În perioada în care am învățat să scriu și să citesc, litera „â” era folosită în România într-un singur cuvânt: „România”. În rest, aveam „î”, o literă care își făcea foarte bine treaba și nu părea să sufere de vreun complex de inferioritate față de sora ei din alfabet.
Apoi a venit Revoluția. Cea din 1989, care, cel puțin din punctul de vedere al cunoașterii și al bunului-simț, a fost urmată de o serie de involuții destul de spectaculoase.
Printre ele, și o revoluție lingvistică.
Academia Română, probabil pentru ca oamenii ăia sa-și justifice salariul, a hotărât că trebuie să ne întoarcem la „â” din interiorul cuvintelor, așa cum era când erau ei tineri.
Așa că am primit o regulă nouă: folosim „â” în interiorul cuvintelor, cu excepția situațiilor în care folosim „î”, adică la începutul și la sfârșitul cuvintelor și în interiorul cuvintelor compuse, precum „neînceput”.
Nu știu dacă limba română avea vreo problemă care să necesite o asemenea intervenție chirurgicală, dar, în mod cert, intervenția a fost considerată absolut necesară de cei care au avut grijă să ne explice că limba trebuie să evolueze.
Chiar dacă, în cazul acesta, evoluția a constat în schimbarea regulilor de scriere, o complicare a acestora, nu în îmbogățirea capacității noastre de a ne exprima.
Au mai urmat și alte modificări. „Nici o” și „nici un” au devenit, în anumite situații, „nicio” și „niciun”.
Apoi avem povestea cu „complexele” și „complexurile” (dar nu „cimitirurile”, cu toate că ambele sunt substantive neutre, la amândouă pluralul se termină cu „e” și amândouă descriu niște amenajări).
Dacă vorbim despre complexe de superioritate sau de inferioritate, folosim „complexe”.
Dacă vorbim despre ansambluri de construcții, instalații sau alte lucruri care alcătuiesc un întreg, folosim „complexuri”. O distincție contribuie și ea la impresia că limba română este un fel de teren experimental pe care specialiștii își încearcă periodic noile teorii.
Iar perlele nu se opresc aici. În dicționare au început să apară forme precum „supat”, despre care, după 68 de ani de vorbit și citit românește, pot spune că nu-mi amintesc să o fi întâlnit vreodată în conversațiile sau lecturile mele.
Iar astăzi aflăm că, în loc să-și pună întrebări, unii își pun „deceuri”.
Desigur, imediat ni se va explica faptul că limba este vie, că se transformă, că dicționarele trebuie să consemneze realitatea lingvistică și că nu putem rămâne prizonierii unor reguli învechite. Perfect de acord! Limba este vie. Tocmai de aceea nu ar trebui să fie confundată cu regulamentul unui concurs de gimnastică, în care arbitrii schimbă periodic notele și criteriile, iar concurenții trebuie să se adapteze dacă vor să nu fie descalificați. Si nu trebuie schimbată pentru a o adapta la limbajul celor care nu prea știu românește și care nu au citit o carte în viață lor.
Un dincționar este un instrument științific care trebuie să aibă și un rol educativ, de formare, nu doar o oglindă a limbii, nu un filmuleț de pe TikTok în care un dobitoc spune, de exemplu, că pământul este plat, astrologia o știintă, suplimentele alimentare medicamente și „supat” un cuvânt.
Există o diferență fundamentală între evoluția firească a unei limbi și modificarea convențională a regulilor după care o scriem.
O limbă evoluează prin oamenii care o vorbesc, prin literatură, prin cultură, prin contactul cu alte limbi și prin transformările societății.
Academia are rolul de a studia, de a descrie și de a norma, nu de a demonstra că poate schimba regulile ori de câte ori i se pare că ar fi cazul.
Mă întreb unde vom ajunge dacă vom continua în ritmul acesta. Poate că, într-o bună zi, cei care vor dori să se exprime după toate regulile Academiei Române vor ajunge să comunice asemenea maimuțelor: prin semne, gesturi și onomatopee.
Bineînțeles, nu oricum, ci după un regulament riguros, aprobat în ședință plenară și publicat într-o nouă ediție a DOOM.
Iar dacă cineva va îndrăzni să întrebe de ce trebuie să comunicăm astfel, va afla, probabil, că întrebarea este incorectă lingvistic. Nu trebuie să-și pună întrebări. Trebuie să-și pună „deceuri”.
***
Convoiul Ursulei von der Leyen, atacat cu ouă și fructe în Bulgaria.
Vizita președintei Comisiei Europene la Varna a fost marcată de un protest al susținătorilor partidului naționalist „Renașterea”. Aceștia au aruncat cu ouă, fructe și legume spre mașinile oficiale și au scandat împotriva politicilor europene privind războiul din Ucraina.
România alocă miliarde de euro pentru apărare, dar 99% dintre firmele din industria națională nu au comenzi.
Industria românească de apărare nu a beneficiat de comenzile așteptate, deși România a anunțat alocări importante pentru înzestrarea Armatei, inclusiv 11 miliarde de euro prin programul SAFE.
Dosarul morților suspecte de la Spitalul ”Sfântul Pantelimon”: Șase persoane, printre care patru medici, au fost trimise în judecată
Academicianul Pop, exponent vehement al neoprotocronismului
Am văzut azi un clip cu academicianul Ioan-Aurel Pop apărând memoria unor intelectuali români care, într-un moment sau altul al vieţii lor, au susţinut fascismul. Vorbind despre Octavian Goga, istoricul clujean sună precum Mihai Beniuc. Poetul de partid şi de…
VIDEO „Deceuri”, cuvântul care a intrat în DOOM 3 și îi surprinde pe români.
Limba română are un cuvânt pentru întrebările care încep cu „de ce?”. Este vorba despre „deceuri”, un termen inclus în cea de-a treia ediție a Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM 3). Cuvântul a fost readus în atenția publicului printr-un videoclip publicat de Dicție.ro.
La prima vedere, termenul „deceuri” poate părea o greșeală de scriere sau chiar o invenție. În realitate, acesta figurează pe lista cuvintelor introduse în DOOM 3, ediție publicată în 2021. Deși nu este utilizat frecvent în conversațiile obișnuite, cuvântul are un sens cât se poate de simplu.
Trăim din resturile de la furat și asta ne face cei mai deștepți
E o senzație pe care o am aproape de fiecare dată când plec din România spre vestul Europei. Că am ajuns într-un loc în care oamenii nu se mulțumesc doar să trăiască, ci vor să trăiască frumos. Nu trebuie să ajungi la Barcelona, Roma sau Paris. E suficient să te oprești într-un orășel oarecare, să intri într-o piațetă, să te așezi pe o bancă. Cineva a avut grijă ca banca aia să fie acolo și să stea într-un fel. Să aibă în față o fântână, niște flori, o statuie. Să-ți facă plăcere să te afli acolo.
PSD s-a prostit îngrijorător
Mai e ceva cu acest PSD de azi: pare că se prostește pe zi ce trece. Și cred că pleacă de la oameni: cu Manda, cu Fifor, cu marele administrator Neacșu, PSD pare mai degrabă moștenitorul unui imperiu pe care nu știe cum să-l controleze. Bineînțeles că totul a plecat de la Ciolacu și poate chiar mai dinainte, însă acum decăderea e vizibilă. Și, pe lângă decădere, mai gravă e dispariția instinctelor. Când naiba PSD s-ar fi expus în halul în care a făcut-o la botezul lui Simonis? Rar să vezi prostie politică mai mare și mai afișată.
Vești bune la lucrările din Piața Kuttel – Piața Maria.
Lucrările desfășurate pe porțiunea dintre Piața Kuttel și podul peste Bega din Piața Maria avansează. Intervențiile sunt realizate în așa fel încât să poată continua circulația. Viceprimarul cu atribuţii de primar, Ruben Lațcău, a fost pe șantier și pare mulțumit de ceea e a găsit acolo. ”Suntem cu utilajele pe bulevardul 16 Decembrie, unde știm…
FOTO.
Lucrările de modernizare a locului de joacă din Parcul Constructorul, din Complexul Studențesc, se apropie de final. Primăria Timișoara anunță că este în desfășurare montarea ultimelor elemente, iar copiii ar putea folosi în curând noul spațiu.
Programul de lucrări al SDM în ziua de 11 noiembrie 2026
Ce facem astăzi, 11 noiembrie 2026, în Timișoara?
