Despre containerele astea de gunoi „high-tech” se tot discută de vreo zece ani.
Eu nu am avut ocazia să folosesc așa ceva, deci nu pot să vorbesc ca un „consumator” al miracolului tehnologic.
Pot însă să repet ce am spus și atunci: dacă aș fi responsabil de colectarea gunoaielor într-un oraș, primul lucru pe care l-aș face ar fi standardizarea și simplificarea sistemului.
De ce?
Pentru că standardizarea aduce numai avantaje.
Pubela stricată poate fi înlocuită cu o altă pubelă identică, fără șurubelnițe NASA.
Mașinile de gunoi devin și ele standardizate, cu piese de schimb identice, iar muncitorii nu mai trebuie să facă școală de aviație ca să le manevreze.
Simplu, eficient, logic.
Sigur, e frumos să ai containere moderne, care îți cântăresc gunoiul și îți calculează factura la gram.
La fel cum frumos este și să ai un iPhone care costă peste 2000 de euro, în loc de un Nokia care costă 100 de euro.
Dar asta este risipă.
Mai mult, tehnologia asta sofisticată e scumpă nu doar la achiziție, ci și la întreținere.
Un cip defect, un cântar stricat sau un soft care dă erori pot paraliza întregul sistem.
În contrast, o pubelă simplă, standardizată, e aproape indestructibilă și nu necesită mentenanță complexă.
În teorie, oamenii vor fi motivați să arunce mai puțin și să plătească exact cât consumă.
Numai că teoria asta se lovește frontal de realitatea lumii noastre: trăim într-o societate de consum.
Și într-o societate de consum, consumi.
Mult.
Iar consumând mult, produci și gunoi pe măsură.
Nu există scăpare.
Avem două opțiuni: ori schimbăm sistemul și trăim într-o societate frugală, unde toată lumea repară și refolosește, și atunci scade și volumul deșeurilor; ori rămânem în paradigma actuală, unde se cumpără compulsiv și se aruncă la fel, iar containerele, fie ele high-tech sau nu, devin simple cutii mai scumpe pentru tot mai mult gunoi.
Un lucru esențial, dar uitat cu bună știință, e că activitatea de colectare a gunoiului nu există pentru a îmbogăți o firmă, ci pentru a servi cetățenii.
E un rău necesar, un serviciu public care ar trebui să aibă ca scop curățenia și binele comunității, nu profitul cât mai mare.
Acesta este motivul pentru care niciodată administrația nu ar trebui să fie încredințată firmelor private, al căror principal scop este să facă profit.
Revenind la „insulele ecologice”, să luăm cazul Timișoarei.
Acum câțiva ani erau cam 12.000 de scări de bloc. Acum sunt mult mai multe.
Dacă o instalație de tip „insulă ecologică” deservește două blocuri, adică opt scări, ar fi nevoie de peste 1.500 de instalații.
Și câte avem? O sută.
O picătură în Bega, ca să rămânem în peisajul local.
Chiar dacă am cumpăra 2000 de insule ecologice tot ar mai rămâne cartierele de case, unde nu poți să pui o astfel de insulă în față fiecărei case, dar nici nu poți obliga cetățeanul să se ducă cu sacul de gunoi de pe Glad până în Bălcescu, de exemplu.
Între timp, avem de toate: europubele gri, galbene, containere de diverse mărimi, saci galbeni, bidoanele acelea verzi pentru sticle și insule ecologice.
Un sistem complicat, care în loc să rezolve problema, doar o diversifică.
Și ce s-a rezolvat, până la urmă?
– Aruncă oamenii mai puțin gunoi? Nici vorbă.
– Încasează firmele de salubritate mai mulți bani? Probabil, dar asta nu e treaba mea, că nu le țin contabilitatea.
– Avem mai multă curățenie? Clar, nu.
Pentru că problema cea mare – aruncarea obiectelor voluminoase și a deșeurilor vegetale pe spațiul public – a rămas neatinsă.
De fapt, dacă vă uitați la poza de sus veți vedea realitatea de pe teren.
Unii aruncă probabil în containerele ecologice cu WiFi și LED-uri.
Alții care nu vor să plătească, aruncă lângă containere.
Alții probabil își duc gunoiul la pubela din blocul alăturat și îl aruncă acolo sau pur și simplu îl lasă uitat undeva pe stradă.
Să nu uităm că în Timișoara nu mai prea există o populație de cetățeni responsabili, care au aici ambele seturi de bunici îngropați în cimitirele orașului și cărora le dau lacrimile dacă văd o mizerie pe jos.
In prezent majoritatea „timișorenilor” sunt oameni care au venit din alte părți și vor pleca în alte părți imediat ce vor găsi oportunități mai bune decât oferă Timișoara.
Ăstora nu le pasă că este gunoi pe stradă, fie că vorbim despre un chiștoc de țigară sau 30 de saci cu moloz.
O soluție simplă exista: actualele europubele, dar ascunse cumva astfel încât să nu fie înșirate la marginea străzilor, nimic foarte costisitor, poate ceva de genul a ceea ce se vede în poza de jos, care este chiar din orașul nostru. Uitați-vă ce frumos și-au mascat oamenii ăia europubelele, nici măcar nu-ți dai seama că este gunoi acolo.
O europubelă (două în cazul colectării selective) ajunge pentru o casă, 4 europubele ajung pentru o scară de bloc, dacă colectarea se face de două ori/săptămână.
Și în paralel, containere mari, de 5-10 metri cubi, plasate prin oraș, poate în apropierea containerelor pentru sticle, acolo unde oamenii ar fi putut să arunce mobila stricată, crengile, molozul, covoarele.
Si ele mascate cumva, astfel încât să nu afecteze estetica străzii dar în același timp să fie accesibile pentru mașinile operatorului de salubritate.
Operatorul le ridica și gata, scăpam de gunoaiele aruncate prin oraș.
Și, ca bonus, costă infinit mai puțin decât insulele ecologice cu card, cip și cântar integrat.
Și pentru cantitățile mari de resturi din construcții ar fi existat o soluție simplă, autorizația de construcție nu se obține decâ la pachet cu un contract pentru colectarea cantității de deseuri care se presupune că va rezulta din acea lucrare.
Dar nu, noi am ales varianta complicată și scumpă, cu articole de presă laudative, probabil finanțate din aceleași contracte.
Iar realitatea rămâne aceeași: nu mai multă curățenie, ci doar mai multe forme fără fond.
In final, sunt aproape sigur că dacă cineva va face un audit al acestei activități, peste un an, va constata că „insulele ecologige”, în loc să aducă vreun beneficiu pentru cetățenii acestui oraș, dimpotrivă, au contribuit la scumpirea acestei activități.
Sper să mă înșel, dar nu mi se prea întâmplă.
Chiar aș dori să văd o astfel de situație, un tabel simplu cu două coloane și 10 rânduri, cât a costat în ultimii 10 ani, în euro, colectarea gunoiului/persoană în Timișoara în fiecare an. Poate publică Primăria așa ceva.
În mod normal, dacă administrația și-a făcut treaba cum trebuie, suma ar trebui să scadă de la an la an, sau cel puțin să rămână neschimbată.
*
Un tramvai a fost implicat într-un accident.
Și, cum se întâmplă mereu la noi, primul reflex e să găsim țapul ispășitor acolo unde nu trebuie: fie că tramvaiul e turcesc, fie că e galben, fie că „n-a frânat destul de repede”. Dar, surpriză, tramvaiele nu se dau singure de-a latul șoselei, nu schimbă banda după chef și nici nu apasă pedala de accelerație ca să „prindă verdele”. Tramvaiul merge unde l-au pus șinele.
Problema reală e alta: cineva, cu acte și ștampilă, a decis că e normal ca, pe acea porțiune de 460 de metri, mașinile să circule pe linia de tramvai.
Practic, am înghesuit două sisteme de transport diferite pe același culoar și apoi ne mirăm că se ciocnesc.
Dacă mașinile ar circula pe carosabil, iar tramvaiul pe linia lui, așa cum e logic și normal, accidentele ar fi rare, tramvaiele ar merge mai repede, iar șoferii ar fi mai puțin expuși să fie loviți de niște vehicule de 40 de tone care nu pot face slalom printre obstacole.
Sigur, recunosc: pe cei 460 de metri traficul auto ar fi ușor defavorizat.
Dar, nu asta cerem zilnic?
Transport public mai rapid, mai sigur, mai eficient, care să contribuie la reducerea neplăcerilor cauzate de transportul cu autoturismele?
Ori vrem doar sloganuri, iar când vine vorba să sacrificăm câteva secunde din confortul nostru, uităm ce am cerut?
Concluzia e simplă: nu tramvaiul e de vină.
Nu culoarea lui, nu originea lui, ci deciziile neinspirate care fac din infrastructura orașului un fel de experiment prost gândit.
***
Discursul integral al lui Trump la ONU: ”Țările voastre merg spre Iad!”
”Au trecut șase ani de cînd am stat ultima dată în această sală grandioasă și m-am adresat unei lumi care era prosperă și în pace în primul meu mandat. De atunci, armele războiului au spulberat pacea…
Tancurile israeliene intră în orașul Gaza.
Tancurile israeliene au intrat în mai multe cartiere din orașul Gaza în ultimele 24 de ore, jurnaliștii care lucrează pentru CNN în oraș relatând despre bombardamente intense, explozii și focuri de armă.
Melania Trump a refuzat să se întâlnească cu soția lui Zelenski
Soția președintelui ucrainean, Olena Zelenska, a solicitat o întâlnire cu soția liderului american, Melania Trump, dar nu a fost planificată nicio conversație, a declarat pentru Fox News Mark Beckman, consilier principal al primei doamne a SUA. „Doamna Zelenskaya ne-a contactat de mai multe ori cu o solicitare pentru o întâlnire, dar nu va exista o […]
Claudia Cardinale a murit.
„Ne lasă moștenire imaginea unei femei libere și inspirate, atât în cariera sa de femeie, cât și în cea de artistă”, a declarat agentul ei, Laurent Savry, citat de cotidianul Corriere della Sera. Actrița Claudia…
„Diplomația românească”, ca o firmă de pază low-cost închiriată de UE și NATO
România își cumpără securitatea datelor la atacurile hibride.
55 de milioane de lei vor fi investiți de Ministerul Apărării pentru cumpărarea unui sistem care să-i securizeze datele în fața atacurilor hibride din Rusia. „eDIAS” va fi achiziționat prin licitație și are drept scop securizarea tranzacțiilor și comunicațiilor online, în contextul intensificării atacurilor cibernetice rusești în regiune.
CTP îl ironizează pe președintele american, numindu-l „King Jong Trump”: „Vrea să rescrie Evangheliile.
Gazetarul Cristian Tudor Popescu a publicat pe Facebook o postare dură la adresa fostului președinte american Donald Trump, pe care l-a ironizat numindu-l „King Jong Trump”.
Patrick André de Hillerin: Indiferent cine câștigă alegerile din Republica Moldova, democrația a fost învinsă de multă vreme
Anterior acestui pas, Ucraina, aflată într-o situație economică dezastruoasă, a cerut Uniunii Europene un ajutor consistent: 20 de miliarde de euro sub formă de împrumuturi cu dobânzi mici și ajutoare directe. Dinspre Est, Rusia presa puternic: dublase prețul gazelor furnizate Ucrainei, chiar în pragul iernii, și majorase taxele vamale pentru produsele importate din Ucraina.
Războiul ca un banchet costisitor
La sfârșit de septembrie 2025, războiul din Ucraina pare a fi ajuns într-o etapă a echilibrului, atât pe front, în spatele lui, cât și pe plan internațional, dacă urmărești ceea ce ți se livrează de către media, dacă asculți declarațiile oficiale, dacă citești analizele conflictului.
Concedierile din mediul privat în prima jumătate a anului 2025, cu 30% mai MARI decât anul trecut.
Concedierile în prima jumătate a anului 2025 au fost cu 30% mai mari decât anul trecut, în mediul privat. Valul de concedieri de la privat va fi urmat de concedieri în sistemul public, transmite Antena 3 CNN.
Toate cele 100 de insule ecologice au fost puse in functiune in Timisoara.
TIMISOARA. Insulele ecologice prin intermediul cărora deșeurile vor fi separate mai ușor sunt operaționale în toate zonele în care au fost amplasate, anuntă Primăria Timișoara.
Încă un tramvai a fost implicat într-un accident.
„Era” accidentelor în care sunt implicate tramvaie pare că nu se mai termină. Astăzi s-a produs un alt incident, iar conform primelor informaţii, de vină ar fi vatmanul… „Un bărbat, de 44 de ani, a condus un tramvai pe strada Coriolan Brediceanu dinspre Piața 700, iar, la un moment dat, la intersecție cu calea Circumvalațiunii,…
Principalul eveniment cultural al comunității maghiare din Timișoara, la a X-a ediție.
Devenite deja tradiție, Zilele Culturii Maghiare revin la Timișoara, cu ediția a zecea. Încep miercuri, 24 septembrie și se încheie la finalul săptămânii. Timp de cinci zile, centrul orașului se transformă într-un spațiu viu al întâlnirilor, unde tradiția, cultura, experiența comunitară și distracția merg mână în mână. Organizator este asociația Bastionul-Varbastya, aceasta a pregătit un…
Ce facem astăzi, 24 septembrie 2025, în Timișoara?
