Acesta este felul în care prof. univ. dr. Vasile Docea a prezentat expoziția ,,Călător prin secole. Timișoara în documente de arhivă” care a fost inaugurată săptămâna trecută la Biblioteca Centrală Universitară ,,Eugen Todoran” din Timișoara. Acest eveniment a fost organizat în parteneriat cu Serviciul Județean Timiș al Arhivelor Naționale. De asemenea, dr. Thomas Mochnács, istoric și bibliotecar, a prezentat celor interesați lucrarea ,,Sistemul bancar în Timișoara antebelică reflectat în cartofilie”. La această parte a doua a serii au participat membrii Centrului de Cercetări Bio-Bibliografice al Bibliotecii și cei ai Centrului de Studii Biografice Avansate al Universității de Vest din Timișoara.
Expoziția reunește hărți, fotografii, documente și volume despre trecutul Timișoarei și aduce laolaltă, pe coridoarele Bibliotecii, fragmente din trecutul orașului care vin ca deosebit de interesante pentru cei dornici a ști de unde am pornit. Spre exemplu, mi s-a părut frapant un program al iluminatului public, de acum mai bine de 100 de ani, care era realizat pe ore ale nopții și luni ale anului, ținându-se cont nu doar de anotimouri ci și de circulația pe străzi.
Am schimbat câteva replici cu prof. univ. dr. Vasile Docea legat de această expoziție.
– Domnule profesor, poate fi numită subversivă o astfel de expoziție? Adică arătați lucruri din trecut care sunt mai bune decât astăzi. Sigur, e în registrul comicului felul în care am pus prima întrebare. Dar cum poate să vadă timișoreanul de azi o expoziție în care se arată că iluminatul ceva mai logic mai demult și că se știa chiar ce pomi se plantează?
– Cred că ar fi mai degrabă inspirațională decât subversivă, deși aș spune că subversivă sună tentant. Dar haideți să dăm administrației locale o șansă, să-i așteptăm să vizioneze această expoziție și să se inspire, pentru că, până la urmă, e vorba de o muncă de cercetare. Aici sunt nu doar ore, ci o perioadă îndelungată de cercetare, făcută de o echipă foarte serioasă de la Arhivele Statului, care au selectat din dosare, din fondurile lor de arhivă, și, iată, ne înfățișează acum un chip mai puțin cunoscut al orașului Timișoara, din care putem extrage argumente în plus pentru rigoarea cu care noi ne mândrim, rigoarea bănățeanului, cea a timișoreanului. Sau cu seriozitatea noastră, cu felul nostru de a lua lucrurile în serios. Cu hărnicia noastră, cu felul în care înaintașii noștri au gândit sistematic construcția orașului. Totul este documentat. Totul apare în această expoziție.
– Am o curiozitate: cine a fost astăzi aici? Adică dumneavoastră vă știți studenții, colaboratorii, ați dat o roată cu ochii. Pe cine atrage încă, dincolo de cercul dumneavoastră…
– …strict profesional…
– …da, de nișă, pe cine atrage așa ceva?
– În afară de studenții pe care i-ați remarcat deja, și care strălucesc prin vârsta lor, dar și prin interesul față de astfel de teme, eu personal am văzut doctoranzi în sală, care sunt interesați, unii dintre ei, de istoria locală și, iată, o au sursă de inspirație aici, am văzut colegi de la universitate, am văzut masteranzi, mai ales de la specializarea Istorie. Studenții, masteranzii și doctoranzii de la Istorie au un caracter aparte, să știți, adică e greu să-i bănuiești că se specializează în ceva ce nu le place. Ei chiar iubesc ceea ce fac. De aici și așteptările noastre ca ei să fie prezenți, și avem surpriza plăcută să-i regăsim la astfel de manifestări. Și bibliotecari.
– Am văzut și arhiviști, să știți, din județ chiar.
– Arhiviști, deși programul lor de muncă s-a terminat deja cu câteva ore în urmă, și chiar lume necunoscută și pentru mine.
– Ceea ce e bine.
– Da, e bine.
– Să numiți, vă rog, colaboratorii cu care ați realizat această expoziție.
– Expoziția a fost realizată prin colaborarea Serviciului Județean al Arhivelor Naționale, sub conducerea șefului de serviciu, a directorului Arhivelor Timiș, domnul Raul Rus, și de asemenea prin colaborarea doamnei Teodora Ligia Drăghici și a doamnei Aurelia Kincses, ambele arhiviste la Arhivele Statului. Au mai colaborat colegul nostru de la bibliotecă, Thomas Mochnács, decoratorul celor două vitrine cu carte care se cuplează pe tematica expoziției documentare.
*
În continuare, am fost prezenți la expunerea dr Thomas Mochnács, care a reamintit celor prezenți, cu fascinanta explicație legată de modurile de catalogare, moduri despre care ne-a vorbit, exemplificată prin imagini, că e firesc să ținem cartofilia într-un loc bun printre preocupările noastre, cum și ea este un mod de a păstra și studia trecutul.
Ramona Băluțescu
