Este din nou sâmbătă, acea zi a săptămânii în care și ziariștii își permit luxul de a dormi mai mult, așa că, la fel ca în orice weekend, nu prea sunt multe știri. Și cum în zilele de odihnă subiectele de interes general par să intre și ele în vacanță, presa se umple de cancanuri și reclame.
În lipsa evenimentelor majore, tabloidizarea devine rețeta preferată: o combinație de vedete, zvonuri și pseudo-controverse care, în lipsa altor opțiuni, ajung să ocupe prima pagină.
Dar, dacă ne străduim puțin, putem comenta și pe baza acestor fragmente de nimic.
Până la urmă, chiar și dintr-o reclamă pentru „plăcinte ca la bunica” poți descoperi ironia unei societăți care își vinde nostalgia la pachet cu aditivi și ambalaje lucioase.
Am văzut ieri un fragment de emisiune la Fox News.
O invitată leșină în direct, iar prezentatorul, un automat bine programat, se uită la ea, apoi la cameră, apoi din nou la ea, până când, probabil, cineva din cască îi spune ce să facă.
În acele câteva secunde de derută, am văzut un simptom al lumii în care trăim.
Nu era vorba de lipsă de compasiune, nici de nepăsare. Era ceva mai grav: o sincopă a gândirii independente.
Prezentatorul nu a reacționat pentru că situația ieșea din manualul de proceduri.
Era un incident neprevăzut, iar reflexul de a evalua situația și a acționa era complet absent.
De fapt, asta este marea problemă a vremurilor noastre: oamenii nu mai sunt antrenați să gândească.
Școala, sistemul, societatea, toate îi educă să urmeze proceduri, să respecte pași prestabiliți, să bifeze căsuțe și să completeze formulare.
Absolvenții ies de pe băncile școlii după 10-20 de ani de educație și tot ce știu este să memoreze.
Dar nimeni nu îi învață să folosească acele cunoștințe în mod practic și critic.
Când ajung în câmpul muncii, angajarea nu se bazează pe ce știu, ci pe ce diplomă au.
Inginerul nu este întrebat nimic de inginerie, contabilul nu este întrebat nimic de contabilitate.
În schimb, sunt trimiși la un „training”. Un antrenament în care învață, pas cu pas, ce buton să apese și când.
Dacă factura este albastră, apasă butonul albastru.
Dacă e roșie, apasă butonul roșu. Totul mecanic, fără gândire critică, fără context.
Am întâlnit o astfel de situație în urmă cu câțiva ani, când a venit la noi o tânără care căuta un loc de muncă.
Când i-am spus că avem nevoie de o contabilă, s-a supărat: „Eu sunt economistă, nu contabilă.”
I-am spus că dacă îmi răspunde la o singură întrebare, o angajez:
„De ce se face Nota de Recepție?”
Nu cum se face – asta este un proces tehnic –, ci de ce.
S-a uitat la mine ca broasca la sudură, fără să înțeleagă ce o întreb.
Și mi-am dat seama că nu avea nicio idee despre importanța acelui document.
Cred că 99% din contabili și economiști nu mai știu că o factură pentru achiziția unor bunuri nu ar trebui înregistrată în contabilitate dacă nu este însoțită de o notă de recepție.
Acea notă este garanția că bunurile au fost primite și responsabilitatea a fost asumată de cineva. Este ceva care ar trebui să fie de la sine înțeles. Dar nu este. Mai nou contabilii își importă facturile cu tot felul de rahaturi de programe care ulterior transmit aceste date fiscului, tot automat.
Dacă factura se repetă de 5 ori este înregistrată de 5 ori și de multe ori nimeni nu observă asta până când contabilul nu este chemat la procuratură să dea declarații. Bineînțeles că nu va ști ce să declare pentru că el nu a văzut acele facturi, la fel cum nu a înțeles nici ce scrie în acea declarație SAF-T scrisă astfel încât să poată fi înțeleasă doar de o mașină, sau eventual de un informatician care știe și puțină contabilitate.
Sau, am fost recent la Direcția Fiscală a Primăriei.
Femeia de la ghișeu știa foarte bine niște proceduri.
Pentru orice dosar, trebuie cererea de impunere, actul de identitate, totul în ordine, după un protocol bine stabilit.
Dar când a apărut o situație neprevăzută – o procură specială, autentică, apostilată și recunoscută de statul român –, s-a blocat.
În proceduri nu scria că o astfel de procură conferă reprezentantului toate drepturile celor reprezentați, exact ca și cum aceștia ar fi prezenți personal. Iar în această situație nu mai ceri actele de identitate ale reprezentaților ci pe cel al reprezentantului.
Nu știa nici ea, probabil nici supraveghetoarea din spate, poate nici primarul.
Nu era vina ei; era vina sistemului.
Un sistem care impune respectarea literelor în locul spiritului legii.
De aceea, consider că testarea gândirii critice ar trebui să fie prima condiție de angajare, indiferent de domeniu.
Să vedem dacă persoana din fața noastră poate să gândească, nu doar să memoreze.
*
Printre puținele știri ale dimineții, una mi-a atras atenția: o reclamă prin care cetățenii sunt anunțați că își pot face spirometrii gratuite. Nu m-am gândit vreodată că spirometria poate fi și altfel decât gratuită.
În copilăria și adolescența mea, un spirometru era nelipsit din orice cabinet de medicină generală.
La dispensarul din Blașcovici, de pe strada Țebea, după ce doctorița îmi lua temperatura și mă ausculta, ne jucam puțin și cu acel cilindru mare, nichelat, prevăzut cu un furtun în care suflam.
La fel era și la cabinetul medical al școlii generale.
Am văzut spirometre și la cabinetele medicale ale locurilor în care am lucrat.
Cred că singurele locuri unde nu erau spirometre erau cabinetele oftalmologice.
Spirometria era o investigație banală, aproape la fel de comună ca măsurarea tensiunii arteriale.
Acum, spirometria a ajuns o investigație de lux, oferită „gratuit” ca și cum ar fi un favor din partea sistemului medical.
Ironia face că în ziua de azi poți cumpăra un spirometru de pe Temu și să te joci acasă cu el, dar în cabinetele medicilor de familie, acest instrument pare să fi dispărut.
***
Escaladare majoră a conflictului dintre India și Pakistan.
Slovacia și Ungaria se opun planului european de a pune capăt exploatării gazelor rusești până în 2027
Planul Comisiei Europene de a renunța complet și definitiv la gazul rusesc nu este bine primit în Slovacia sau Ungaria. Planul european, a insistat premierul Robert Fico, a cărui țară a semnat un acord privind gazele cu Moscova, este „absolut inacceptabil”.
Momentul în care o fostă membră a administraţiei Trump leşină în direct, la Fox News.
Dan Dungaciu: Care-i marea problemă cu Nicușor Dan
„Eu cred că în orice dezbatere de politică externă, domnul Nicușor Dan, și eu spun strict din perspectiva prerogativelor de politică externă și de securitate, are o problemă mare pe care nu a rezolvat-o până în prezent și care probabil că va fi rezolvată printr-o întrebare la o conversație din această perioadă. Cine va conduce România, dacă Nicușor Dan ajunge președinte.
Marea problemă a lui Nicușor Dan este că nu vom ști niciodată cine conduce România. Nu vorbesc de faptul că domnia sa, din păcate, nu are nicio experiență de politică externă, nu are că nu a fost în zona aceea, s-a ocupat de ceea ce s-a ocupat domnia sa, unii spun că s-a ocupat bine, alții mai puțin bine.
Contrarevoluția naționalistă
Se întâmpla într-un neverosimil decembrie 1989… Timișorenii au ieșit în stradă să lupte pentru libertate: libertatea de a gândi pe cont propriu, libertatea de opțiune, libera circulație. Unii dintre ei au rămas pe caldarâm, alții au fost furați noaptea spre a fi dați ofrandă focului din crematoriu. Ceea ce a urmat nu a fost un cadou, ci un drept smuls cu sacrificii din ghearele sistemului totalitar. Cei ce au stat, atunci, în stradă nu au cum să uite sau să nu priceapă. Au fost întrebați, sfidător, pentru cine și pentru ce au făcut-o. Erau — și mai sunt — mulți în jurul nostru care nu au ce face cu libertatea: nu pot gândi căci nu știu „cum se face”; nu au opțiuni, ci doar o frică imensă de tot și de toate, inclusiv de propria imagine din apa unei bălți; mobilitatea de care au beneficiat din plin în acești 35 de ani nu a lăsat nicio urmă în mintea lor. Li s-au adăugat o serie de generații născute mai târziu, generații care, în mare parte, nu înțeleg nici unde se află, nici de ce. Și se bucură să fie purtate de vântul politicii în toate direcțiile tocmai de teama de a nu prinde rădăcini și a avea de dat socoteală sau de asumat responsabilități.
Visul livratorului surprins în trafic cu copilul pe bicicletă a fost împlinit.
Printre alegeri, sateliţi şi orice altceva se mai dezbate pe internet, povestea unui tată, livrator de mâncare în Bucureşti, a emoţionat sute de mii de oameni. Bărbatul a fost surprins la semafor, pe bicicletă, alături de fiul lui. Un băieţel care dormea în scaunul special montat deasupra roţii din spate. Sacrificiul părintelui care nu are cu cine să-şi lase copilul a ajuns şi pe reţelele sociale. Iar din din share în share, Aurel a fost găsit. Omul şi-a dorit un singur lucru: un scuter cu care să-şi poată întreţine, în continuare, familia.
Spirometrii gratuite la sfârșit de săptămână, de Ziua Mondială a Astmului
Două zile, sâmbătă 10 mai și duminică 11 mai, mai mulți medici și rezidenți ai Spitalului Victor Babeș, dar și studenți de la Universitatea de Medicină și Farmacie Victor Babeș Timișoara vor face investigații gratuite pentru depistarea precoce a afecțiunilor respiratorii. Acestea vor avea loc timp de 6 ore în fiecare dintre cele 2 zile, la Iulius Town, de la 10.00 la 16.00.
Acțiunea, care se desfășoară pentru a marca Ziua Mondială a Astmului, are loc sub egida Societății Române de Pneumologie și a Universității de Medicină și Farmacie Dr. Victor Babeș Timișoara.
Fritz înlocuiește Poliția Locală cu inteligența artificială
Monitorizarea video cu personalul Poliției Locale, considerată depășită într-o administrație USR. AI va recunoaște fețe și numere de mașini, va detecta, localiza și urmări, prin cele 500 de camere de supraveghere instalate în oraș
Ce facem astăzi, 10 mai 2025, în Timișoara?
Zilele Mecanicii Retro, Turul Elisabetinului, atelier Moodboard, tur ghidat, expoziție colectivă de arte vizuale, lansare de album, proiecții de film, concerte sau petreceri – sunt câteva dintre evenimentele la care puteți lua parte sâmbătă, 10 mai.
