În textul său despre degradarea morală a României, Vasile Bănescu zugrăvește cu precizie simptomele: impostura ce se strecoară ca o umbră, agresivitatea ce răcnește, vulgaritatea ce murdărește, manipularea ce țese plase invizibile, triumful zgomotului ce strivește ideea sub talpă.
Toate reale. Toate palpabile, ca niște răni deschise pe trupul societății.
Dar problema nu zace doar în pereții crăpați ai bastioanelor.
Problema sapă adânc, în fundațiile lor tremurătoare.
Și fundația nu e politică. Nici mediatică.
Ea e teologică, un sol nisipos unde rădăcinile morale se usucă.
Aproape toate religiile majore șoptesc o promisiune seducătoare: există o instanță supremă care șterge ardezia pe care este scris ce ai făcut rău.
Indiferent de greutatea păcatului, există o cale de renaștere, un ritual ce spală totul.
Este adevărat, există și excepții, sistemele de gândire care pun accent pe Karma (unde nicio faptă nu este ștearsă, ci doar compensată prin alte fapte) sau Iudaismul (unde iertarea divină pentru păcatele față de oameni nu poate fi obținută până când nu obții mai întâi iertarea celui pe care l-ai rănit), dar noi, românii, nu prea avem vreo legătură cu o astfel de gândire.
Poți fura comori, poți curma vieți, poți amăgi mulțimi, poți fi un escroc cu mască de sfânt, un judecător cu balanța strâmbă – zeul te absolvă, cu o mână blândă.
Problema nu e iertarea însăși, acea lumină caldă în întuneric.
Problema e ieftinirea ei, ca o monedă falsă ce circulă nestingherită.
Căci într-o societate unde oamenii învață să negocieze cu infinitul, responsabilitatea devine o funie elastică, întinsă și slăbită după voie.
Iar când responsabilitatea se îndoaie, caracterul devine o podoabă goală, un ornament prăfuit pe raft.Dacă știi că, la capătul drumului, așteaptă o poartă cosmică larg deschisă, ispita de a trișa pe acest pământ – aici, sub soarele aspru – crește ca o buruiană sălbatică.
Religia mută centrul moral din îmbrățișarea om-om în dialogul solitar cu divinul.
Devine mai important să fii împăcat cu cerul decât cu rana sângerândă a celui de lângă tine.
Îți umilești colegul, lăsându-l în genunchi?
Îți înșeli partenerul, sfărâmându-i inima?
Îți exploatezi angajații, stoarcându-i de sudoare?
Nu-i grav. Salvează-ți sufletul, șoptește vântul credinței.
Victima rămâne cu cicatricile pulsânde.
Tu, cu liniștea ta interioară, ca un lac nemișcat.
Aceasta e perversiunea subtilă, elegantă a sistemului: iertarea divină nu coase rănile sociale, dar le pansează pe cele ale făptașului, cu un bandaj invizibil.
Conștiința nu mai e o fortăreață interioară, țesută din priviri umane și remușcări tangibile, ci un pact cu transcendența, un pergament șters cu ușurință.
Nu mai răspunzi în fața celor răniți, cu ochi pentru ochi.
Răspunzi unei instanțe care, convenabil, nu cere martori publici, doar șoapte în penumbră.
Această externalizare naște un om fascinant: moral în declarații, dar elastic ca o umbră în practică.
Religiile oferă alinare, un balsam pentru suflete sfâșiate.
Și alinarea e necesară, ca ploaia după secetă.
Dar când alinarea devine scuză pentru nemișcare, umbra ei acoperă schimbarea.
Nedreptatea socială? „Va judeca Dumnezeu, în sala sa eternă.”
Corupția? „Nimeni nu scapă de Judecata de Apoi, ecoul final.”
Inegalitatea? „Cei din urmă vor fi cei dintâi, în răsturnarea cosmică.”
Sună poetic, ca versuri dintr-un psalm uitat.
Dar între timp, cei dintâi rămân cocoțați pe tronurile lor de aur, neclintiți.
Mutarea justiției în veșnicie slăbește lanțurile ei aici, pe pământul unde respirăm și suferim.
Unde începe, de fapt, ticăloșia, această viță sălbatică?
Nu în sălile Parlamentului, cu ecouri false.
Nu în presă, cu cerneală otrăvită.
Nu pe rețelele sociale, cu furtuni digitale.
Începe în educația care murmură: „Poți greși grav, dar există o instanță care te absolvă, ca o mamă iertătoare.”
Atâta timp cât omul crede că responsabilitatea ultimă nu e față de semenii săi, ci față de o entitate invizibilă, negociabilă ca un târg la marginea lumii, va continua să negocieze și cu etica.
Iar o etică negociabilă e un sol fertil pentru impostură, abuz și ipocrizie, unde buruienile cresc nestingherite.
Vrei să reușești într-o societate religioasă, cum e cea de azi?
E simplu, ca un ritual bine rodat.
Fă ce-ți umple buzunarele.
Calcă pe umerii celor slabi.
Invocă valori tradiționale, ca un ecou gol.
Donează o sumă vizibilă, sub lumina reflectoarelor.
Fă o poză lângă un altar, cu zâmbet smerit.
Fă-ți o cruce mare, de câte ori te vede cineva.
Spune Doamne ajută de câte ori ai ocazia.
Declară că „Dumnezeu vede tot”, cu voce tremurândă.
Și gata.
Ești reabilitat, ca un păcătos spălat în ape sfinte.
Nu contează că ai fost un ticălos.
Nu contează că ai manipulat, mințit, înșelat.
Important e că ți-ai exprimat public credința, ca o mască aurită.
Ironia supremă e că religia predică iubirea aproapelui, dar oferă o potecă ascunsă care-l ocolește.
Predică smerenia, dar naște elite morale autoproclamate, cocoțate pe piedestaluri.
Predică adevărul, dar se sprijină pe certitudini imposibil de pipăit.
Mă întreb, dacă mâine ar dispărea ideea că există o instanță divină care iartă tot, câți dintre „moralii” de azi ar rămâne la fel de morali, cu picioarele pe pământ?
Sau invers, câți dintre cei considerați „păcătoși” ar deveni mai responsabili, știind că nu există buton de reset cosmic, doar ecoul faptelor lor în lume?
*
După ce a inventat capacul PET – acel simbol al progresului european, care ne-a făcut să simțim că salvăm planeta de un dezastru global – Uniunea Europeană a trecut la următoarea mare provocare: ghivecele de flori din plastic.
Pentru că, evident, poluarea nu vine din flota nesfârșită de automobile care asfixiază orașele, nici din agricultura industrială, cu pesticide, îngrășăminte și monoculturi, și, desigur, nici din consumerismul care ne face să cumpărăm anual tone de obiecte inutile.
Nu! Adevărata plagă, adevăratul rău, se ascunde sub frunza verde a hortensiilor: ghivecele de plastic.
E clar: dacă interzicem ghivecele, natura respiră, râurile se curăță, aerul devine limpede și lumea, brusc, devine un loc mai bun. Restul problemelor – emisii, deșeuri industriale, foamete sau schimbări climatice – nu mai contează. Totul se rezolvă cu un ghiveci eco-friendly.
De fapt, ceea ce se întâmplă se numește soluție la îndemână.
Oamenii ăia care au fost trimiși să facă mai bună viața europenilor, de fapt nu știu ce să facă.
Sau nu vor.
E mult mai ușor pentru un reglementator să interzică un obiect de plastic decât să restructureze sistemul de transport sau cel energetic.
*
Artemis nu va mai ajunge pe Lună.
Eram aproape sigur că asta se va întâmpla.
Și nu pentru că ar fi vreo limitare tehnologică sau vreo problemă științifică.
Nu, e mai simplu: nici NASA nu mai e ce-a fost.
Astăzi, ce numim NASA nu mai este decât un fel de ONG gigantic, finanțat pe bani publici, care produce mai ales… locuri de muncă bine plătite.
Pentru oameni care, sincer, par să fi uitat că misiunea lor inițială era explorarea cosmică.
În loc să trimită oameni pe Lună sau pe Marte, gestionează proiecte, rapoarte și conferințe – și, uneori, drone care zboară prin birouri.
Este ceva similar cu ceea ce vedem și la noi: cercetarea „de top” este, de fapt, un exercițiu administrativ.
Proiecte cu nume pompoase, granturi complicate, pagini întregi de justificări.
Iar rezultatul real este aproape zero.
Dar toți primesc salarii decente și diplome de merit, așa că nimeni nu se plânge.
*
Povestea cu SMR-urile de la Doicești nu e doar un episod izolat – e un simbol.
Și ar trebui să stea alături de operațiunile Bechtel, de Caritas, de vaccinurile pe care mai întâi le-am cumpărat, iar apoi am plătit să le distrugem, de informatizarea pentru care tot plătim și care merge din ce în ce mai rău, de izoletele care au înlocuit soluțiile logice și utile și multe altele.
Toate acestea conturează o imagine clară: un tratat despre ticăloșia și prostia românească, în care absurditatea se întâlnește cu indiferența, iar banii publici se evaporă în cele mai spectaculoase moduri.
***
Tensiune în Orientul Mijlociu, unde planează amenințarea unor lovituri contra Iranului.
Guvernul britanic a decis să retragă personalul ambasadei sale din Teheran și să își relocheze personalul ambasadei din Israel, invocând „informații privind riscurile regionale”. Anunțul autorităților din Marea Britanie vine după ce dimineață ambasada SUA…
Loviți de prețurile la energie și alimente, tot mai mulți germani își declară falimentul personal
Afectați de creșterea prețurilor la energie și alimente, tot mai mulți consumatori germani ajung în insolvență.
Șeful unei companii din China a înșirat 26 milioane de dolari cash și le-a spus angajaților să ia cu ei atâția cât pot căra
O companie chineză și șeful acesteia au devenit virali pe rețelele de socializare din China continentală după ce au distribuit bonusuri de sfârșit de an în valoare de 180 de milioane de yuani (26 de…
Artemis 3 nu va mai ajunge pe Lună.
Pentru a respecta acest termen, NASA va „adăuga misiuni” între misiunea Artemis 2 (care tocmai a fost amânată pentru luna aprilie din cauza unor scurgeri de heliu) și revenirea pe suprafața lunară, relatează Le Figaro.
Astfel, misiunea Artemis 3, programată inițial pentru septembrie 2028, va fi devansată pentru jumătatea anului 2027, însă nu va mai include o aselenizare.
NASA plănuiește un test de andocare pe orbita Pământului între capsula sa, Orion, și „unul sau două” module de aselenizare.
Space X,compania lui Elon Musk, și Blue Origin, compania lui Jeff Bezos, își dezvoltă în prezent propriile vehicule.
Teoretic, Starship HLS de la SpaceX trebuia să finalizeze misiunile 3 și 4, iar Blue Moon de la Blue Origin, misiunile 5 și 6. Acest anunț pare să reîmpartă cărțile și să îl readucă pe Jeff Bezos în cursa pentru prima aselenizare.
UE vrea să interzică ghivecele din plastic pentru flori
Până în 2030, Uniunea Europeană intenționează să elimine din uz o serie de produse din plastic considerate de unică folosință. Pe listă se regăsesc nu doar bine-cunoscutele pungi subțiri, ci și ghivecele în care sunt vândute plantele în supermarketuri, magazine de bricolaj și centre de grădinărit. Argumentul este simplu: aceste recipiente sunt tratate ca ambalaje de unică folosință, care […]
SMR-uri nucleare SUA la Doicești: Pierderi de sute de milioane de dolari pentru dezvoltatorul american al tehnologiei.
Compania americană NuScale, listată la New York Stock Exchange (NYSE), dezvoltatoarea și proprietara tehnologiei reactoarelor modulare mici (SMR) în care România a decis să investească pentru a construi o centrală nucleară de 462 MW la Doicești, în județul Dâmbovița, pe amplasamentul fostei termocentrale pe cărbune de acolo, a raportat pierderi de peste 664 milioane dolari pe anul trecut, cu 91% mai mari decât în 2024.
Bastioanele ticăloșiei din România
Bastioanele ticăloșiei din România ultimilor an s-au înălțat cu sprijinul viguros al ticăloșilor din culisele statului paralel cu omul de rând și demnitatea lui, cu sprijinul și complicitatea celor cu masca strâmbă a „onorabilității” pe fața ițită zilnic în emisiuni…
Ion Cristoiu: „După ce se va termina războiul, vor veni extratereștrii.
Ion Cristoiu: „Vor veni extratereștii. Nu râd. Trebuie inventat un pericol, vorbesc serios. Se va spune că extratereștrii sunt printre noi. Trebuie un nou pericol. Se va spune că oamenii sunt clone ale extratereștrilor.”
Nicușor Dan atacă trei instituții ale statului: „Caută virgule lipsă în documente și se fac că nu văd fapte vizibile de pe Lună” / Critici pentru AEP, care „nu a văzut nicio neregulă în finanțarea campaniei lui Călin Georgescu”
Președintele Nicușor Dan a criticat, pe Facebook, Autoritatea Electorală Permanentă, Agenția Națională de Integritate și Inspectoratul de Stat în Construcții, într-un mesaj în care a amintit de „plângerea penală a AEP în legătură cu campania…
Mesaje războinice la Congresul USR.
Congresul USR a fost marcat de apeluri la unitate, reformă și mobilizare politică, susținute de lideri ai partidului, printre care ministrul Economiei, Irineu Darău, ministra Diana Buzoianu și ministrul Apărării, Radu Miruță.
Societatea Timișoara, solidară cu jurnalista Brîndușa Armanca și PressHub
Societatea Timișoara își exprimă solidaritatea cu jurnalista Brândușa Armanca și cu portalul de știri PressHub în fața presiunilor exercitate ca urmare a unor articole apărute în spațiul public. Alerta europeană prin care Platforma de Promovare a Protecției Jurnalismului și…
Să permiți jocurile de noroc în oraș e ca și cum ai legaliza drogurile
Din punct de vedere psihologic și clinic, din perspectiva dependenței există foarte multe similarități între dependența de droguri și dependența de jocuri de noroc. Avem similarități în mecanismele cognitive, în afectarea funcțiilor și structurii creierului, în efectele lor pe plan personal.
Ocupați gările, otrăviți fîntînile, să închiriem la tot poporul
Zorii noii ordini economice mondiale și-au ițit căpșorul în urmă cu multă vreme, încă dinainte de epoca industrială. De pe vremea balurilor, de exemplu. Aveai nevoie de un frac sau de un costum de arlechin? Dădeai fuga la dugheană și închiriai costumul potrivit. Îl încercai, îl purtai ca și cum ar fi fost al tău, iar a doua zi îl aduceai înapoi în bună stare. O noapte erai proprietar de prestanță, eleganță sau sex-appeal, iar a doua zi redeveneai persoana dintotdeauna. Adică umpik mai mic, mai neînsemnat, dar cu amintiri fabuloase, eventual umede. Cine să reziste unei ținute impunătoare (dar cine naiba observă pata minusculă de pe manșetă, bine dosită de o mănușă de piele)? Închirierile au devenit treptat baza economiei moderne. Locuiești unde și cît vrei, te răsfeți, dar nimic nu-ți aparține. Te uiți la televizor, ai Netflix, HBO, Amazon, vezi filme în prostie, dar numai cît te ține abonamentul. Vorbești la telefon, plătești. Vrei căldură în casă, pe lîngă gaz mai plătești un abonament micuț, drăguț. Fără el, poți avea numai gaze proprii. Pînă aici, totul e cît de cît normal. Televizorul e al tău, telefonul e al tău, caloriferul e al tău, adio și-un praz verde.
Casa de Pensii își face asigurare digitală în caz de dezastru
Pentru că tot suntem într-un nesfârșit proces de digitalizare și pus totul la un click distanță, dar și pentru că e una dintre instituțiile care s-au făcut remarcate prin gherlă după gherlă dată de sistemul informatic, Casa de Pensii a decis să se pună la adăpost. Mai exact, oamenii ăștia nu doar că s-au digitalizat de privește Inteligența Artificială cu invidie la ei, dar tocmai au decis să implementeze și o „soluție integrată pentru asigurarea continuității serviciilor critice ale Casei Naționale de Pensii Publice, în caz de dezastru“. Iar soluția asta are absolut tot ce trebuie, de la servere cu baze de date și servere cluster de procesare până la aplicații firewall ori software pentru backup și replicare de baze de date. Toată tărășenia a costat o groază de bani, Casa de Pensii punând la bătaie ceva mai bine de 34 de milioane de lei plus TVA.
Doi foști primari ai Timișoarei, achitați definitiv în dosarul caselor înstrăinate pe Legea 112.
Curtea de Apel Timișoara a pronunțat în 27 februarie 2026 sentința finală în dosarul în care foștii primari ai Timișoarei Nicolae Robu și Gheorghe Ciuhandu au fost judecați, împreună cu mai mulți foști funcționari, pentru vânzarea ilegală a unor locuințe de stat, în baza Legii 112.
Judecătorii Curții de Apel Timișoara au decis achitarea definitivă a tuturor acuzaților, menținând decizia primei instanțe, care i-a achitat pe acuzați cu justificarea că fapta nu este prevăzută de legea penală.
Latura civilă, rămasă nesoluționată
Foștii primari ai Timișoarei Nicolae Robu și Gheorghe Ciuhandu, foștii viceprimari Dan Diaconu și Traian Stoia, fostul șef al Direcției de Patrimoniu Nicușor Miuț, fostul secretar general al Primăriei Timișoara Ioan Cojocarii și funcționarii Martin Staia, Vîrlea Simona și Iova Gabriela au fost declarați definitiv nevinovați în dosarul care viza vânzarea ilegală a aproximativ 200 de apartamente din Timișoara, în baza Legii 112.
Atenție, călători STPT! Liniile 1 și 5 de tramvai circulă deviat în acest weekend
Utilizatorii transportului în comun sunt informați cu privire la o serie de modificări temporare ce vor afecta circulația tramvaielor în acest sfârșit de săptămână. Din cauza unor lucrări de întreținere și reparații la linia de tramvai, garniturile de pe liniile 1 și 5 vor urma trasee deviate pe un sens de mers. Restricțiile intră în […]
