce este capabil să facă folosind ceea ce a învățat.
Pentru că scopul educației nu ar trebui să fie să producem oameni care știu să răspundă corect la întrebările profesorului, sau să rezolve ecuații la olimpiadele de matematică, ci oameni care sunt capabili să pună întrebări la care profesorul nu s-a gândit.
Iar dacă inteligența artificială ne poate ajuta să obținem asemenea oameni, eu zic să nu ne grăbim să-i căutăm defectele. Mai întâi să vedem ce putem face cu ea.
Altfel, riscăm să ajungem în situația absurdă în care vom folosi cea mai performantă tehnologie inventată vreodată pentru a-i învăța pe copii să completeze corect niște teste pe care, oricum, le poate rezolva orice telefon.
***
SUA.
Alerta a fost emisă la ora 15:54 (22:54 pe ora României), “din cauza unor circumstanțe extraordinare și din motive de siguranță”, a transmis Administrația Federală a Aviației din SUA (FAA). La momentul respectiv, agenția nu a oferit alte informații în afară de precizarea că “toate zborurile de plecare trebuie să rămână suspendate până la noi ordine”.
Restricția de decolare a fost ridicată la ora locală 20:15 (02:15 pe ora României). Conform platformei de monitorizare a zborurilor, FlightAware, interdicția a dus la peste 8.500 de zboruri întârziate și aproape 8.000 de zboruri anulate.
Câteva ore mai târziu, secretarul Transporturilor, Sean Duffy, într-o conferință de presă de vineri seara de la Casa Albă, a atribuit întreruperea unui sistem de control al traficului aerian învechit, în care routerele “au fost supraîncărcate cu date”. Duffy a explicat că, odată ce routerele au devenit supraîncărcate, acest lucru a dus la “instabilitate la nivelul radarelor și al comunicațiilor din centrele noastre, din TRACON-urile (centrul de control al traficului aerian – n.r.) noastre de pe întreg teritoriul țării”. Astfel, la nivelul centrului de control au fost observate inconsistențe în datele provenite de la radare și în comunicarea noastră cu aeronavele, a explicat Duffy.
Polonia a suspendat finanțarea de arme pentru Ucraina
Polonia a decis să suspende contribuțiile la programul prin care țările europene vor achiziționa arme din Statele Unite pentru transferul către Ucraina, a anunțat premierul polonez Donald Tusk. „L-am informat pe secretarul general al NATO, Mark Rutte, că nu vom face contribuții la programul PURL – bani europeni pentru arme americane destinate Ucrainei – în […]
Ce va mai rămâne din industria auto germană? Mercedes-Benz anunţă că suspendă toate noile investiţii în fabricile din Germania, în timp ce compania aplică măsuri tot mai dure de tăiere a costurilor.
Ce se întâmplă în și cu Europa?
De luni bune, Europa pare să nu-și mai găsească liniștea. În tot mai multe țări ale Bătrânului Continent, actele de violență se țin lanț. Agresivitatea socială este în creștere în mai multe țări: Spania, Franța, Germania, Polonia, Italia, Suedia, Elveția sau Albania. Pare că o minte și o mână invizibile îi împinge pe tinerii din această parte de lume — și îndeosebi pe ei! — să comită acte reprobabile. Incendii, vandalizări, omucideri, atacuri în haită sau individuale, utilizarea frecventă a armelor de foc, iată un tablou sumbru al unei Europe care pare că se prăbușește. Tihna cotidiană a multor orașe europene a dispărut de mult. Cuvintele „extremist” și „extremism” sunt rostite tot mai des de jurnaliști, de analiști, dar și de acei oameni care, cu câțiva ani în urmă, nici nu-și puteau imagina că viața lor va deveni parte al unui câmp de luptă. Cum s-a ajuns la această situație? Nu e prea greu de înțeles.
VIDEO Adrian Codirlașu: România trebuie să redirecționeze investițiile publice către sectoarele productive și să asigure stabilitate fiscală
România trebuie să renunțe la modelul economic bazat pe împrumuturi și stimularea consumului și să orienteze banii publici către investiții care cresc competitivitatea, a declarat Adrian Codirlașu, președintele CFA România și profesor asociat la ASE. Acesta a avertizat că economia riscă o contracție de aproximativ 1%, în timp ce continuarea actualei politici ar amplifica datoria […]
Cum se pot îmbina sistemul educațional din România și Inteligența Artificială.
Nicușor Dan, primul președinte al României olimpic la matematică, avertizează în legătură cu riscurile folosirii Inteligenței Artificiale în sistemul de învățământ din România.
„Dacă cumva uităm de acest proces și suntem tentați să mergem direct la rezultatul final pe care inteligența artificială ni-l dă cu nivelul la care a ajuns azi, riscul pentru nivelul de educație poate să fie foarte mare”, a mai declarat șeful statului.
Marile orașe din România au prea puţini copaci şi prea multe maşini.
Marile oraşe din România au prea puţini copaci şi prea multe maşini, iar efectele se simt cel mai puternic în zilele de caniculă, arată o analiză Monitorul Social.
Industria auto din România pierde teren: producția a scăzut cu 12,3% în zece luni – Dacia concentrează peste trei sferturi din declin
Declinul industriei auto din România s-a adâncit în octombrie din nou, când volumele produse au consemnat o scădere de peste 20% față de anul precedent, în vreme ce totalul primelor zece luni s-a situat cu 12,3% sub nivelul din aceeași perioadă a anului trecut. În primele zece luni din 2026, uzinele Dacia de la Mioveni […]
Numele tău de familie se termină cu „-escu”? Cine sunt strămoșii tăi, de fapt
Sufixul „escu” reprezintă un brand de țară. Numele caracteristice românești precum Ionescu, Popescu, Marinescu și toate celelalte terminate în „escu” sunt considerate tradiționale.
Aceste nume cu „escu” în coadă au o tradiție de cel mult 200 de ani, scrie adevărul.ro.
Note: There is a poll embedded within this post, please visit the site to participate in this post’s poll.
Ionescu, Popescu, Marinescu și toate numele terminate în „escu” aparțin spațiului carpato-danubiano-pontic.
Numele cu „-escu” au fost oficializate undeva în secolul 19, chiar dacă unii dintre noi am fi crezut că sunt mai vechi.
Șapte trucuri psihologice care îi fac pe cei din jur să te îndrăgească și cum te ajută acest lucru inclusiv la locul de muncă
Persoanele care le arată celorlalți că îi apreciază, care pun întrebări personale sau care cer sfaturi se fac mai ușor plăcute, potrivit mai multor studii de psihologie. Simpatia influențează și felul în care este evaluată munca unui angajat, iar un șef antipatic are foarte puține șanse să fie considerat un lider bun. Jack Zenger și …
Programul de lucrări al SDM în ziua de 14 noiembrie 2026
Ce facem astăzi, 14 noiembrie 2026, în Timișoara?
