Vâsc

Afară este ceață și un frig care îți îngheață mâinile.
Prima pe care o văd s-a obișnuit deja cu mine.
Mă așteaptă zilnic a ieșirea de la Kaufland, exact cum “Pisica lui Tony” o pisicuță fără un ochi, o așteaptă zilnic pe Gaby la poartă ca să-i dea pliculețe cu mâncare.
Îmi întinde un mănunchi de vâsc, știe că nu-l voi lua, în schimb îi dau banii mărunți pe care-i am în buzunar, uneori o bancnotă de un leu, altădată 2, 4, 5.
E o fetită drăgută, cred că are 10-12 ani.
Dacă părinții ar fi dus-o la Lenau sau la Loga, ar fi cunoscut oameni interesanți și din altă categorie socială, și-ar fi făcut relații, poate că peste câțiva ani ar fi ajuns să lucreze într-un birou de la Bruxelles, sau ar fi ajuns medic, IT-istă sau orice altceva.
Din păcare soarta ei este alta.
S-a născut în casa greșită, probabil că părinții ei sunt niște oameni nevoiași care și ei vând vâsc în Piața 700 sau altundeva.
Peste vreo 2-3 ani o va prosti un derbedeu, la 14-15 ani va deveni mama unor copii care și ei peste încă 10 ani vor vinde vâsc pe una din străzile orașului. Sau poate ăla o să o vândă altui derbedeu care o va duce în Germania sau în Italia, unde poate la un moment dat cineva o va găsi aruncată într-un tomberon.
Puțin mai departe este altă fetiță, tot cu vâsc.
Asta este și mai micuță.
Iar la 20-30 de metri este un băiețel, cred că are cel mult 7 ani.
Toți copiii ăstia, dimineața, la ora când trec eu pe acolo, ar trebui să fie la școală, sau la “Frau” să învețe germană, sau la lecții de pian.
Avem o mulțime de oameni și instituții care ar putea și ar trebui să se ocupe de copiii ăștia, să-i ajute să ajungă la o școală bună, să le ajute familiile.
Instituțiile astea sunt populate de o mulțime de oameni cu salarii mari, ai căror copii sigur nu sunt nevoiți să vândă vâsc pe stradă.
Ati auzit vreodată ca reprezentanții acestor instituții să-i întrebe cu blândețe și compasiune pe copilașii ăstia care sunt pe stradă la o oră când mulți încă își beau cafeaua cine sunt ei, cine sunt părinții lor, să meargă la ei acasă, să vadă dacă au cu ce se încălzi, dacă pot fi ajutați cu ceva?
Niciodată. Așa cum nu a fost niciodată cineva la femeia aia bătrână care locuiește undeva în scara în care locuiește și mama să o întrebe cum se descurcă în condițiile în care e singură, dacă are destui bani, cine îi face cumpărăturile și dacă o doare ceva.
Că nu ar fi greu, avem calculatoare, nu trebuie decât să scoatem o listă cu locuințele în care nu există decât un singur locatar și acesta are vârsta de, să spunem, peste 70 de ani.
Avem o listă cu copiii, nu trebuie decât să o comparăm cu lista copiilor din școli și să meargă cineva să vadă care este situația acelor copii care nu apar pe ambele liste.
Statul, biserica, Uniunea Europeană, cu toții ne spun același lucru, faceți copii, faceți copii că țara e în pericol, dacă nu faceți copii consumul va scădea, faceți copii că țara are nevoie de ostași.
De fapt motivul este altul.
Dacă nu faceți copii, toată paduchelnița împuțită care a infestat țara și care trăiește mult prea bine de pe urma copiilor care vând vâsc pe stradă pentru a câștiga un leu nu ar mai avea obiectul muncii.
Și dacă nu există obiectul muncii nu mai sunt nici bani pentru “Frau”, nici pentru “after school”, nici pentru vacanța la Salzburg, nici pentru a le cumpăra de Crăciun un iPhone sau un laptop scump propriilor copii.