Uniunea Salvați România (USR) Timiș a depus un proiect de hotărâre în Consiliul Local prin care vrea să oblige dezvoltatorii imobiliari să construiască locuri de joacă standardizate și sigure în toate noile ansambluri rezidențiale din Timișoara. Inițiativa, redactată de un specialist în urbanism, impune dotări minime, zone verzi cu umbră și criterii stricte de distanță pentru a stopa apariția spațiilor de recreere amenajate formal doar „pe hârtie”.
Consilierii locali ai USR Timiș au înregistrat oficial o propunere de regulament urbanistic care introduce criterii tehnice obligatorii pentru toate spațiile de joacă din viitoarele cartiere ale orașului. Scopul declarat al măsurii este de a garanta familiilor un nivel ridicat de siguranță și confort chiar în zona în care locuiesc, transformând Timișoara într-unul dintre puținele municipii din țară care oferă o astfel de garanție legală.
Proiectul de act normativ a fost elaborat de Răzvan Negrișanu, liderul de grup al consilierilor locali USR și arhitect de profesie. Documentul vizează înlocuirea practicilor actuale din piața imobiliară, unde spațiile destinate copiilor sunt adesea neglijate de constructori sau amenajate necorespunzător pentru a îndeplini formal cerințele de autorizare.
„Prea des am văzut aruncat între blocuri câte un singur tobogan, pus în grabă doar ca să fie bifat un spațiu de joacă pe hârtie.”
Ce echipamente devin obligatorii pentru constructori
Noul regulament instituie standarde clare pe care companiile imobiliare trebuie să le respecte obligatoriu. Astfel, fiecare spațiu de joacă nou, indiferent de dimensiunile ansamblului, va trebui echipat cu elemente de bază indispensabile: un leagăn prevăzut cu cel puțin două scaune, un tobogan sau o structură complexă de cățărare care include un tobogan, minimum două bănci destinate părinților și un coș de gunoi.
Pe lângă dotările tehnice, textul prevede obligații clare privind amplasarea și accesibilitatea. Locurile de joacă trebuie poziționate la o distanță de cel mult 150 de metri de intrarea în imobile, să dispună în mod obligatoriu de zone umbrite natural sau artificial și să permită accesul facil al persoanelor cu mobilitate redusă.
„Regulamentul stabilește criterii precise: suprafață minimă, echipamente sigure, zone umbrite și accesibilitate, astfel încât locurile de joacă să fie gândite pentru copii și pentru comunitate, nu lăsate la voia întâmplării.”
Urbanism axat pe oameni, nu pe betoane
Reprezentanții formațiunii politice își justifică demersul prin necesitatea reconfigurării modului în care se dezvoltă orașul, punând accent pe calitatea vieții și pe eliminarea pericolelor generate de traficul rutier din proximitatea zonelor rezidențiale.
„Cartierele noi modelează destinul familiilor care le aleg. Un ansamblu rezidențial nu înseamnă doar locuințe; înseamnă locul în care copiii cresc. Prin acest regulament ne asigurăm că acel loc le oferă și spații sigure, de calitate, gândite pentru ei. Copiii noștri nu mai pot crește printre mașini și betoane.”
Inițiatorii susțin că administrația locală trebuie să impună aceste reguli unitare pentru a schimba prioritățile în urbanism, militând pentru spații publice care să faciliteze interacțiunea socială și dezvoltarea sănătoasă a noilor generații.
„Orașul aparține familiilor care trăiesc în el iar copii merită și au nevoie de locuri de joacă reale unde să alerge, să se joace și să își facă prieteni fără ca părinții să stea cu frică cu ochii pe fiecare mașină care trece.”
Proiectul urmează să intre în dezbatere și să fie supus votului în Consiliul Local Timișoara, reprezentând o încercare de a corecta deficiențele de planificare urbană din zonele aflate în plină expansiune rezidențială.
„Ne dorim cartiere care oferă mai mult decât locuințe. Cartiere în care familiile găsesc spații de întâlnire, copii care se joacă împreună și o calitate a vieții mai bună pentru toți. Timișoara trebuie să crească având oamenii și comunitatea în centrul dezvoltării sale.”
