După medici, profesori și magistrați, o nouă categorie profesională este în pericol de a fi înlocuită treptat de inteligența artificială: psihologii.
Desigur, vor exista întotdeauna oameni care vor prefera să meargă la un terapeut în carne și oase, să se întindă pe o canapea confortabilă și să-și depene frământările, exact cum există pensionari care își primesc pensia pe card doar pentru a o retrage imediat de la bancomat.
Însă esențialul pe care trebuie să-l înțelegem este că tehnologia oferă acum o alternativă accesibilă și eficientă.
Nu mai este nevoie să cheltuiți sume considerabile pentru ședințe de terapie.
Puteți pur și simplu să vă confesați unui computer sau telefonului, iar acesta, dotat cu algoritmi sofisticați, răbdare infinită și o bază de cunoștințe vastă, vă poate ghida și sfătui la fel de bine ca un terapeut uman.
Și cel mai important aspect este că puteți face asta gratuit, chiar acum.
*
Da, există acest paradox aparent contraintuitiv: inteligența artificială poate înlocui pe cineva care face lucruri complicate, dar nu poate înlocui pe cineva care face lucruri ce par simple.
Să luăm exemplul unui contabil.
Munca sa se reduce la un set de reguli fixe: dacă e o plată din casă, scrie „5311” în coloana din dreapta; dacă e din bancă, notează „5121”.
La încasări, operațiunea se inversează, dar logica rămâne aceeași.
Un algoritm bine antrenat ar putea executa această sarcină fără greșeală.
Totuși, haideți să analizăm o situație concretă.
Firma cumpără o mătură.
Ce se întâmplă cu această banală mătură din punct de vedere contabil?
Dacă mătura este folosită pentru curățenie în birou, va fi considerată material consumabil.
Dacă este achiziționată pentru a fi revândută ca atare, atunci devine marfă.
Dacă firma decide să o vopsească și să o revândă sub denumirea de „mătură roșie”, atunci inițial va fi înregistrată ca „materie primă”, iar după vopsire va deveni „produs finit”.
Acum, imaginați-vă că într-o firmă nu există doar o mătură, ci sute sau mii de produse, fiecare cu propriul său context de utilizare.
Cine decide ce reprezintă fiecare articol?
Nu economistul, nu expertul contabil.
Această decizie aparține gestionarulului, depozitarului sau chiar unui angajat de rang inferior care întocmește actele.
Practic, persoanele care iau deciziile critice pentru clasificarea documentelor sunt considerate inferioare ierarhic față de contabil, dar fără inputul lor, contabilul – și implicit inteligența artificială – nu ar ști ce să facă. Sau dacă face, face rău ceea ce face.
Așadar, paradoxul devine clar: AI poate prelua munca contabilului, cu atât mai mult a expertului contabil, cu condiția ca deciziile esențiale să fie deja luate corect.
Însă AI nu poate înlocui acei angajați aparent nesemnificativi care iau decizii „mărunte”, dar esențiale.
Dacă legislația ar fi coerentă și standardizată (ceea ce în România nu este cazul), AI ar putea prelua munca contabililor sau a experților contabili fără probleme.
Dar magazionerul? Pe el nu-l va înlocui prea curând.
Așa că, dacă aș fi expert contabil sau economist, poate că ar fi momentul să mă gândesc la o schimbare de carieră.
*
Ceea ce cred eu este că în loc să ne temem de înlocuire, poate ar fi mai bine să vedem AI-ul ca pe un partener care preia ce e repetitiv sau accesibil, lăsând oamenilor spațiu să facă ce știu ei mai bine: să fie creativi, empatici și imprevizibili.
*
Regimul comunist le-ar fi obligat pe femeile din România să renunțe la văluri, crinoline și umbreluțe, în favoarea unor basmale modeste. Mânuțele lor firave, translucide, ca un pește din ăla de acvariu, au apucat sapa.
Imaginea este puternică, aproape cinematografică – un fel de tragedie vestimentară impusă cu forța de un regim autoritar.
Și poate că, pentru unele doamne din înalta societate, o asemenea schimbare a fost reală și dureroasă.
Însă pentru majoritatea femeilor din România interbelică și postbelică, o astfel de poveste este pură fantezie.
Realitatea era cu totul alta: majoritatea femeilor nu aveau nici umbreluțe delicate, nici crinoline fastuoase, ci purtau ceea ce își permiteau – haine modeste, simple, potrivite traiului greu de zi cu zi.
Iar pentru multe dintre ele, trecerea de la statutul de „slugă” sau „fată în casă” la cel de „tovarășă” care lucra la țesătorie sau la strung a însemnat mai degrabă un pas înainte decât o tragedie.
Mai ales că după un timp abandonarea umbreluțelor a fost urmată de cursurile de alfabetizare, de primul concediu de odihnă pe care l-au avut vreodată, prin sindicat, poate la Herculane sau chiar la mare, poate o creșă sau o grădiniță unde să-și ducă copiii în timp ce ele munceau pe tarlaua construirii socialismului, o locuință nouă la bloc, sau chiar de niște haine mai de doamne-ajută.
Sigur, comunismul a venit cu problemele lui, dar să plângi astăzi după crinolinele pe care marea majoritate a femeilor nu le-au avut niciodată este fie naivitate, fie manipulare grosolană.
***
Un nou studiu demonstrează că terapia AI este la fel de eficientă ca terapia umană
Un nou studiu arată că aplicația AI poate reduce simptomele depresiei cu 51%, la fel ca și terapia umană
Un studiu clinic recent a arătat că aplicația de terapie bazată pe AI, Therabot, poate reduce simptomele depresiei cu 51%, egalând eficiența terapeuților umani, potrivit .
Studiul, publicat pe 27 martie în New England Journal of Medicine AI, a fost realizat de cercetători de la Dartmouth College, SUA.
Cu ajutorul Therabot, un chatbot de smartphone care folosește tehnici bazate pe dovezi din psihoterapie și terapie comportamentală cognitivă, utilizatorii sunt sprijiniți prin conversații sub formă de text.
Cu ce bani? Cu ce suport popular? Cu ce riscuri nucleare?
De ce nu ne-a luat AI (încă) locul de muncă.
Există un paradox în centrul inteligenței artificiale generative. De ceva timp este clar că, în comparație cu oamenii, modelele lingvistice mari sunt mult mai capabile să îndeplinească sarcini foarte dificile.
„Demagogia religioasă cucerește un public aflat în suferință, pe care adesea instituțiile statului l-au trădat.
„Pariul meu este că se poate vorbi autentic și adevărat despre trăirea religioasă a cuiva, în acest climat saturat îngrozitor de demagogie”, spune scriitoarea Tatiana Niculescu, într-un interviu pentru publicul HotNews, în care vorbeşte și…
Cum au ajuns doamnele tovarășe.
