Există oameni pe care puterea nu-i poate ierta.
Nu pentru că ar fi violenți, nu pentru că ar conspira, ci pentru că refuză să îngenuncheze.
Pavel Durov este unul dintre ei.
Un programator subțirel, cu tricou negru, care a reușit performanța rară de a scoate din sărite aproape toate guvernele lumii, fără să ridice vreodată pumnul. Doar tastatura.
În 2006, Durov este un student la filosofie care doarme prea puțin și codează prea mult.
Rusia are milioane de utilizatori de internet și nicio rețea socială funcțională.
El vede golul.
Creează VKontakte: simplă, rapidă, fără reclame, fără bariere inutile.
Refuză profitul rapid, refuză birocrația, refuză ideea că utilizatorul trebuie exploatat.
„Afacerea” crește exploziv. La 27 de ani, este miliardar.
Presa îl numește „Zuckerberg-ul Rusiei”. El corectează: „Zuckerberg e Durov-ul Americii”.
Apoi vin protestele din 2011.
Sute de mii de oameni în stradă, organizați pe VK.
Statul intră în panică. FSB sună.
Cere închiderea grupurilor. Durov închide… telefonul.
Când agenții vin personal, fără mandat, înregistrează conversația și o publică.
„VK nu va deveni un instrument de cenzură politică.”
În acel moment, sentința e scrisă. Nu oficial, dar definitiv.
Puterea nu iartă nesupunerea.
Printr-un joc de fonduri, oligarhi și companii paravan, controlul VK este preluat.
În aprilie 2014, este scos din VK. Primește 300 de milioane de dolari și un avertisment: dispari discret sau apar dosare. Semnează.
Dar pleacă cu echipa, cu codul și cu planul.
Telegram fusese pregătit de ani de zile, ca un plan de evacuare dintr-o lume care devenea din ce în ce mai ostilă libertății.
Telegram nu e o aplicație „prietenoasă”.
E o armă defensivă.
Fără sediu, fără servere centrale, fără chei de criptare accesibile.
Mesaje care dispar.
Conturi care se șterg complet.
Un coșmar pentru orice stat care visează la control total.
Când Rusia încearcă să o blocheze, blochează internetul propriu.
Când cere cheile de criptare, primește un „nu”. Când interzice aplicația, milioane de oameni ies în stradă cu avioane de hârtie — logo-ul Telegram. Statul pierde nu doar controlul, ci și ridicolul.
Ironia supremă, câțiva ani mai târziu, guvernul rus folosește Telegram pentru comunicare oficială.
Dar dușmanii libertății nu sunt doar la Est.
În 2024, Franța — campioană autoproclamată a drepturilor omului — îl arestează.
Nu pentru ce a făcut, ci pentru ce permite: comunicarea privată.
I se cere să „modereze”, adică să introducă uși din spate.
Refuză.
Este tratat ca un infractor periculos.
Reținut 96 de ore. Interogat obsesiv. „De ce nu ne dați acces?”
Răspunsul rămâne același: „Intimitatea nu e negociabilă.”
Rezultatul este că Telegram câștigă milioane de utilizatori noi. Telegram devine simbol. Fiecare descărcare e un vot împotriva supravegherii.
Astăzi, Pavel Durov nu are casă, nu are țară, nu are liniște.
Are cinci pașapoarte confiscate, mandate, urmăriri, servicii secrete pe urme.
A dat unui miliard de oameni un instrument de libertate și a pierdut dreptul la propria intimitate.
Este considerat un dușman.
Nu pentru că ar fi periculos, ci pentru că demonstrează ceva intolerabil pentru putere: că oamenii pot comunica fără permisiune.
Iar pentru cei care nu suportă libertatea, asta este cea mai mare crimă posibilă.
*
La prima vedere, știrea pare una excelentă pentru toți cei care locuiesc la etajele superioare.
Inclusiv pentru mine.
Recunosc că atunci când am citit titlul, am fost entuziasmat preț de vreo patru secunde.
Patru secunde pline de speranță urbanistică.
„Ce minunat”, mi-am zis, „voi avea lift să urc până la etajul 4.”
După care a intervenit partea neplăcută: gândirea.
Am început să-mi imaginez concret minunea tehnică.
Pe dinăuntru?
Imposibil.
Scara e îngustă, calculată la milimetru în anii în care liftul în blocurile cu 4 etaje era considerat un lux decadent.
Nu ai unde să-l pui fără să muți pereții, vecinii și, eventual, un etaj întreg.
Pe dinafară?
Nici atât.
Fațada nu permite, structura nu permite, autorizațiile nu permit, iar bunul-simț urbanistic fuge urlând din peisaj.
Și atunci, inevitabil, am ajuns la concluzia corectă: inițiativa aceasta nu este despre lifturi.
Este despre hârtie.
Despre comunicate.
Despre bifat rubrici într-un tabel intitulat „măsuri pentru cetățeni”.
Este genul acela de proiect care sună excelent în ședințe, arată bine în prezentări PowerPoint și moare liniștit în realitate, fără să deranjeze pe nimeni.
Nimeni nu va avea lift.
Dar cineva va avea un raport frumos scris.
Și, eventual, un interviu.
Ne aflăm, așadar, în fața unei clasice inițiative de tip „să ne facem că lucrăm”.
Nu se rezolvă nimic, dar se mimează grija.
Nu se construiește nimic, dar se construiește discursul.
Iar între parter și etajul 4, rămâne vechea scară, cu aceleași trepte uzate din beton și lustruite de atâta folosire.
*
Întotdeauna banii cheltuiți pentru arme sunt o șmecherie.
O șmecherie perfect legală, solemnă, cu steaguri, imnuri și discursuri grave despre „securitate”.
Dar tot șmecherie rămâne.
Mecanismul e simplu și vechi: se invocă o amenințare, reală sau bine ambalată, se creează panică suficientă cât să nu mai întrebe nimeni „cât costă?” și „de ce?”.
Apoi se deschid robinetele bugetare.
Nu pentru spitale, nu pentru școli, nu pentru lifturi imposibile, ci pentru arme.
Multe. Scumpe. Foarte scumpe.
Cineva spune că sunt „necesare”.
Altcineva spune că sunt „strategice”.
Nimeni nu spune că sunt profitabile — deși exact asta sunt.
Nu pentru soldatul din tranșee, nu pentru contribuabil, nu pentru cetățeanul care va plăti nota de plată prin taxe și inflație. Profitabile pentru cei care le produc.
Singurii care nu sunt șmecheriți sunt cei cărora le cresc dividendele.
Acționarii din industria de armament nu cunosc recesiuni, crize morale sau dileme etice.
Restul primesc discursuri.
Primesc promisiuni de siguranță viitoare, în timp ce pierd siguranța prezentului.
Li se spune că „nu e momentul” pentru pensii, educație sau sănătate, pentru că „prioritățile sunt altele”.
*
În încheiere, un text care, strict vorbind, nu face parte din revista presei de astăzi, pentru că este mai vechi.
Am dat de el din întâmplare și l-am adăugat aici pentru că e pur și simplu savuros — genul de text care nu expiră, ci se maturează.
Este vorba despre o altă față a unei țări pe care majoritatea o cunosc din două motive perfect funcționale: pentru că acolo drumurile se repară într-un timp infinit mai scurt decât la noi și pentru că produc radiouri cu tranzistori. Eventual și televizoare. Sau alte obiecte care merg impecabil zeci de ani, spre disperarea economiei bazate pe „se strică după garanție”.
Dar țara aceasta nu este doar asfalt eficient și electronice fiabile. Are și o latură mai puțin exportată, mai puțin promovată în broșurile turistice și complet absentă din discursurile admirative.
O latură care spune mult despre cum funcționează, de fapt, societățile „bine organizate”.
L-am pus aici nu ca lecție, ci ca oglindă.
Uneori, privind prea fascinați la cât de repede repară alții drumurile, riscăm să nu observăm ce se pierde în oameni.
Dacă îți place cum scriem și vrei să susții jurnalismul local independent, abonează-te cu 5 euro. Abonații primesc pe email, în premieră, cele mai bune știri din Timișoara.
Abonează-te prin Patreon:
***
Imaginea unei fete afgane studiind, desemnată Fotografia anului 2025 de UNICEF
O imagine care înfăţişează puterea tăcută a unei fete în vârstă de 10 ani din Afganistan absorbită de un manual şcolar a câştigat competiţia Fotografia Anului 2025, organizată de UNICEF, informează agenția germană DPA
Fondatorul Telegram: Regatul Unit totalitar din V for Vendetta
Până în 2027, Regatul Unit ar putea repeta scenariul thrillerului distopic „V for Vendetta”, în care țara era portretizată ca un regim totalitar, a declarat cofondatorul Telegram, Pavel Durov. „Regatul Unit totalitar din V for Vendetta părea exagerat acum 20 de ani. Acum, cu mișcări precum etichetarea tuturor dezvoltatorilor de criptare e2e drept „actori ostili”
Vladimir Putin îl trimite pe șeful NATO să citească un document publicat recent de SUA: „Trebuie să fiți atenți”
Vorbind vineri la conferința de presa maraton pe care o susține anual, președintele rus Vladimir Putin i-a transmis secretarului general al NATO Mark Rutte un mesaj ironic, îndemnându-l însă să citească noul document care enunță…
Șmecheria cu „împrumutul” pentru Ucraina: De fapt e nerambursabil, plătesc europenii 90 de miliarde
Împrumutul de 90 de miliarde de euro pentru Ucraina convenit de liderii europeni, împrumut finanțat prin emiterea de datorie comună de către UE, garantat prin intermediul bugetului comunitar de statele membre (cu excepția Ungariei, Cehiei și Slovaciei) și pe care Ucraina îl va rambursa numai dacă Rusia îi plătește ‘reparații de război’ va fi astfel […]
NATO va avea și în România o platformă de aprovizionare militară a Ucrainei, a doua după cea din Polonia
Transportul celei mai mari părţi a ajutorului militar oferit Ucrainei se face în prezent printr-un centru logisticândin sud-estul Poloniei. Un al doilea astfel de centru, care ca funcționa în România, este aşteptat să intre sub comanda NATO până la sfârşitul lunii ianuarie.
Cum s-au născut națiunea și identitatea română.
Vă invităm la o discuție fascinantă, o reflecție profundă asupra devenirii noastre ca popor modern și a ceea ce avem de făcut pentru a privi spre viitorul nostru și al copiilor noștri mai degrabă decât spre trecutul strămoșilor. Un trecut care nu se va mai întoarce niciodată.
PROIECT – Veste uriașă pentru seniori: blocurile comuniste vor avea lifturi
Senatorul PSD Robert Cazanciuc a depus la Senat o propunere legislativă ce vizează lansarea Programului Național „Lift pentru Viață”.
Proiectul are ca scop instalarea de ascensoare în blocurile cu trei sau patru etaje care au fost ridicate înainte de anul 1990. Inițiatorii susțin că multe dintre aceste imobile au fost proiectate încă din perioada comunistă cu spații tehnice dedicate, precum „casa liftului”, fapt ce ar ușura procesul de extindere pe verticală.
Justiţie şi Revoluţie.
Chiar în 17 decembrie, ziua în care Timişoara îşi plângea eroii căzuţi la Revoluţia din 1989, justiţia din România mai dădea o achitare de răsunet. Una cu legătură directă cu acele zile. Astfel, Curtea de Apel Bucureşti, fieff al celebrei Lia Savonea, a decis că dosarul fostului deputat PSD Cătălin Rădulescu, cunoscut şi ca „Mitralieră”,…
Ce facem astăzi, 20 decembrie 2025, în Timișoara?
Sâmbătă, 20 decembrie, puteți merge la FABERLAND sau la Harababura Vinyl Fair, la diverse ateliere, la teatru sau la film. Târgurile de Crăciun din centrul orașului și de la Muzeul Satului Bănățean sunt deschise.
Câte bordeluri, atâtea obiceiuri. În Japonia, la health cluburi nu se trage de fiare, dar se practică alte lucruri care sunt sănătate curată
