Am descoperit un nou hobby. Nu unul foarte costisitor, nu necesită echipament special și nici nu trebuie să-mi fac rezervare undeva. E suficient să ies dimineața la plimbare cu câinele și să trec pe lângă un anumit loc.
Dar să vă povestesc cum am ajuns aici.
Într-o dimineață, a apărut acolo un cazan negru.
Nu știu cine l-a adus, de unde venea și nici ce făcuse omul cu el până atunci.
Cert este că a fost abandonat lângă tomberon, probabil în speranța că va fi preluat de serviciul de salubritate.
Gunoierii au venit, s-au uitat la el, l-au mutat în locul din poză și au plecat.
Probabil nu făcea parte din fișa lor de post sau poate nu se încadra în categoria gunoiului pe care aveau voie să-l ridice.
În România, până și gunoiul trebuie să respecte niște reguli administrative.
După vreo două zile, cineva a pus în cazan un candelabru frumos, din acela cu țurțuri de cristal, atât de apreciat în anii ’80.
O adevărată piesă de mobilier care, dacă ar fi fost lustruită puțin, ar fi putut să-și găsească locul într-un apartament nostalgic după vremurile în care sufrageria trebuia să strălucească.
A doua zi, candelabrul dispăruse. În schimb, apăruseră două uși.
Nu erau rele ușile acelea.
Sau, mă rog, nu fuseseră rele cu o lună în urmă, când am făcut poza de sus.
Din nou au venit gunoierii, s-au uitat la ele și au plecat. Ușile au rămas.
Apoi a început să se contureze un adevărat fenomen social.
Într-o zi a oprit acolo o mașină. Mare, frumoasă. Un „gipan” cum i se spune.
Omul și-a lăsat copilașul la grădiniță și, cu aceeași ocazie, a lăsat și câțiva saci negri.
O economie de timp, până la urmă. Dacă tot trecea pe acolo, de ce să nu rezolve și problema gunoiului?
În altă zi, cineva a adus două scaune.
Probabil s-a gândit că, dacă alții pot să lase saci cu gunoi, el de ce n-ar putea să lase niște scaune?
Gunoierii au venit din nou. Unul dintre ei s-a uitat la scaune, probabil că nu i-a plăcut modelul, așa că le-a lăsat acolo.
Din fericire, a trecut ulterior cineva care le-a apreciat. Erau frumoase, cu schelet de aluminiu, așa că le-a luat. Iată și prima tranzacție reușită a acestui mic târg de vechituri.
A venit apoi o femeie în vârstă cu o saltea. Probabil că nu mai avea nevoie de ea și s-a gândit că locul acela este tocmai potrivit pentru a scăpa de problemă.
Poate nu avea mașină să o transporte în altă parte. Iar cu salteaua în troleibuzul 15 nu prea merge, deși, dacă ne gândim bine, ar fi putut fi o experiență interesantă pentru ceilalți călători.
O altă doamnă în vârstă a pus acolo, sub țevile acelea groase, un tablou.
Altcineva a adus o trusă sanitară, împreună cu, probabil, jumătate de tonă de medicamente.
Într-o altă dimineață am descoperit acolo, la câțiva metri distanță, un scaun pentru persoane cu dizabilități locomotorii.
Părea aproape nou, era în perfectă stare și mi-a fost greu să înțeleg de ce ar renunța cineva la un asemenea obiect.
După vreo oră am văzut o femeie care s-a oprit, l-a examinat atent și l-a luat.
M-am bucurat. Măcar de data asta un obiect util nu ajunsese la groapa de gunoi. Poate că omul care îl abandonase nici nu știa că altcineva avea nevoie de el.
Alaltăieri, spectacolul a atins un nou nivel.
Un domn a găsit pe acolo două tablete, un instrument de măsură digital, un ceas de masă, câteva poșete, pixuri, creioane, alte rechizite, vreo zece cabluri USB și două Biblii.
A făcut o selecție destul de rațională: a luat tabletele, ceasul, instrumentul și cablurile, iar Bibliile le-a așezat frumos într-o pungă, cu titlurile la vedere.
Poate-poate are cineva nevoie de ele.
Văzând că mă uit la tabletele acelea m-a întrebat dacă nu am nevoie de niște rechizite, sau de o poșetă de damă nou-nouță.
Mi-a plăcut gestul. Omul nu a luat totul la grămadă, ci a făcut și un fel de triere, lăsând la vedere ceea ce considera că ar putea fi util altora.
Un fel de bibliotecă publică în aer liber, cu program non-stop și fără fișă de împrumut.
Și uite așa mi-am descoperit noul hobby.
În fiecare dimineață, când trec pe acolo în drum spre locul unde îmi plimb cățelul, mă opresc și cercetez oferta.
Nu se știe niciodată ce mai apare. Poate un obiect interesant, poate o piesă de mobilier vintage, poate cine știe ce raritate care să merite să-l sun pe Drew Pritchard, omul acela de la Discovery care caută și recuperează obiecte vechi, să vină să-l ridice.
Am început să privesc locul cu alți ochi.
Nu mai este un simplu depozit spontan de gunoi, ci un fel de muzeu al lucrurilor de care oamenii nu mai au nevoie, dar pe care alții le-ar putea folosi.
O expoziție permanentă despre gusturile, obiceiurile și nivelul de prosperitate al cartierului. Cu intrare liberă și exponate noi în fiecare zi.
De fapt, dacă stau să mă gândesc, este și un interesant studiu sociologic. Acolo poți vedea ce cumpără oamenii, ce aruncă, ce consideră valoros și ce nu mai merită păstrat. Uneori poți vedea chiar și o mică lecție de economie circulară, deși probabil că cei care au inventat conceptul nu s-au gândit tocmai la un cazan negru de lângă un tomberon.
Tot răul spre bine, cum s-ar spune.
Dacă în prima zi gunoierii ar fi ridicat cazanul acela negru, probabil că nu aș mai fi avut astăzi ce să povestesc.
Nu s-ar mai fi adunat nici candelabrul, nici ușile, nici scaunele, nici salteaua, nici tabletele și nici cele două Biblii.
Aș fi fost privat de un hobby și cartierul ar fi pierdut una dintre cele mai interesante expoziții de artă contemporană.
Pentru că gunoaiele astea sunt ca gândacii de bucătărie, într-un loc curat nu se adună. Dar dacă se nimerește unul pe acolo, într-o lună un întreg bloc este infestat.
Nici gunoaiele nu sunt de regulă aruncate la întâmplare, ci sunt aruncate acolo unde sunt deja alte gunoaie.
Dar, mai ales, polițiștii locali nu ar mai fi avut ocazia să-și exercite atribuțiile și să-i amendeze pe cetățenii care abandonează deșeuri în locuri nepermise.
Pentru că aici ajungem la partea cu adevărat interesantă.
În România, curățenia pare să fie înțeleasă de autorități mai ales ca o problemă de disciplinare a cetățeanului, și, nu în ultimul râând, de maximizare a profitului pentru firmele de gunoieri.
Nu de organizare a serviciilor publice, de colectare eficientă a deșeurilor sau de existență a unor soluții accesibile pentru cei care vor să scape de obiectele voluminoase.
Sigur că oamenii care abandonează gunoiul pe stradă trebuie sancționați. Nu am nicio îndoială în privința asta.
Dar sancțiunea nu poate ține loc de serviciu public, iar amenda nu poate înlocui colectarea gunoiului.
Dacă ai o saltea veche, două uși, un dulap sau un cazan de care vrei să scapi, trebuie să existe o soluție simplă, cunoscută și accesibilă de a scăpa de ele, în apropierea locului în care persoana respectivă locuiește.
Nu poți pretinde că rezolvi problema doar trimițând poliția locală să-i pândească pe cei care le abandonează lângă tomberon. Poți în schimb să ridici gunoiul, dacă tot trece mașina aceea mare pe acolo. Sau să amplasezi acolo un container de 5-10 mc, așa cum se întâmplă în locurile în care apa caldă a fost descoperită în urmă cu 1000 de ani.
Mai ales că, din câte puteți observa, dacă ați citit până aici, serviciul de salubritate a avut numeroase ocazii să intervină.
Au venit, s-a uitat și au plecat. De fiecare dată.
***
Grupare neonazistă din Spania, legături cu grupul ultra co-fondat de George Simion: antrenată în Ucraina cu Brigada Azov, plănuia o revoltă armată acasă
Organizația nazistă a fost ținta unei operațiuni de amploare a poliției din Spania, care s-a desfășurat simultan în șapte provincii din țară, pe 6 noiembrie. Printre cei arestați s-a aflat și Isabel Peralta, o tânără de 25 de ani, figură importantă a extremismului de dreapta din Spania.
Pană majoră la Microsoft.
O pană majoră a serviciilor Microsoft a afectat mii de utilizatori din mai multe regiuni, iar joi seara, 12 noiembrie, România au început și ei să raporteze probleme.
Probleme la actualizarea de securitate din noiembrie pentru Windows 11.
Microsoft a confirmat că actualizarea de securitate din noiembrie 2026 nu reușește să se instaleze pe anumite dispozitive care folosesc Windows 11. Problema afectează în special sistemele pe care a fost instalată anterior actualizarea opțională din octombrie, iar utilizatorii se pot confrunta cu blocarea procesului de instalare și apariția unor coduri de eroare.
Teddy Riner a anunțat că vrea să fie președintele Franței și a explodat în sondaje.
Teddy Riner, multiplu campion european, mondial și olimpic la judo, și-a anunțat candidatura la președinția Franței și a stârnit entuziasm în rândul unei părți importante a electoratului, dar și sprijin din partea lui Emmanuel Macron.
La 37 de ani, judocanul de 2,04 metri, supranumit „Marele Ted”, și-a anunțat candidatura la președinția Franței de pe o poziție centristă: „nici de stânga, nici de dreapta”, relatează France Info.
Putin a folosit gluma cu „banii de pe noptieră” a fostului președinte ucrainean Viktor Ianukovici în discuțiile cu emisarii americani.
— De unde ai luat banii?
— Din noptieră.
— Și cine a pus banii în noptieră?
— Soția mea.
— Și de unde i-a avut soția ta?
— I-am dat eu.
— Și tu de unde i-ai luat?
— Din noptieră.
Cercul se închide. La fel stau lucrurile și cu europenii. E o formulare mai neobișnuită, dar ne-am dori foarte mult ca dumneavoastră, domnilor, și administrația americană, în ansamblu, să colaborați cu aliații voștri europeni, astfel încât aceștia să decidă, în sfârșit, ce vor de fapt: pace sau război în Ucraina”…
Cum ar putea România să-și refacă economia după modelul de succes norvegian.
Criza severă cu care se confruntă România, care potrivit unor cunoscuți analiști este în realitate un faliment nedeclarat, readuce în atenție necesitatea unor noi formule de investiții și de asigurare a unor resurse viabile pe termen lung pentru redresarea economică. Scopul fondurilor suverane de investiții este de a oferi beneficii pentru economia unei țări și pentru cetățenii săi. Deși modelul norvegian a fost confirmat ca unul de mare succes, alături de cel al Poloniei, fondul suveran nu poate relansa de unul singur economia România, explică analistul economic Adrian Negrescu, Totuși, acest instrument poate garanta o administrare mai eficientă și mai responsabilă a resurselor țării, iar averea acesteia s-ar păstra și după epuizarea resurselor.
Cum câștigă statul din inflație, în timp ce românii pierd putere de cumpărare
Inflația nu înseamnă doar prețuri mai mari la raft și facturi mai greu de plătit. Ea are și efecte asupra finanțelor publice: poate majora încasările statului din taxe, reduce valoarea reală a unor cheltuieli bugetare și diminua povara datoriilor exprimate în lei.
Înregistrările din sălile de judecată sunt transcrise cu AI.
Inteligența artificială este deja folosită în instanțele din România pentru a înregistra și transforma în text înregistrările din sălile de judecată. Prin intermediul unei platforme, OPTIMUS, transcrierea se face mult mai repede decât în varianta manuală, chiar dacă fiecare text este verificat și corectat ulterior de un grefier, se arată într-un comunicat al Ministerului Justiției.
Practic, ședințele erau înregistrate audio și înainte. Doar că, până acum, transcrierea presupunea ore întregi de ascultat și tastat. Noul sistem generează automat textul discuțiilor și poate identifica vorbitorii.
Dilema unui român cu rate de 1.
Situația unui român rămas fără serviciu de un an, cu rate bancare de 1.600 de euro pe lună, a stârnit numeroase reacții. Unii români s-au declarat uimiți de datoriile uriașe, în timp ce alții au propus soluții radicale pentru a ieși din impas.
OUTSIDER POLITIC #16.
Invitata de astăzi e un veritabil insider politic. În ultimii 30 de ani, Adriana Săftoiu a fost martor la cele mai importante decizii ale statului. Și nu doar martor. A fost omul care a scris acele decizii, ba chiar le-a rostit în fața națiunii, fie că vorbim de microfonul de la Președinție, Guvern, Parlament sau Primăria Capitalei.
Timișul are un nou subprefect.
Executivul Niculescu a aprobat joi numirea oficială a Vanessei Opriș pe funcția de subprefect de Timiș, pe locul lăsat liber de Liliana Oneț. Echipa de la conducerea Prefecturii Timiș este acum completă, după numirea lui Adrian Pau în funcția de prefect, loc lăsat liber după demisia lui Paul Finta.
Amenzi de peste 131.
Poliția Locală Timișoara a dat 42 de amenzi în valoare de 131.750 de lei într-o lună pentru abandonarea deșeurilor. Vezi zonele vizate și unde poți preda gratuit gunoiul.
Programul de lucrări al SDM în ziua de 13 noiembrie 2026
Ce facem astăzi, 13 noiembrie 2026, în Timișoara?
