1497: Vasco da Gama începe prima călătorie pe mare din Europa spre India, înconjurând Africa; se deschide astfel linia de navigație din Europa spre Asia.
Vasco da Gama, conte de Vidigueira, a fost cel de-al treilea din cei cinci fii ai lui Estêvão da Gama, guvernator civil al orașului-port Sines și Isabel Sodré.
În 1492 este însărcinat de regele Joao II cu pedepsirea negustorilor și piraților francezi din golful Setúbal și Algarve, ca reacție la actele de piraterie franceze.
De ce a fost numit în această funcția de Comandant suprem al flotei spre India, istoricii amintesc faptul că „da Gama” a avut contacte bune la curtea regelui portughez „Manuel I” urcat pe tron în anul 1495. Tot acest rege i-a înlesnit intrarea în „Ordinul Cavalerilor lui Cristos”. Lipsa cunoștințelor de navigație marină a fost compensată prin angajarea în această expediție a celor mai buni navigatori portughezi, printre care și Bartolomeu Diaz, care însoțește flota lui până la Capul Verde.
Vasco da Gama pornește la data de 8 iulie 1497 din portul Restelo Lisabona la bordul corăbiei Nau S. Gabriel (120 t), iar fratele său Paulo da Gama la bordul lui S. Rafael însoțite de corăbiile Bérrio, Santa Fé (100 t) sub comanda căpitanului Nicolao Coelho. Echipajul flotei însuma 150 -170 de oameni, sub comanda celor mai buni căpitani și cârmaci din Portugalia cu experiență de navigare pe Oceanul Pacific. Vasco da Gama navighează spre vest pe Atlantic, mai departe de coasta africană profitând de un vânt mai puternic. La 4 noiembrie ajunge în golful S. Elena, pe coasta de vest africană făcând un ocol larg la depășirea „Capului Bunei Speranțe”. Ajunge pe coasta răsăriteană a Africii atingând la 7 aprilie 1498 în Mombasa unde negustorii arabi caută să împiedice continuarea expediției. Mai departe navighează de-a lungul coastei răsăritene a Africii ajungând în orașul Malindi unul dintre orașele concurente Mombasei, sultanul orașului punându-i la dispoziție un navigator cunoscător al rutei spre India. La data de 20 mai 1498 ajung corăbiile lui „da Gama” în apropiere de Calicut pe coasta Malabar. Pentru prima oară o corabie europeană ajunge pe coasta Indiei pe calea maritimă și înconjurând Africa.
1868: A apărut, la Iași, manualul lui Ion Creangă: „Metodă nouă de scriere și citire pentru anul clasei I-a primare”.
1869: La Timișoara s-a inaugurat prima linie de tramvai tras de cai din Europa.
La 3 noiembrie 1867 s-au pus bazele societăţii pe acţiuni cu numele de „Temesvarer Strassen-Eisenbahn-Gesellschaft / Temesvári Közúti Vaspálya Részvénytársaság – TeKöVa Rt.”
Societatea prevedea construirea unei linii ferate cu tracţiune animală din Fabric, prin Cetate şi Iosefin, până la Gara Iosefin, în vederea introducerii unui nou mijloc de transport in Timişoara: tramvaiul cu cai, pentru transportul de persoane si mărfuri.
Pe 12 februarie 1868 societatea înaintează cererea, planurile de construcţie şi statutele, iar la şedinţa din 20 februarie 1868 societatea primeşte concesiunea de a construi linia ferată în scopul utilizării tramvaielor cu cai pe o perioadă de 50 de ani. Ministerul de Lucrări Publice şi Comunicaţiii acordă aprobarea fondatorilor societăţii.
Planurile de construcţie au fost aprobate în 10 septembrie, iar statutele societăţii în 27 noiembrie 1868. Ancheta administrativă a liniei ferate concesionate a avut loc pe data de 29 octombrie 1868, zi în care lucrările au şi început.
În iulie 1869 la Timișoara s-a deschis circulației prima linie de tramvai tras de cai, care a unit Cetatea, de la Piața Sf. Gheorghe, de cartierul Fabric.
La 30 aprilie 1869, s-au achiziţionat de la Fabrica de Vagoane din Viena primele 5 vagoane de persoane, pentru transportul cu cai, fiecare vagon costând 1755 florini.
Tramvaiele cu cai au funcţionat până la 26 iulie 1899, când au circulat s-au introdus tramvaiele cu tracțiune electrică.
Program de circulaţie al tramvaielor era între orele 6 – 22, la un interval de 10-12 minute.
1873: Poetul francez Paul Verlaine, încercând să-l ucidă pe amantul său, Arthur Rimbaud – un alt poet francez –, îi produce o rană gravă.
Paul Verlaine, poet francez născut la Metz (1844-1896), a avut o carieră literară influențată de alcoolism, o iubire nefericită și influența lui Baudelaire. Deși inițial a fost un „poet-funcționar” și de salon, viața sa a luat o turnură dramatică după întâlnirea cu Arthur Rimbaud în 1871. Rimbaud, un adolescent genial de 17 ani, i-a bulversat existența și l-a determinat pe Verlaine să-și regăsească credința și energia creatoare.
Prietenia lor, deosebit de intimă, a avut un impact profund asupra ambilor poeți, ducând la perioade tumultuoase de creație și autodistrugere. Împreună, au trăit în Paris, Londra și Bruxelles, unde au consumat alcool în exces și au avut numeroase conflicte. Relația lor a culminat într-un incident violent în 1873, când Verlaine l-a împușcat pe Rimbaud într-o criză de gelozie și alcoolism, ceea ce a dus la condamnarea lui Verlaine la doi ani de închisoare.
Rimbaud, după ce a scris majoritatea operei sale între 1869 și 1873, s-a retras din viața literară și a trăit restul vieții în tăcere, murind în 1891 într-un spital din Marsilia.
1889: A fost publicată prima ediție a cotidianului american economic și financiar Wall Street Journal.
1901: În Franța, viteza automobilelor este limitată la 10 km/h.
1947: Are loc Incidentul OZN de la Roswell.
Pe 8 iulie 1947, armata americană a anunțat că a recuperat resturi dintr-un „disc zburător” prăbușit lângă Roswell. Știrea a fost publicată de Roswell Daily Record, stârnind un val de interes și curiozitate. Locotenentul Walter Haut, ofițer de presă al Bazei Aeriene Roswell, a emis un comunicat de presă care a susținut descoperirea, alimentând și mai mult speculațiile.
La scurt timp după anunțul inițial, armata a revenit asupra declarației, susținând că obiectul prăbușit nu era decât un balon meteorologic. Această schimbare de poziție a alimentat suspiciuni și teorii ale conspirației, mulți speculând că guvernul american încerca să acopere descoperirea unui OZN și a unor forme de viață extraterestre.
În anii care au urmat, incidentul de la Roswell a devenit o piatră de temelie pentru mitologia modernă a extratereștrilor. Cartea „The Roswell Incident” (1980), scrisă de Charles Berlitz și William Moore, a relansat interesul publicului, prezentând mărturii ale unor presupusi martori oculari și dovezi despre o acoperire guvernamentală. De-a lungul timpului, mai multe cărți, filme și documentare au alimentat aceste teorii, consolidând Roswell ca punct central al subculturii OZN-urilor.
În 1994, Forțele Aeriene ale Statelor Unite au publicat un raport intitulat „Roswell Report: Fact vs. Fiction in the New Mexico Desert”, care susținea că resturile găsite proveneau de la un proiect secret numit Mogul, un program de supraveghere care folosea baloane de mare altitudine pentru a detecta exploziile nucleare sovietice. Acest raport, împreună cu un altul din 1997 care explica poveștile despre cadavre extraterestre ca fiind manechine de testare, a încercat să clarifice și să închidă definitiv subiectul.
Indiferent de explicațiile oficiale, Incidentul OZN de la Roswell a avut un impact profund asupra culturii populare. Orașul Roswell a devenit o destinație turistică majoră, atrăgând anual mii de vizitatori la Muzeul Internațional OZN și Centrul de Cercetare. Incidentul a inspirat numeroase lucrări de ficțiune, de la seriale TV și filme la benzi desenate și jocuri video.
2011: Naveta spațială Atlantis este lansată în misiunea finală a programului Space Shuttle din Statele Unite.
