Decembrie este luna cadourilor, dar, pentru Timișoara este și luna în care își plânge morții. Fiecare zi care se apropie de 16 decembrie e din ce în ce mai apăsătoare. Din punct de vedere sportiv, pe 14 decembrie, Timișoara își întâlnea călăul: Dinamo. Frigul de afară și ploaia era în „armonie” și cu locul ocupat în clasament de Poli. Așadar, nimic nu prevestea ce avea să urmeze în sala Constantin Jude. Care, de la lună la lună, se descotorosește de hainele vechi și ponosite și devine o arenă sportivă decentă. Frig, ploaie… parcă vremea era pregătită pentru o nouă înfrângere. Nici nu te puteai aștepta la altceva când te calcă Dinamo.
Obișnuiți cu rezultate mediocre, spectatorii nu s-au înghesuit să umple arena nici măcar la un meci unde evoluează campioana României, incontestabil cea mai bună echipă a ultimilor 20 de ani din handbalul masculin. Chiar și așa, să fi fost vreo 700 de suflete. Oricum, peste medie.
Iar pe parchet Dinamo și-a etalat aroganța, în timp Poli a fost cu lupta, cu sacrificiul. La fel ca-n 89. A fost un singur „rănit”, Tomislav Stojkovic, nimerit de un trasor al „securistului” Ladefoged, care a șutat direct în capul bravului portar al lui Poli.
Cu bune, cu rele, Poli a terminat în picioare partida, alături de „armată”, care, de această dată, a fost de la început și până la sfârșit alături de „popor”. În plus, „armata” de suporteri nu a ratat ca, pe parcursul meciului, să ureze „sărbători fericite” inamicului public al Timișoarei, Dinamo. Că doar suntem un popor de creștini, ce Doamne iartă-mă.
Rezultatul excelent obținut de handbaliștii de la Poli, 29-29, cu Dinamo, în Liga națională a făcut ca atmosfera din sala Constantin Jude să fie una de sărbătoare și a adus aminte de vremurile în care echipele aduceau titluri în Banat.
Chiar dacă nu au fost tancuri pe care să se urce și nici steaguri pe care să le fluture, jucătorii au cântat minute în șir alături de suporteri. De la Sadoveac și Fenici, la Moldoveanu și Manojlovic, de la Huta, Adoreanu, Bordeanu la Stojkovic, Szopka și Pal, toți au cântat și au dansat cu fanii, care și-au răsplătit favoriții cu aplauze generoase. Și asta pentru că Poli nu a pierdut în fața dușmanului de o viață, iar fanii au știut să aprecieze că Timișoara nu a îngenuncheat în fața călăului. Măcar în luna în care Timișoara s-a răzvrătit împotriva dictaturii. Bine, de șapte ani, Dinamo a instituit o dictatură la care nimeni nu are soluții și pare că va continua mulți ani de acum înainte. Singura care părea capabilă să o înfrunte, Constanța, e deja la ATI, iar lunile par a îi fi numărate. Ca la box.
Pero Milosevic consideră că publicul a fost fantastic
Evident, un așa rezultat a dezlegat și limba celor din staff-ul lui Poli. Dacă la înfrângeri vorbește doar secundul Andrei Păiuș, iar când și acesta nu are chef totul e pe silențios, acum, la conferința de presă au venit trei: Pero Milosevic, Christian Manojlovic și Alexandru Moldoveanu.
„E primul egal al lui Dinamo. Desigur că sunt foarte fericit. Am venit ieri dimineață (n.r. – vineri) de la Focșani, am făcut doar jumătate de oră antrenament. Azi am întânit echipa campioană, o echipă fenomenală. A trebuit să schimbăm, aveam jucători foarte obosiți. Mi-ar fi plăcut mai mult să batem la Focșani și azi să fi pierdut, pentru că cu ei ne batem. Am făcut un meci bun ca în tur. Sunt foarte mulțumit de toți”, a spus Milosevic.
Tehnicianul „alb-violeților” a remarcat și el atmosfera creată de cele câteva sute de spectatori: „Urez succes și lui Dinamo. Mulțumesc publicului. A fost fantastic, iar atmosfera creată a fost pe măsura rezultatului. Finalul a fost extraordinar, a intrat Claudiu Pal. Au fost momente foarte importante, și cu Pisaric. Am jucat cu curaj în atac și apărare. Și Sabin (n.r – Sabin Ignat) a ajutat pe final, Trif, Adoreanu. Nu e ușor să joci cu un pivot de 2,10 metri. Pal ne-a impins de la spate”.
Pero Milosevic consideră că, la ultimele atacuri ale echipei sale, Dinamo a fost avantajată de arbitri.
„La ultimul atac putem câștiga, dar se știe cum o respecta arbitrii pe Dinamo. De ce au fluierat pasiv? Egalul este ok. Ultimele patru meciuri am jucat fără extremă dreaptă, fără Belchite suntem de cinci meciuri”, a explicat antrenorul.
Moldoveanu a mulțumit galeriei
Tânărul Alexandru Moldoveanu a fost unul dintre cei mai exuberanți jucători la finalul partidei. Practic, s-a comportat ca un dirijor, care și-a condus „orchestra” pentru a se ridica la înălțimea „corului”. I-a chemat din rândurile din spate pe Manojlovic, Bordeanu și a cântat și dansat minute bune.
Moldoveanu consideră că rezultatul cu Dinamo este ca o gură de aer, chiar dacă vine înaintea pauzei competiționale.
„Chiar a fost o partidă neașteptat de frumoasă și foarte plăcut de vizionat. Chiar a fost foarte incitantă. Surprinzător, după o deplasare foarte lungă la Focșani și un drum greu am reușit în scurt timp să ne recuperăm. Mulțumim galeriei și publicului. E o gură de aer înainte de pauza competițională și a venit foarte bine”, a spus tânărul jucător timișorean.
Manojlovic: „Am avut parte de un public bun și o atmosferă bună”
Unul dintre cei mai constanți jucători din lotul Timișoarei, Christian Manojlovic, a declarat că atmosfera creată de public a fost foarte frumoasă, iar pe finalul partidei handbaliștii ambelor formații nu au mai reușit să se concentreze suficient.
„A fost incredibil. E al doilea joc al meu contra unei echipe ce joacă în Liga Campionilor. E foarte frumos și e o mare oportunitate să vedem ce calitate avem și ce putem face. Am avut parte de un public bun și o atmosferă bună. În ultimele minute, nu a fost o chestiune de energie, ci de mentalitate. Am jucat foarte bine”, a precizat Manojlovic.
SCM Timișoara a remizat, scor 29-29 (13-15), în partida susținută în fața campioanei României, Dinamo București, într-o partidă disputată sâmbătă, pe teren propriu, contând pentru etapa a XV-a a Ligii Naționale de handbal, care a dus la pierderea primelor puncte în acest sezon pentru reprezentanta României în Liga Campionilor.
