Credeți-mă, nu mă interesează din ce partid vine un ministru.
Nici sexul, nici orientarea sexuală, nici numărul copiilor pe care i-a făcut.
Mă interesează dacă înțelege lumea.
Dacă poate să deschidă uși.
Dacă știe ce să spună, când să tacă și mai ales când să nu încurce țara cu gura prea mare.
Mă interesează dacă, în loc de vorbe goale, are un gând clar despre cum trebuie reprezentată România într-o lume în care regulile se schimbă săptămânal.
Sigur, poate mă uit puțin și la avere.
Nu din invidie, ci pentru că trăim în România, o țară în care nu s-a prea construit nimic monumental în ultimele decenii.
O țară unde un milion de euro în contul unui politician sună mai degrabă ca o sirenă de alarmă, nu ca o poveste de succes.
Dacă n-ai fost inovator, vizionar, dar totuși ești bănos, nu mă poți opri să mă întreb cum.
E reflex de supraviețuire, nu răutate.
Ieri, cineva o lăuda cu foc pe Oana Țoiu, numită de curând ministru de externe.
Am zis să dau un search, să văd și eu cine este femeia asta.
Primul rezultat: „Mă cheamă Oana Țoiu și sunt mamă de fete.”
Asta e prima frază cu care se recomandă.
Nu „Am o viziune despre rolul României în Europa și în lume.”
Nu, ci doar: „Sunt mamă de fete.”
Cu tot respectul, dar asta poate fi și o femeie simplă de la țară, și o miliardară din Manhattan, și – scuzați cinismul – o persoană cu grave deficiențe mentale.
A avea copii, chiar dacă sunt fete, nu te califică să fii ministru.
Poate te umanizează, da, dar nu e diplomă de competență internațională.
Și dacă începem să ne alegem miniștrii după cât de tandru zâmbesc cu copiii lor în poze, să nu ne mirăm că nu ne ia nimeni în serios pe nicio scenă globală.
Îmi amintesc perfect o scenă pe care am văzut-o la televizor, cred că prin 2003, cu puțin timp înainte ca SUA să invadeze Irakul.
Era un diplomat irakian – probabil ambasadorul – care se despărțea de colegii săi americani.
Se vedea clar că fusese respectat, ba chiar îndrăgit.
Avea lacrimi în ochi, iar cei din jur îl îmbrățișau sincer.
Era o scenă sfâșietoare: un om care își iubea țara, dar care înțelesese că valul geopolitic va mătura tot.
Și totuși, în acel moment, nu era ură, nu era propagandă, nu era niciun slogan cu „răul absolut”.
Era doar un om care se despărțea cu demnitate de alți oameni.
Așa îmi imaginez eu un diplomat adevărat: un om care își apără patria cu discreție, care nu provoacă scandal, ci creează punți.
Un om care a învățat, în ani grei și misiuni dificile, cum să vorbească fără să jignească.
Care nu vrea să câștige „puncte politice” acasă, ci respect și influență afară.
Diplomația nu înseamnă să spui primul lucru care-ți trece prin cap. Înseamnă să-l spui pe al doilea – acela care te face să câștigi timp, aliați și resurse.
În schimb, doamna Țoiu n-a apucat încă să-și ocupe biroul și deja s-a aruncat cu capul înainte într-un discurs mult prea asemănător cu cel al persoanelor al căror nume era pomenit zilele trecute în France Soir.
Trebuie să spunem că și președintele Nicușor a făcut exact la fel.
Serios? Asta e strategia noastră?
Să ne punem rău, din start, cu peste jumătate de planetă?
Exact cu țările care dețin majoritatea materiilor prime, cu economii în creștere?
Nu spun că trebuie să le pupăm mâna, dar nici să-i înjurăm înainte de a începe mandatul.
Diplomația nu e despre cine strigă mai tare. E despre cine e invitat la masă când se taie tortul.
Și dacă noi ne trimitem la masă oameni care nu știu nici unde e tortul, nici cine-l taie, nici ce vor musafirii, ne vom întoarce, ca de obicei, cu farfuria goală.
*
Timișoara face pași în direcția bună când vine vorba de digitalizarea administrației publice.
Nu știu exact ce se întâmplă prin alte orașe din țară, dar aici începem să vedem niște schimbări.
De exemplu, poți afla în timp real când vine tramvaiul și îl poți chiar urmări pe traseu. E o chestie când stai în stație și aștepți.
Am reușit recent să rezolv online niște acte cu Primăria, chiar dacă am înjurat timp de două săptămâni platforma aia a lor, până când cineva mi-a trimis o adresă de e-mail cu ajutorul căreia am reușit să-mi fac treaba.
Da, chiar online, fără să mai aștept cu orele la vreun ghișeu. E o problema acolo cu crearea contului de utilizator dar până la urmă am reușit.
Iar acum, din câte am înțeles, se pregătește și un sistem care să conecteze automat datele de la Cadastru (extrasele de carte funciară) cu baza de date a Primăriei.
Lucru mare. Nu e rău deloc.
Dar, pentru că suntem într-un fel „colegi de breaslă” – mă refer la cei care se ocupă cu informatizarea asta – m-aș încumeta să le dau un sfat sincer și prietenesc: mai lucrați, vă rog, la interfața cu utilizatorul.
Dacă aș fi în locul lor, aș face un experiment simplu.
Aș lua o mașină și aș da o tură prin cartierul Circumvalațiunii.
Pe strada Labirint, de exemplu. Pe acolo, între blocuri, mai sunt spații verzi cu bănci. Iar pe bănci, în zilele calde, stau pensionarii – unii mai atenți decât camerele de supraveghere, știu cine intră, cine iese, cine parchează aiurea.
Ei sunt memoria vie a cartierului.
Aș invita unul dintre acești pensionari – nu cel mai bătrân, dar nici unul „de generație nouă” – să participe la testarea aplicațiilor primăriei.
Contra cost, desigur, că munca trebuie plătită.
L-aș pune să își transfere un mormânt pe numele lui. Sau să ceară un certificat de atestare fiscală. Să-și plătească impozitul pentru apartament.
Operațiuni obișnuite.
Și testarea să înceapă de la pasul ZERO: crearea contului și obținerea parolei.
Aș testa aplicația atât pe telefon, cât și pe calculator.
Și n-aș închide proiectul până când interfața nu devine atât de clară, de logică și de intuitivă încât și domnul Puiu de pe banca din Labirint să o poată folosi fără ajutor și fără să trebuiască să se deplaseze la vreun ghișeu al primăriei.
Așa trebuie gândite platformele publice. Nu pentru programatori. Nu pentru funcționari. Ci pentru oameni.
Aceeași lecție ar trebui învățată și la nivel național.
Cineva – cred că noul ministru al digitalizării – spunea că orice cetățean ar trebui să poată emite o factură în primele 24 de ore de la înființarea firmei.
Teoretic, se poate și acum. Există o aplicație online pentru facturare chiar pe site-ul ANAF.
Dar te lovești imediat de aceeași problemă: autentificarea.
Ca să emiți o factură, trebuie să obții o semnătură electronică de la un furnizor privat.
Trebuie să aștepți curierul cu stick-ul, să faci tot felul de demersuri la ANAF, uneori chiar și la notar, dacă ai delegat pe cineva.
E o întreagă aventură birocratică care pare scoasă din anii ’90.
Aici trebuie lucrat, domnule ministru: la autentificare.
Eliminați intermediarii.
Nu toată lumea vrea (sau poate) să cumpere stickuri USB și să semneze digital cu aplicații criptice.
Găsiți o soluție simplă, sigură și integrată.
Dacă tot vorbim de digitalizare, să fie una adevărată, accesibilă și umană.
Fiindcă altfel, oricât de bune ar fi intențiile și tehnologia din spate, dacă omul obișnuit nu se poate descurca, sistemul rămâne doar o machetă frumoasă, dar nefuncțională.
Și încă ceva: faceți aplicațiile transparente, nu accesibile doar unui cerc restrâns de „inițiați”.
Sunteți ministru? Atunci acționați ca atare: mâine, la ora 0, trebuie să existe pe site-ul ANAF o documentație completă pentru e-Factura.
Explicați clar ce înseamnă fiecare rând, de la 1 la ultimul — totul detaliat, cu exemple, astfel încât să înțeleagă nu doar un programator, ci și o contabilă de la un fost CAP, care deschide un fișier XML cu Notepad-ul.
Iar poimâine faceți același lucru pentru SAF-T.
Asta înseamnă transparență și respect față de contribuabili.
*
Editorii au început din nou să plângă de grija culturii, în urma creșterii TVA-ului pentru produsele culturale.
Sigur, poate fi o problemă.
Dar hai să o rezolvăm practic, nu doar prin lamentări.
Dacă ne pasă cu adevărat de cultură, ar trebui să ne întrebăm cum o putem face accesibilă, sustenabilă și adaptată la vremurile în care trăim.
Citeam la un moment dat că John Grisham, unul dintre cei mai citiți autori de romane juridice, primește în medie doar 70 de cenți pentru fiecare exemplar vândut. Șaptezeci de cenți!
Iar eu, cititor din România, plătesc în jur de 7 dolari pe acea carte, într-o țară în care, paradoxal, prețurile la cărți sunt considerate „ieftine”.
Așadar, undeva între autor și cititor se pierd 90% din bani.
Asta nu mai e cultură.
Asta e logistică.
Costuri cu hârtia, tiparul, depozitarea, transportul, adaosul librarului care plătește chirii enorme și amenajări de spațiu.
Dacă vrem să salvăm cultura – în sensul autentic al cuvântului, adică ideile, cuvintele, mesajul – atunci poate că ar trebui să scoatem din ecuație tot ceea ce nu e cultură propriu-zisă.
Eu aș face așa: aș păstra cartea în forma ei esențială – informația.
Adică formatul electronic.
Oricum, la un moment dat, cineva a lucrat la un fișier electronic al cărții: autorul, traducătorul, redactorul sau corectorul.
Fie că e un *.doc sau altceva, acel format digital există deja.
De ce să nu-l folosim?
Îl punem la vânzare online. Îi oferim autorului acei 70 de cenți (sau, de ce nu, chiar mai mult dacă nu mai avem de împărțit la atâtea mâini) și adăugăm un mic adaos pentru platforma de distribuție și stat. Să spunem 1,20 dolari preț final.
O sumă decentă, accesibilă, corectă.
Cine vrea luxul de a ține cartea în mână, de a simți mirosul de hârtie, poate să cumpere ediția tipărită, la prețul normal.
Dar pentru cei care caută cu adevărat esența – adică informația, ideea, cultura – formatul electronic devine salvarea.
E ieftin, rapid, accesibil oricui are un telefon, o tabletă sau un computer.
Așa protejăm cultura. Nu cu vaiete prin comunicate de presă și cereri de scutiri fiscale, ci cu soluții moderne, inteligente, orientate spre oameni.
În loc să ne temem că o taxă ne omoară cultura, poate ar fi timpul să ne întrebăm dacă n-am blocat-o deja, ani de zile, în tiparnițe și vitrine prăfuite.
***
Trump anunță că Iranul și Israelul vor ajunge la o „încetare totală a focului” în 6 ore
Donald Trump tocmai a anunțat o „încetare totală a focului” între Iran și Israel, The Times of Israel. Pe platforma sa de socializare Truth Social, el a scris: „FELICITĂRI TUTUROR! Israelul și Iranul au convenit în totalitate că va exista un ARMISTIȚIU COMPLET ȘI TOTAL (în aproximativ 6 ore de acum, când Israelul și Iranul […]
Germania își sporește cheltuielile militare
Germania își va spori cheltuielile anuale pentru apărare la 3,5% din produsul intern brut (PIB) până în 2029, au declarat surse politice de la Berlin, înainte cu o zi de summitul NATO de la Haga, potrivit Reuters.
Cheltuielile totale pentru apărare ale Germaniei vor fi majorate de la 95 de miliarde de euro, în proiectul bugetului pentru 2025, la 162 de miliarde de euro în cadrul bugetar pentru 2029.
Circulă pe net o comparație șocantă
O comparație simplă cu frații noștri bulgari pentru că ne poate ajuta să înțelegem dimensiunea jafului:
Impozit pe profit
RO: 16%
BG: 10%
Impozit pe dividende
RO: 10%
BG: 5%
CAS:
RO: 25%
BG: 13.8%
CASS
RO: 10%
BG: 8%
TVA
RO: 19%
BG: 20%
TVA necolectat
RO: 34%
BG: 7%
Deficit:
RO: 9%
BG: 3%
Datoria publica
RO: 56% din PIB
BG: 24% din PIB
Ce prevede programul de guvernare al cabinetului Bolojan la capitolul digitalizare: transformarea digitală devine o prioritate naţională şi va fi coordonată de un departament în subordinea premierului
Programul de guvernare prezentat de noul cabinet consideră digitalizarea o prioritate naţională şi un instrument cheie pentru reforma statului, creşterea economică şi modernizarea relaţiei cu cetăţenii. Documentul susţine că noua guvernare va trece de la un model fragmentat – în care fiecare instituţie îşi dezvoltă aplicaţiile – la un cadru unitar şi coerent, unde vor domina principiile „digital by default” şi „once only” (furnizarea unei informaţii o singură dată către stat).
VIDEO Ministrul propus la Digitalizare spune că vrea să reducă risipa IT: Sunt angajați care au calculatoare de 3.
„Sunt angajați care au calculatoare de 2000-3000 de euro pe care le folosesc pentru a trimite e-mailuri, dar sunt frumoase că sunt albe și sunt lucioase. Cum sunt programatori care vin cu calculatorul de acasă…
Ce îşi propune Guvernul Bolojan în domeniul Apărării: Creşterea graduală a cheltuielilor de apărare până la 5% din PIB, modernizarea Armatei Române, consolidarea parteneriatului cu SUA, creşterea atractivităţii funcţiei militare
Lia Savonea a fost desemnată de CSM președinte al Curții Supreme
Lia Savonea a fost votată de Secția pentru judecători a Consiliului Suprem al Magistraturii în funcția de președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Oare este vorba de unul din cele mai slabe guverne din 1990 încoace? Oare Revoluţia Competenţei a durat doar patru săptămâni?
„Dacă nu e un atentat la apărarea națională, e un afront adus președintelui”.
Expertul în securitate Hari Bucur Marcu atrage atenția că România va avea miniștri fără experiență în cele mai complicate vremuri.
Cine este Ionuţ Moşteanu, alegerea USR pentru a conduce ministerul Apărării în noul guvern Bolojan
Ion Iliescu, în continuare la Terapie Intensivă.
Ion Iliescu este conştient, stabil cardiovascular, în continuare cu necesar de asistare minimă respiratorie şi necesar de oxigen, au anunţat, luni, medicii de la Spitalului Clinic de Urgență „Prof. Dr. Agrippa Ionescu”, unde fostul preşedinte se află internat de două săptămâni.
Nimeni nu poate reforma statul fără să elimine „Nemuritorii”
„Nemuritorii” – o adaptare forțată a termenului „The Untouchables”, care provine din jargonul corporatist. „Nemuritorii” de la stat, la fel celor din corporații, sunt în poziții cheie pe care le ocupă de 5-10-15-20 de ani…
Ilogica totalitară respinge Decalogul
Ion Antonescu îi datora lui Adolf Hitler susţinerea în sângeroasa competiţie cu Mişcarea Legionară condusă de Horia Sima. Spre deosebire de legionari, Antonescu şi apropiaţii săi nu erau câtuşi de puţin revoluţionari. Nu îşi propuneau “făurirea Omului Nou”.
Asociaţia Editorilor din România; “Scumpirea cărților nu este soluția deficitului”
Într-o scrisoare deschisă adresată președintelui Nicușor Dan şi prim-ministrului desemnat Ilie Bolojan. Asociaţia Editorilor din România (AER) atrage atenția că măsurile fiscale care duc la scumpirea cărților nu vor rezolva nici măcar o fracțiune de procent din deficitul bugetului de…
Parcare de 91 de milionane de lei din Cluj, goală.
Investiţie inutilă la Cluj Napoca. Prima parcare de tip park and ride amenajată de primărie la intrarea în oras e mai tot timpul goală. Autorităţile au încercat să îi atragă pe şoferii navetişti cu tarife extrem de mici, dar fără succes, astfel că preţul va continua să scadă şi mai mult. Specialiştii cred că parcarea trebuia amplasată în partea opusă a oraşului ca să aibă succes. Explicaţia edililor? Aici au găsit mult teren liber.
Primăria Timișoara a emis prima autorizație de construire bazată integral pe documente digitale
Unul dintre cele mai ”birocratice” documente, autorizația de construire, are acum în România și varianta emisă cu ajutorul documentelor digitalizate. Primăria Timișoara a emis primul astfel de aviz. Cererea pentru autorizația de construire este una dintre cele mai stufoase proceduri birocratice. Are trei componente principale – cererea beneficiarului, anexa proiectantului și documentația tehnică, toate cu…
Municipalitatea timișoreană vrea semnarea unui acord cu Cartea Funciară.
Primăria Timișoara dorește semnarea unui acord de colaborare cu Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, pentru a avea acces la datele de cadastru, care pot fi integrate în noul sistem de tip GIS. Consilierii locali timișoreni vor avea la aprobat, la proxima ședință de plen, semnarea unui acord între primărie și ANCPI, în urma…
La Timișoara începe modernizarea integrală a clădirii Colegiului Ana Aslan
Clădirea fostului Liceu Sanitar, actualul Colegiu Ana Aslan, intră în șantier. Acolo vor avea loc lucrări ample de reabilitare, constructorul a început amenajarea șantierului, iar primele lucrări se vor face la fațada clădirii și în interiorul clădirii. Cei 450 de elevi care învățau acolo vor fi mutați în spațiile Colegiului Tehnologic de Vest Timișoara, acolo…
Fraudă de proporții la Universitatea Politehnica Timișoara: peste 2,5 milioane de euro deturnați din fonduri europene și proprii
Procurorii Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Timișoara au trimis în judecată patru angajate ale Universității Politehnica Timișoara, acuzate de deturnarea a peste 2,5 milioane de euro din fonduri europene și proprii ale instituției. Potrivit DNA, trei dintre angajatele Universității Politehnica Timișoara vor fi judecate în stare de libertate, iar a patra a recunoscut faptele […]
