Sunt conștient că, de regulă, știrile din această revistă a presei nu prea interesează pe nimeni.
Și, dacă stăm să ne gândim, nici nu prea avem motive să ne entuziasmăm.
Trump este un om bătrân care trăiește undeva departe.
Majoritatea dintre noi probabil că nici n-am ști să arătăm cu mâna în ce direcție se află țara lui fermecată.
Ce mai fac PSD-iștii, USR-iștii sau liberalii iarăși nu ne interesează prea tare.
Am înțeles deja că sunt niște oameni preocupați în primul rând de binele lor și, eventual, de binele celor care îi finanțează, îi susțin sau le asigură locurile călduțe.
Nici faptul că se bat rușii cu ucrainenii nu ne mai impresionează în mod deosebit.
La urma urmei, sunt niște oameni care se bat undeva departe, iar noi sperăm că, până la urmă, se vor înțelege ei cumva, că în fond sunt frați, e adevărat, frați care se ceartă pe un capăt de grădină, dar sângele nu se face apă.
Iată însă că astăzi am găsit o știre care cred că ar putea interesa mult mai multă lume.
Este vorba despre casele acelea din județul Gorj, despre care aflăm că se vând la prețuri cu care, în Timișoara, probabil că nu poți nici măcar să renovezi o garsonieră.
Desigur, nu oricine se poate muta la țară, într-un sat din Gorj.
În niciun caz nu poate face asta un strungar care lucrează într-o fabrică din Timișoara.
Nici un pensionar care are nevoie de asistență medicală în apropierea locuinței nu poate lua pur și simplu decizia de a se muta într-un sat în care cel mai apropiat spital se află la zeci de kilometri. Pentru un om în vârstă, o casă cu o curte de câteva sute de metri pătrați poate deveni mai degrabă o povară decât o bucurie. Nu mai are nici puterea să repare acoperișul, nici chef să tundă iarba, nici posibilitatea să îngrijească pomii din grădină.
Dar haideți să ne imaginăm altceva.
O familie de tineri, dintre care cel puțin unul are extraordinara șansă de a putea lucra de acasă.
Un IT-ist, un arhitect, un contabil, un grafician, un traducător, un artist sau orice alt om a cărui muncă nu presupune prezența fizică într-un birou din centrul orașului.
Are o soție, poate unul sau doi copii, și o problemă pe care o au tot mai mulți tineri: nu are un cuib al lui.
Nu are o locuință pe care să o amenajeze așa cum a visat întotdeauna, în care să poată bate un cui fără să-i ceară voie proprietarului și din care să nu-l poată evacua cineva pentru că a găsit un chiriaș dispus să plătească mai mult.
Aceasta este, de fapt, o problemă serioasă.
În ciuda statisticilor care ne prezintă România drept țara proprietarilor de locuințe, prețurile caselor și apartamentelor nu sunt deloc în regulă.
Poate că arată rezonabil dacă le comparăm cu salariile din Germania, Franța sau Olanda. Dar tânărul român care câștigă un salariu decent în România nu are neapărat posibilitatea să-și cumpere o locuință.
Și atunci ajungem la o situație destul de absurdă: muncești, ai un venit, ai o familie, dar nu-ți poți permite să ai propriul tău acoperiș deasupra capului.
Plătești chirie ani de zile, iar la sfârșitul acestei perioade constați că ai finanțat proprietatea altcuiva.
Iată însă că a apărut o oportunitate.
În schimbul a 10.000-20.000 de euro, o asemenea familie ar putea avea o locuință proprie.
Poate că nu este o vilă de lux la marginea Timișoarei, cu piscină și garaj pentru două automobile. Dar este casa ei.
O cumpără, o repară și o amenajează treptat.
Astăzi schimbă câteva ferestre, luna viitoare repară baia, peste trei luni mai pune o gresie, după alte câteva luni dă cu glet pe pereți și repară gardul.
Mai plantează un pom, mai pune câteva flori.
Nu trebuie să facă totul dintr-un credit bancar și nici să se mute într-o casă perfectă din prima zi.
În trei-patru ani, poate chiar mai mult, ajunge să-și trăiască visul.
Are o casă a lui, o grădină, aer curat și un loc în care copiii pot ieși afară să se joace.
Poate să aibă un câine, să planteze un cireș și să-și petreacă diminețile de vară bând cafeaua în curte.
Iar copiii pot să se joace cu alți copii, fără ca părinții să stea permanent cu inima cât un purice că o mașină ieșită de nicăieri i-ar putea ucide.
Locuri de parcare cât vezi cu ochii.
Ce ar fi realizat dacă rămânea în Timișoara?
Ar fi plătit o chirie care, uneori, poate fi mai mare decât rata unui credit de 10.000-20.000 de euro.
Ar fi locuit într-un apartament în care nu poate modifica nimic fără acordul proprietarului și ar fi mers, din când în când, la festivalurile orașului, unde se bea bere în pahare de plastic șe se cântă „Cântă cucu-n Bucovina”.
Mă întreb dacă merită să-ți organizezi întreaga viață în jurul posibilității de a participa la câteva evenimente pe an, în timp ce în restul timpului muncești ca să plătești chiria, facturile și mâncarea.
Iar dacă, Doamne ferește, îți pierzi locul de muncă, nu mai ai cu ce să plătești nici chiria.
Și atunci îți iei puținele boarfe pe care le ai, nevasta și copilul și pleci în căutarea altui loc în care să te poți chinui în continuare.
În schimb, dacă ai propria casă, chiar și una modestă, ai măcar un punct de sprijin. Ai rădăcini.
Nu te mai poate evacua nimeni pentru că a găsit un chiriaș mai generos.
Poți să-ți cauți alt loc de muncă, poți să încerci o activitate pe cont propriu, poți să treci mai ușor peste o perioadă dificilă.
Da, știu, mi se va spune că la țară nu există Operă, teatru în patru limbi, muzee, cinematografe, restaurante sofisticate și toate celelalte lucruri pe care le enumerăm cu mândrie atunci când vorbim despre avantajele vieții urbane.
Hai să fim serioși!
Câți dintre timișoreni merg în mod regulat la Operă? Câți frecventează Teatrul Maghiar sau Teatrul German?
Majoritatea actualilor timișreni nu știu nici măcar unde este intrarea la Teatrul Maghiar.
Câți vizitează muzeele mai des decât o dată pe an, când se organizează câte un eveniment special?
La nevoie, poți asculta teatru radiofonic la Radio România Cultural sau poți vedea spectacole înregistrate pe YouTube.
Poți citi o carte și într-o casă din Tismana, nu doar într-un apartament din apropierea Pieței Operei.
Dar oferta aceasta nu este interesantă doar pentru cei care lucrează de acasă.
M-am uitat puțin pe Google Maps.
Locurile acelea sunt minunate. Dealuri, păduri, livezi, case răsfirate, peisaje care îți dau impresia că timpul a uitat să mai alerge.
Desigur, nu am văzut prea multe magazine. Dar poate că tocmai aici ar apărea oportunități pentru alți oameni.
O familie ar putea deschide o mică băcănie.
Altcineva ar putea avea un atelier auto. Poate că este nevoie de un electrician, de un instalator, de cineva care să repare televizoare, telefoane sau instalații de încălzire.
Poate că oamenii au nevoie de un frizer, de o croitorie, de un mic atelier de tâmplărie sau de cineva care să-i ajute cu problemele administrative și informatice.
Sunt oameni care locuiesc deja acolo, au automobile, au gospodării, au nevoie de servicii. Nu trebuie să inventăm o civilizație nouă, ci doar să aducem câteva servicii care să facă viața mai ușoară.
Și poate că ar trebui să ne gândim și la școală, la transport, la internet de mare viteză, la un cabinet medical…
Mai am însă o idee.
Ce-ar fi dacă am încerca să facem asemenea mutări în grup?
Imaginați-vă patru, cinci sau șase familii de prieteni, oameni care se cunosc de ani de zile și care hotărăsc să cumpere case în aceeași localitate.
Fiecare își are gospodăria lui, intimitatea lui, dar există și o comunitate.
Unul are mașină și merge săptămânal la oraș. Îi întreabă pe ceilalți ce au nevoie și le face cumpărăturile.
Altul se pricepe la instalații, altul la calculatoare, altul are o grădină în care cultivă legume.
Copiii cresc împreună, se joacă împreună, iar adulții nu mai sunt niște vecini care se salută grăbiți în lift, lucru care se întâmplă tot mai rar la oraș.
Într-o asemenea comunitate, chiar și oamenii mai în vârstă ar putea găsi o alternativă interesantă, cu condiția să aibă acces la servicii medicale și să nu fie dependenți de ajutorul permanent al altora.
Cred că merită să privim oferta aceasta cu mai multă atenție.
Pentru că, de ce să nu ieșim puțin din tiparele în care ne-am obișnuit să gândim?
Până acum am făcut exact invers.
Am alergat cu toții spre orașe, am construit cartiere peste cartiere, am înghesuit blocuri, automobile și oameni, am transformat terenurile libere în parcări și am ajuns să considerăm normal să plătim o avere pentru câteva zeci de metri pătrați.
Am acceptat că pentru o locuință trebuie să ne îndatorăm pe 25-30 de ani, că trebuie să ne petrecem o bună parte din viață în trafic și că aerul curat, liniștea și o curte în care să poți planta un pom sunt privilegii rezervate celor care au foarte mulți bani.
Poate că ar trebui să încercăm și varianta inversă.
În loc să transformăm orașele în niște locuri tot mai aglomerate, mai scumpe și mai puțin sănătoase, să transformăm localități precum Crușeț, Săcelu sau Tismana în locuri în care oamenii chiar își pot permite să trăiască.
Și, mai ales, să le oferim oamenilor posibilitatea de a avea o casă fără să-și amaneteze următorii 30 de ani din viață.
Poate că adevărata modernizare a României nu înseamnă să mai construim un cartier rezidențial la marginea Timișoarei, cu apartamente de 150.000 de euro și locuri de parcare vândute separat.
Poate că modernizarea înseamnă să poți locui într-o casă de la țară, să ai internet mai bun decât în centrul orașului, să-ți câștigi banii lucrând pentru o firmă din București, Cluj sau chiar din străinătate și să-ți crești copiii într-un loc în care să nu trebuiască să-i duci cu mașina la fiecare ieșire din casă.
Iar dacă, la sfârșitul lunii, după ce ai plătit toate cheltuielile, îți mai rămân bani și pentru a pune deoparte o mie-douaă, în loc să-i fi dat pe dobânda unui credit imobiliar, cred că putem spune că ai făcut o afacere bună.
***
Europa are două arhitecturi de securitate și a ales-o pe cea greșită
Jeffrey D. Sachs | 16 noiembrie 2026 | The World News Monitor
Rusia a solicitat o nouă arhitectură europeană de securitate timp de aproape două decenii, începând cu discursul președintelui Putin de la München din 2007 și Tratatul European de Securitate propus de președintele Medvedev în 2008, urmate de proiectele de tratate ale Moscovei din decembrie 2021 și apelul lui Putin din iunie 2024 pentru o securitate indivizibilă în întreaga Eurasie. Răspunsul occidental nu s-a schimbat. După cum se afirma într-o declarație britanică către OSCE din iunie 2026, Rusia continuă să solicite o nouă arhitectură de securitate, „dar avem deja una”.
Zeci de mii de protestatari au manifestat în toată Franța împotriva salariilor mici și a costurilor mari ale vieții

Sindicatele din sectorul public au organizat greve și demonstrații în toată Franța, pentru a-și exprima nemulțumirile privind salariile mici, inflația crescută, scăderea puterii de cumpărare și costurile mari ale vieții.
Cu toate că au avut o întâlnire cu premierul Sebastien Lecornu, sindicatele se declară nemulțumite.
Țara în care un milion de tineri nici nu studiază, nici nu muncesc. „În Europa, doar România înregistrează un procent mai mare”
Marea Britanie are nevoie de o „resetare completă” a sistemului de asistenţă sociala şi sprijin pentru angajarea tinerilor, pentru a reduce rata ridicată a şomajului, însă, având în vedere costurile iniţiale, va fi nevoie de un deceniu până când proiectul va genera economii clare, se arată într-un raport guvernamental publicat marţi.
CNAS vrea plata obligatorie a asigurării de sănătate și pentru cei fără venituri. Aproape 3 milioane de neasigurați
Aproximativ 2,9 milioane de persoane figurează ca neasigurate în evidențele medicilor de familie, iar Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) vrea să găsească soluții pentru extinderea numărului celor care contribuie la sistem
Ultima oprire pentru CFR Marfă: Tribunalul Bucureşti a admis astăzi falimentul operatorului feroviar de stat. „Sunt dezamăgit că bunurile intră pe mâna unui lichidator, care vom vedea cum le va vinde”

Cutremur de 5,7 în România. Panică, răniți la Galați și Buzău și o alertă timpurie de la Google care a indicat inițial 6,5 grade pe scara Richter. Bilanțul intervenției dispozitivelor IGSU

Un cutremur cu magnitudinea de 5,7 a avut loc miercuri dimineață, la ora 02:48, în zona seismică Vrancea, la o adâncime de 107 kilometri. Mișcarea tectonică a fost resimțită puternic în România și în țările vecine. Nouă apeluri au fost înregistrate la 112 în Galați, soldate cu intervenții pentru atacuri de panică și răniți ușor. O femeie din Buzău a fost lovită de mobilă. Sistemul RO-Alert nu a emis mesaje, însă milioane de telefoane Android au primit o alertă timpurie chiar înainte de sosirea undei de șoc, sistemul Google estimând inițial magnitudinea la 6,5.
România stă bine la costurile locuințelor, dar prost la capitolul tineri. Ce arată datele Eurostat

România stă bine la costurile locuirii, dar tinerii sunt printre cei mai afectați din UE. Peste 60% trăiesc în locuințe supraaglomerate.
Cât cere un proprietar pentru o casă bătrânească în Gorj. Unde se găsesc printre cele mai ieftine locuințe din județ
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F11%2Fcat-cere-un-proprietar-pentru-o-casa-batraneasca-in-gorj-unde-se-gasesc-printre-cele-mai-ieftine-locuinte-din-judet-1280x853.jpg)
Persoanele care au în plan să-și achiziționeze o casă în județul Gorj, dar au un buget redus, pot găsi proprietăți la prețuri accesibile. O casă bătrânească este scoasă la vânzare pentru 10.000 de euro, iar alte locuințe costă între 13.200 și 17.000 de euro.
Unele proprietăți includ terenuri întinse, livezi sau vii, în timp ce altele necesită renovări înainte de a putea fi locuite. Cele mai ieftine case din județul Gorj se găsesc în special la sate, în localități precum Crușeț, Săcelu sau Tismana. Prețurile sunt mai mici, dar multe locuințe au nevoie de renovări. În unele cazuri, terenul poate fi mai valoros decât casa.
Linia Expres 3 din Timișoara va circula pe un traseu deviat miercuri, 18 noiembrie
Autobuzele vor circula pe următoarele trasee: tur (Apicultorilor – Elba): traseul obișnuit până pe strada Budai Deleanu, apoi deviere pe strada Nicolae Andreescu – strada Ion Slavici, de unde autobuzele vor reveni pe traseul normal până la Elba (Parcul Industrial Freidorf). Pe acest sens vor fi suspendate temporar stațiile: Dâmbovița (Buclă), Baba Novac, Opre Gogu […]
Primăria Timişoara, investiţii în sistemele de irigaţii

Ruben Laţcău anunţă că Primăria Timişoara plantează peste 3.000 de arbori în acest sezon și investeşte în sistemele de irigații care ajută la întreţinerea spațiilor verzi pe termen lung. „Horticultura Timisoara lucrează în Parcul Copiilor, în zona dinspre Michelangelo, și urmează amenajări pe malul Begăi, unde zilele trecute au fost plantați 100 aluni”, a afirmat […]
Reparații în cartierele Timișoarei: străzi și trotuare reabilitate, noi locuri de parcare

Primăria Timișoara continuă lucrările de reabilitare a străzilor și trotuarelor din cartiere, atât timp cât condițiile meteorologice permit intervențiile. În această toamnă, municipalitatea a finalizat, prin Societatea de Drumuri Municipale (SDM), lucrările pe șase străzi și are în desfășurare alte intervenții de refacere a carosabilului și a trotuarelor, precum și de amenajare a locurilor de […]
Începând de joi, restricții de circulație rutieră pe două străzi din Timişoara

La solictarea Delgaz Grid, Comisia de circulație din cadrul Primăriei Timișoara a avizat restricționarea traficului rutier pe străzile Eneas și Diaconu Coresi, în perioada 19 – 28 noiembrie. Astfel, traficul rutier va fi restricționat pe strada Eneas, pe tronsonul cuprins între strada Salcâmilor și strada Drubeta, iar pe strada Diaconu Coresi, pe tronsonul cuprins între…
Ce facem astăzi, 18 noiembrie 2026, în Timișoara?















