Trei vrăjitoare reținute pentru că au „ușurat” o femeie din Craiova de 10.000 de euro.
O știre care, la prima vedere, nici nu merită să-ți ridici sprânceana.
Escroci avem din plin. De la ghișeu până la vârful piramidei.
Ba chiar, dacă ne uităm puțin peste gard, în lume există artiști ai înșelătoriei care ar putea da lecții universitare acestor biete amatoare.
Și totuși… problema este mult mai gravă decât pare la prima vedere.
Pentru că nu vorbim doar despre o înșelătorie. Vorbim despre proporții.
Despre realitate.
Despre România.
10.000 de euro.
Nu e o sumă abstractă. Nu e „niște bani”.
Este vorba despre aproape doi ani de muncă pentru foarte mulți oameni care încă mai cred în ideea, ușor demodată, că banii se câștigă muncind.
Dimineața începând de la 7, ajungi acasă la 6, cu pauză de masă cronometrată și speranțe reduse la minimum necesar pentru supraviețuire.
Și atunci apare întrebarea, simplă și indecentă în același timp: cum ajunge cineva care crede în vrăjitoare să strângă 10.000 de euro?
Pentru că aici povestea devine interesantă.
Nu mai e despre magie. E despre societate.
Există două variante, ambele la fel de incomode.
Prima: femeia este, de fapt, o persoană cu venituri peste medie.
Poate face afaceri, poate face bani „din diverse surse”, poate are economii făcute cu sacrificii reale.
Dar atunci apare paradoxul: cum reușești să navighezi o lume economică suficient de bine încât să strângi 10.000 de euro, dar în același timp să crezi că destinul tău financiar sau sentimental depinde de o doamnă cu batic care vorbește cu spiritele contra cost?
A doua variantă: banii nu au fost chiar atât de „munciți” cum ne place să credem că sunt toți banii din România.
Și aici intrăm pe un teren mlăștinos, unde economia reală se întâlnește cu economia „creativă”.
Micile combinații, marile tăceri, oportunitățile care apar doar pentru unii.
În acest caz, povestea capătă o tentă aproape poetică: bani veniți din ceață, întorși în ceață.
Dar niciuna dintre variante nu e liniștitoare.
*
ADID ne anunță din nou, cu o consecvență demnă de campaniile electorale, că se distribuie saci galbeni. Sacii aceia pentru colectare selectivă, care — dacă îi privești fără emoție — valorează cam cât o gumă de mestecat mai ambițioasă.
Mă întreb, de ce trebuie să aflăm asta de fiecare dată? Nu o dată, nu de două ori, ci periodic.
Pentru că, sincer vorbind, distribuirea unor saci de gunoi nu e tocmai genul de eveniment care schimbă cursul istoriei. Nu e nici măcar genul de lucru care să necesite „informarea populației” în regim de urgență mediatică. Nu vorbim de o campanie de vaccinare, de o alertă meteo sau de vreo reformă fiscală care să te lase fără cafeaua de dimineață.
Vorbim despre saci de gunoi din polietilenă.
Iar aici începe partea interesantă.
Pentru că, atunci când ceva mic este comunicat exagerat de mult, de obicei nu mai este vorba despre acel lucru mic.
Sacii devin decorul. Pretextul. Fundalul.
În prim-plan intră altceva: fluxul constant de bani care justifică aceste „anunțuri”.
Publicitate plătită, spațiu media ocupat, articole care trebuie scrise, difuzate, bifate.
Culmea, publicitate plătită de cineva care beneficiază de un monopol, deci reclama nu îl ajută să câștige nici un leu în plus.
O economie discretă, dar foarte reală, în care fiecare sac galben vine la pachet cu câteva rânduri tipărite și câteva facturi decontate.
Și atunci nu mai e vorba despre ecologie, ci despre contabilitate.
Nu despre reciclare, ci despre redistribuire — dar nu a deșeurilor, ci a banilor.
Sigur, la nivel oficial totul sună impecabil: informare, conștientizare, responsabilitate civică.
Nimic de obiectat.
Cine ar putea fi împotriva reciclării?
Doar că, dacă stai puțin și te uiți la proporții, începi să te întrebi dacă nu cumva costul informării depășește costul sacilor în sine.
Ceea ce ar fi, să recunoaștem, o performanță administrativă remarcabilă: să faci dintr-un obiect de câțiva zeci de bani un vector de finanțare media.
În fond, sacii galbeni chiar își fac treaba.
Adună lucruri care nu mai sunt utile și le duc mai departe într-un circuit… interesant.
Diferența e că, de data asta, nu e foarte clar cine reciclează pe cine.
*
Întotdeauna când citesc undeva despre un loc mă uit pe Google Street View să văd cum arată acel loc.
Astfel lectura devine o experiență, cumva, multimedia.
Mă plimb pe străzi, mă uit cum arată parcurile, cum sunt parcate mașinile și, printre lucrurile la care mă uit este și felul în care oamenii ăia, din NY, sau Berlin, sau Monte Carlo, își administrează gunoaiele. Fiecare are hobby-urile sale.
Unii au tomberoane ca ale noastre, alții au containere ceva mai mari, alții au niște chestii high-tech îngripate în pământ.
La un moment dat mă plimbam prin Bruges, cred.
M-am uitat pe străzi, m-am uitat în spatele caselor, și, spre mirarea mea, nu am văzut nici europubele, nici containere, nimic.
De parcă oamenii ăia nu aveau gunoaie.
Am căutat să aflu care este misterul, l-am aflat și mi-a venit următoarea idee, preluată de acolo:
Dacă aș fi șef peste gunoieri, iată cum aș face cu sacii ăia: aș transforma sacul galben dintr-un obiect banal într-un fel de… monedă oficială a gunoiului.
Aș comanda niște saci de plastic, să spunem tot galbeni, dar nu orice sac, nu orice improvizație, ci unul pe care este înscrisă sigla instituției, aproape solemn, ca o bancnotă de plastic.
Ceva greu sau nerentabil de copiat.
O ștampilă mare, eventual și cu o semnătură stilizată, să simți că nu arunci gunoiul, ci participi la un act economic reglementat.
Pentru că, de fapt, asta este: un serviciu.
În loc să ne prefacem că totul e gratuit — că sacii „se dau”, că ridicarea „se face” — aș pune costul acolo unde este imposibil de ignorat: pe sac.
Vrei să arunci?
Cumperi saci semnați de primar sau de directorul ADID de la orice supermarket sau butică de cartier.
Să presupunem că prețul de producție și distribuție al unui sac însumează 1 leu.
Să mai presupunem că în urma unor calcule precise, pe care nu este o problemă să le facă cineva, s-a ajunge la concluzia că prelucrarea unui volum, de 100 de litri de gunoi costă, incluzănd toate cheltuielile, 4 lei.
Aș vinde sacii ăia la prețul de 5 lei, diferența de 4 lei/sac intrând în contul ADID, sub forma unei taxe preplătite pentru ridicarea și prelucrarea gunoiului.
Pentru a elimina orice suspiciune, ADID ar fi cel care ar administra toată această poveste, nu primăria, nu altcineva.
Experții primăriei s-au implicat doar în faza inițială, atunci când s-a stabilit care este costul corect al prelucrării gunoiului.
Diferență de 4 lei/sac ar deveni, practic, o taxă transparentă.
Nu mai ai contracte obscure, nu mai ai tarife ascunse în facturi greu de descifrat, cântare calpe, nu mai ai senzația că plătești ceva fără să știi exact ce.
Ai un sac.
Ăla e costul.
Ai aruncat zece saci? Ai plătit de zece ori.
Arunci mai mult? Plătești mai mult. Simplu, brutal și, culmea, corect.
Și, foarte important, dispare una dintre marile suspiciuni românești: „dar ăștia pentru ce iau bani?”.
Pentru că, în modelul ăsta, nu mai iau bani în plus. Totul e inclus în acel obiect banal pe care îl ții în mână.
Aici e partea elegantă a ideii: regula e clară, vizibilă și egală pentru toți.
Nu mai există „am pus lângă”, „am lăsat într-o pungă”, „lasă că merge și așa”, sau „am ridicat în această lună 100 de tone de gunoi, dați-ne banii”.
Nu, nu merge. Ai sacul — ești în sistem. N-ai sacul — ești în afara lui.
Și apoi vine partea aproape poetică: responsabilitatea inversată.
Dacă apar saci neautorizați, cetățeanul e vinovat și va fi pedepsit, atât prin neridicarea gunoiului cât și printr-o amendă grasă.
Dar dacă apar saci autorizați neridicați, atunci ADID e cea care trebuie să plătească amenzi și penalități pentru că a încasat anticipat niște bani, fără să presteze serviciile respective.
Dintr-o dată, nu mai e doar cetățeanul sub lupă, ci și cel care administrează sistemul.
Asta ar fi, de fapt, adevărata revoluție: nu sacii în sine, ci simetria responsabilității.
*
După cum spune Alfred Simonis, în fix 32 de luni vom avea un minunat stadion nou-nouț.
Hai să spunem 36 de luni, 3 ani, poate mai cade o ploaie sau ceva.
Deci în data de 24 martie 2029 ar trebui să desfacem șampania și să participăm cu toții la inaugurarea stadionului.
Poate că sunt rău, dar părerea mea este că acest lucru nu se va întâmpla.
Este cineva dispus să facă pariuri?
Eu sunt un om sărac, care trăiește dintr-o pensie, nu de magistrat sau de milițian.
Dar tot m-aș băga cu vreo 1000 de euro.
***
Iranul neagă afirmaţiile preşedintelui Trump că au avut discuţii productive pentru încheierea războiului.
Șeful BlackRock avertizează că inteligența artificială riscă să adâncească inegalitățile și să concentreze bogăția în mâinile unui număr mic de companii
Larry Fink a avertizat, în scrisoarea anuală adresată acționarilor BlackRock, publicată luni, că inteligența artificială ar putea accentua diferențele de avere dacă oamenii nu au posibilitatea să participe la această evoluție, subliniind că tot mai mulți consideră că sistemul capitalist nu funcționează pentru suficient de mulți oameni, informează Financial Times.
Orbán: Interceptarea convorbirilor unui membru al guvernului constituie un atac grav împotriva Ungariei
Interceptarea convorbirilor unui membru al guvernului constituie un atac grav împotriva Ungariei – a declarat luni prim-ministrul Ungariei, Viktor Orbán, pe pagina sa de Facebook. După ce a distribuit articolul publicaţiei Mandiner intitulat „Servicii străine, cu ajutorul unui jurnalist maghiar, l-au interceptat pe Péter Szijjártó, iar firele duc până la Anita Orbán”, şeful guvernului a […]
Regimul locuințelor ANL, schimbat: Vor putea fi închiriate persoanelor de orice vârstă, nu doar tinerilor.
Persoanele care au fie domiciliul, fie reședința, fie un loc de muncă în raza unei localități, indiferent de vârstă și de profesie, vor avea dreptul la obținerea unei locuințe construite prin programele Agenției Naționale pentru Locuințe (ANL) destinate închirierii. Totodată, aceste locuințe destinate închirierii vor putea fi cumpărate de către primării în vederea închirierii ulterioare direct de către acestea, conform unui proiect legislativ adoptat de Senat, prin votul majorității de guvernământ..
Guvernul va declara marți stare de criză pe piața țițeiului și produselor petroliere.
Guvernul va declara stare de criză pe piața țițeiului și produselor petroliere, ședința pentru adoptarea OUG necesare urmând să aibă loc marți. Măsurile avute în vedere se vor institui pentru 6 luni, însă există și posibilitatea de prelungire cu câte 3 luni.
De ce nu își trimite România forțele navale în Strîmtoarea Ormuz? Amănuntele tactice și strategice
Puternica flotă militară a României plutește amenințător pe Marea Neagră. Fregatele Ferdinand și Maria nu se depărtează prea mult de țărm, ca să se poată întoarce repede pentru reparații, iar vechiul crucișător Mărășești, degradat la rangul de fregată, afumă pescărușii cu vălătuci de fum negru, ușor de observat din spațiu. Patru vedete bătrîne, rebotezate corvete, patrulează în largul plajelor de la Eforie și Neptun, dacă marea e liniștită. Lor li se adaugă trei nave purtătoare de rachete – Zborul, Pescărușul, Lăstunul -, fabricate în URSS pe vremea lui Lenin. Nu trebuie uitat puitorul de mine Locotenent Dimitrie Nicolescu, cel care era cît pe ce să se ducă la fund după ce s-a lovit de o mină în septembrie 2022. Perla armadei române e corveta cheală, de 223 de milioane de euro, cumpărată de la turci, pe care urmează să se instaleze, ceva mai tîrziu, armament de 42 de milioane de euro. Dacă marea e un pic agitată, iese în larg doar flota braconierilor de calcan.
Deci, România nu trimite nave în zona Golfului fiindcă n-are ce.
Ce zic trumânii?
Români trumpiți sunt destui, și în țară și peste hotare. Nu-mi imaginez că românii adevărați, trumânii, ar putea avea o tresărire morală și umană în legătură cu ce spune și ce face ticălosul lor: aruncă un ultimatum de 48 de ore Iranului, pe rețeaua sa Truth Social, la 1 trecute fix noaptea, să deschidă Ormuz sau dă cu bombardeaua în ei.
Vrăjitoare plătite cu 10.
Potrivit IPJ Dolj, polițiștii au reținut trei femei cu vârste cuprinse între 29 și 71 de ani pentru înșelăciune.
În acest caz, polițiștii au făcut duminică cinci percheziții domiciliare în județele Dolj, Prahova și în municipiul București.
Cercetările au început după ce, în februarie, polițiștii au fost sesizați de o femeie din Craiova, cu privire la faptul că persoane necunoscute au indus-o în eroare că pot furniza activități de magie și vrăjitorie. Astfel, acestea ar fi determinat-o pe victimă să vireze în repetate rânduri mai multe sume de bani, în valoare de aproximativ 10.000 euro, în schimbul promisiunii prestării unor servicii oculte.
Primăria Timișoara pregătește deschiderea unui nou spațiu pentru educație în Iosefin
Primăria Timișoara pregătește deschiderea unui nou spațiu pentru educație în zona Iosefin, prin introducerea clădirii de pe strada Treboniu Laurian nr. 10 în circuitul educațional. Clădirea va fi dată în administrarea Administrației pentru Sănătate și Educație a Municipiului Timișoara (ASEMT) pentru o perioadă de 10 ani. Clădirea, cu demisol, parter și etaj, dispune de o […]
Alfred Simonis: E gata! Definitiv! Avem constructor desemnat pentru construirea stadionului Dan Păltinișanu și nimic nu se mai poate schimba
Alfred Simonis, președintele Consiliului județean Timiș, anunță că a fost desemnată firma de construcții care se va ocupa de ridicarea arenei Dan Păltinișanu, iar în câteva zile proiectul va intra în prima fază.
Alfred Simonis precizează că întocmirea planului de proiectare va dura opt luni, iar execuția lucrărilor vor dura 24 de luni.
ADID: Continua distributia gratuita a sacilor galbeni din 71 de localitati din Timis! (P)
