Pentru început, vreau să fie limpede: nu sunt un fan al LGBTQIA+.
Sincer, nici nu știu exact ce înseamnă toate literele alea — probabil ceva legat de homosexuali.
Și nici bani nu le-aș da, la fel cum nu le-aș da nici multor altora pe care nu-i pomenesc pentru simplul motiv că n-am chef să mă cert cu vreo 75% din societatea românească.
Dar una e ce-mi place mie și alta e dreptatea.
După ce am citit raportul ăla al Curții de Conturi, ceva nu mi-a sunat bine: de ce pe ăștia, care lucrează cu tineri și cu un anumit tip de cultură — fie ea pe gustul nostru sau nu — nu ai voie să-i finanțezi, iar pe alții ai voie?
Așa că am întrebat un inteligent artificial cum stă treaba.
Și iată ce-a răspuns:
Da, o organizație care apără drepturile comunității LGBTQIA+ poate fi încadrată în domeniile cultură, educație și tineret, iar acest lucru este susținut atât de legislația românească, cât și de practica organizațiilor neguvernamentale la nivel european.
1. Activitățile de advocacy includ implicit educație
Conform definiției generale a educației non-formale, orice activitate care promovează informarea publicului, ateliere, sesiuni de formare, campanii de conștientizare sau resurse informative reprezintă activități educaționale.
Organizațiile LGBTQIA+ desfășoară exact aceste tipuri de activități: workshopuri, prezentări, discuții publice, campanii împotriva discriminării. Deci intră explicit în categoria educație.
2. Activitățile culturale includ promovarea diversității și organizarea de evenimente artistice
Legea nu restrânge „cultura” la artă clasică; cultura include manifestări artistice contemporane, expoziții, expresie identitară, evenimente tematice, proiecte creative.
O organizație LGBTQIA+ care organizează expoziții, evenimente, întâlniri tematice sau programe artistice desfășoară activități culturale în sensul legal și sociologic.
3. Activitățile pentru tineret includ spații comunitare, suport și programe adresate tinerilor
Legislația privind activitățile de tineret se referă la programe destinate dezvoltării personale, sociale și civice a tinerilor.
Majoritatea activităților ONG-urilor LGBTQIA+ — întâlniri, consiliere, spații comunitare, programe educative — se adresează în mod direct tinerilor. Prin urmare, se încadrează în aria tineret.
Cultura nu e doar teatru clasic sau folclor; include diversitate, identitate și expresie modernă.
Legea Culturii (nr. 182/2000) și fondurile europene (cum ar fi cele din Programul Operațional Capital Uman) permit finanțarea evenimentelor artistice, expozițiilor sau festivalurilor care promovează incluziunea. Pride-urile sau expozițiile tematice? Clar cultură contemporană.
Legea Tineretului (nr. 350/2006) vorbește despre dezvoltare personală, socială și civică. Multe ONG-uri LGBTQIA+ oferă consiliere, spații sigure și programe pentru tineri – exact ce zice legea. Dacă un ONG pentru tineri cu dizabilități primește fonduri, de ce nu și ăsta?
4. Concluzie
Scopul de a apăra drepturile unei comunități nu este incompatibil cu desfășurarea de activități culturale, educaționale sau de tineret; dimpotrivă, aceste activități sunt instrumentele prin care se realizează acest scop.
De fapt, răspunsul în sine nici nu e cel mai important lucru.
Altceva contează mai mult.
Am mai zis asta: înțeleg perfect că nu toată lumea se poate pricepe la toate.
Dar cât de greu poate fi să-ți pui în colțul monitorului un shortcut spre unul sau mai mulți din acești inteligenți artificiali?
Și când nu știi ceva, întrebi.
Sau pui două, sau 6 cum am eu, să le pui să se verifice între ele.
Nu e nicio rușine — mai ales că întrebi o mașină, nu un om care te judecă de la capătul celălalt al internetului.
In felul ăsta îți îmbunătățești calitatea muncii, arătând că îți meriți într-adevăr salariul.
Sunt curios dacă cei de la Direcția Fiscală a Primăriei au făcut asta, pentru că le-am spus clar să o facă.
Probabil că, dacă nu le-a venit un ordin oficial, n-au mișcat un deget.
*
Vreau să plătesc azi curentul.
Factura — bineînțeles — cea mai scumpă de până acum.
Deși consumul e același, că nu m-am apucat nici să cresc pinguini în congelator, nici strung nu mi-am luat să-l pun în sufragerie.
Pentru mizeria asta ar trebui, sincer, să facem o revoluție. Dar nu am cu cine.
În fine, încerc să o plătesc pe factură.
Și ce să vezi: îmi apare un mesaj al ăstora cărora doream să le plătesc că plata a fost refuzată de banca la care am contul.
Poate e o eroare, zic.
Mă uit peste câteva ore, factura era tot neplătită, și încerc din nou — aceeași poveste.
Până la urmă, mă uit în telefon, că mă gândeam că poate s-au mucegăit banii ăia din cont și de aceea tot îi refuză cei de la PPC.
Și surpriză: plătisem factura de două ori.
Acum, explicația cea mai simplă ar fi că iar a crăpat Cloudflare-ul ăla, că de câteva ori pe an îi mai plesnește o siguranță digitală.
Dar eu înclin spre varianta mai… românească.
Și anume că site-urile astea sunt întreținute de niște IT-iști autohtoni, crescuți în școli de aceeași calitate ca și ăia de la Curtea de Conturi: mult tupeu, zero competență, dar salariu respectabil.
Poate chiar de cei care au făcut SAFT-ul, sau de cei care au făcut platforma Atlas, o altă mizerie informatică care probabil a băgat o mulțime de bani în buzunarele unor incompetenți.
Așa că trăim într-o țară în care, dacă vrei să plătești ceva, ai șanse mari fie să nu poți, fie să plătești dublu.
Un fel de ruletă rusească digitală: dacă ai noroc, faci plata; dacă nu, rămâi cu banii luați.
Totul funcționează ca un ceas elvețian construit în Teleorman.
Poate că ăsta este războiul hibrid despre care se tot vorbește.
*
Să privatizezi companiile de stat e cea mai proastă idee posibilă.
E soluția leneșului, a politicianului care nu știe să repare nimic și își spune: „hai să vindem, că poate le iese altora”.
Vindem, banii îi risipim pe tot felul de rahaturi și peste un an ne trezim că nu mai avem nimic.
O soluție adevărată — adică una care chiar ar funcționa — ar fi alta: îi concediezi pe toți cei care le conduc acum. Pe toți, fără excepții, că s-au dovedit deja experți doar în două lucruri: încasat salarii mari și produs pagube.
Apoi, pentru viitor, se pune o regulă simplă și elegantă: dacă cineva angajează pe alt criteriu decât competența reală în domeniu, persoana respectivă să fie acuzată direct de trafic de influență.
Fără „analizăm”, fără „verificăm”, fără circ mediatic.
Ai făcut angajare pe pile, prietenii, rubedenii sau „omul nostru din partid”?
Perfect.
La pușcărie cu tine.
Nu amendă, nu cosit iarba pe marginea drumului.
Direct pușcărie, să se înțeleagă o dată pentru totdeauna că statul nu e moșia partidelor.
Atunci să vezi cum ar începe companiile de stat să funcționeze brici, ca în țările alea civilizate pe care le tot pomenim, dar nu vrem să le imităm la partea de responsabilitate.
Până atunci, o să tot auzim că „singura soluție e privatizarea”, de parcă problema ar fi cine deține clădirea și nu cine semnează actele în ea.
*
A trecut ceva vreme de când mi-am venit ideea asta, de a verifica valabilitatea unui document imprimat pe hârtie, fără ca acesta să fi fost înregistrat undeva, într-o bază de date.
Si am și aplicat-o.
Dacă nu credeți nu trebuie decât să accesați acest link: https://infokam.eu/blog/2014/06/26/v-ati-gandit-vreodata-cum-impiedicati-alte-persoane-sa-faca-facturi-in-numele-firmei-dumneavoastra/
Deci s-ar putea spune că ideea îmi apartine, nu cred că o veți găsi probabil niciunde înainte de data la care a fost scris articolul respectiv și nu cred că o veți găsi nici acum în altă parte.
Doar că pe atunci casele de marcat nu trimiteau bonurile la ANAF, și nici e-Factura nu exista.
Acum, aș fi tare curios dacă există pe lumea asta — domnul Ministru de Finanțe, șeful ANAF, vreun conclav de experți contabili sau măcar un ucenic de la etajul doi — cineva capabil să-mi explice, cu cuvintele sale, care este scopul QR-code-ului de pe un bon fiscal.
Își imaginează vreun domn de prin minister că stă cetățeanul român, după ce iese de la magazin, cu pâinea într-o mână și sacoșa în cealaltă, și spune: „Ia să scanez eu bonul ăsta cu telefonul, să văd ce se ascunde în el!”?
Și ce să vadă?
Nimic nou, că toate informațiile sunt scrise în clar: vânzătorul, produsele, valorile, tot.
Dacă domnii de la Ministerul Finanțelor sau de la ANAF nu știau asta le-o spun eu acum: Toate datele de pe bonurile fiscale se trimit deja automat la ANAF, zilnic, fie că vrem sau nu vrem, fără ca vreun cetățean să joace rolul de scanner uman voluntar.
Așa că rămâne o singură explicație, cea care în România e aproape regulă:
Fie că oamenii ăștia nu au nici cea mai mică idee despre cum funcționează în prezent sistemul, sau,
Cineva vrea să mai facă un ban, fără prea multă muncă, pe spinarea noastră.
Un soi de „asasini economici”, cum s-ar zice, care stau la pândă la fiecare actualizare de software.
Pentru că, sincer, se scot bani frumoși când obligi toate casele de marcat din țară să-și schimbe softurile.
Și, dacă se poate, și hardware-ul.
Sute de mii de firme, fiecare cu câte o casă, două, cinci… niște sume de 3 cifre în euro la fiecare casă, adună tu și vezi ce iese.
Adevărul este că în acest moment ANAF are toate datele de care are nevoie, se știe cu o precizie de două zecimale cine și ce a cumpărat, cine și ce a vândut, cine a plătit și cine a încasat.
Cine nu apare în aceste date înseamnă că nu face nici facturi sau bonuri de casă, cu sau fără cod QR, așa că nu va fi putea fi prins decât dacă se schimbă sistemul cu altul în care nu se mai impozitează veniturile ci cheltuielile.
Practic în acest moment, cu e-Casa de marcat și e-Factura (dacă acestea funcționează cum trebuie), la care se adaugă datele primite de la bănci, am putea desființa fără nici o problemă orice altă declarație contabilă, contabililor nerămânându-le decât să facă evidența operativă a firmelor care consideră că au nevoie de așa ceva. Sau să se recalifice.
Asta ar elibera economia de o povară enormă, dar, bineînțeles, ar supăra multe “structuri” care trăiesc din complexitatea artificială.
*
Decizia sistemului judiciar militar elvețian de a ancheta cetățenii care se duc să tragă în Ucraina ca mercenari mi se pare mai degrabă sănătoasă decât scandaloasă. În mod normal, nu e ceva ce ar trebui să fie lăsat la cheremul oricui: nu poți să-ți pui propria mână la dispoziția unui război străin, să ucizi oameni – oricine ar fi acei oameni – și apoi să te întorci acasă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Și nu, nu e vorba de a susține una sau alta dintre tabere, ci de principiu.
Nu e treaba statului să tolereze „turismul ucigaș” sub eticheta de idealism, mai ales că participarea unui cetățean al unui stat la un conflict implică într-un fel și țara din care face parte acea persoană.
Că ăla nu e numai Schweizer, sau Popescu, este elvețianul Schweizer sau românul Popescu.
Și când ne vom ruga de ăia să ne vândă gaze, sau altceva, își vor aduce aminte că niște români le-au ucis frații sau copii. Așa că gazele vor fi mai scumpe.
Asta ca să nu mai punem la socoteală profilul moral al celor care preferă să își câștige pâinea ucigând oameni, cum să lași niște oameni care au uciș alți oameni pentru bani să umble liberi în mijlocul nostru?
În esență, Elveția face ce trebuie: îi avertizează pe cetățeni că „nu e joacă”, că există reguli, că există răspundere.
Într-o lume în care tot mai mulți oameni se cred supereroi pe bani, a avea măcar un filtru moral și legal nu poate fi decât un semn de bun simț.
*
Există o regulă simplă, pe care ar trebui s-o cunoască orice om care ia decizii publice, dar pe care nu o cunoaște aproape nimeni dintre cei care chiar iau decizii publice: dacă vrei să verifici dacă o idee funcționează, trebuie s-o duci la absurd.
Ca la școală, când rezolvai o problemă de fizică și profesorul îți spunea: „du-te la limită, dragă elevule, că doar acolo vezi dacă iese fum sau funcționează”.
Dar, probabil că birocrații, nici cei europeni, nici cei de la noi, nu l-au citit pe Perelman.
Ei bine, haideți să ducem la absurd noua cerință europeană, cea prin care micii comercianți vor fi obligați să permită retragerea de numerar, până la 750 de lei, pentru clienți, așa cum spune titlul din ziarul Adevărul.
Așa, din senin, ca și cum un magazin sătesc ar funcționa automat și ca bibliotecă, și ca autogară, și ca bancomat.
Imaginea e simplă.
Îți deschizi un magazin la sat.
Te pui pe treabă, îți faci stocul, plătești taxele, îți cumperi un POS, că așa cere lumea modernă.
Oamenii vin, cumpără pâine, ulei, țigări, detergent, dar plătesc doar cu cardul.
Că de cash nu mai are nimeni, doar nu sunt nebuni să poarte bani la ei, când e mai simplu să scoți plasticul și să „bipui”.
Rezultatul?
Tu, proprietarul de magazin, ai o casă de marcat impecabilă… dar fără un leu în ea.
Ai încasări, dar toate sunt digitale.
Numerar… zero, gol, pustiu, pârjolit.
Și atunci vine ziua de pensii.
Și apare primul om la tejghea:
— Dom’le, să trăiți, mi-a zis contabila de la primărie că trebuie să-mi dați 750 de lei.
Îi spui că nu ai.
Dar după el vin încă doi. Apoi încă cinci. Apoi trei zeci.
Tot satul, că doar tu ești noul bancomat oficial al comunei, binecuvântat de Europa Unită.
Problema e că tu, ca orice om normal, nu ai 20.000 de lei în sertar.
Nu ai nici măcar 2.000.
De fapt, poate nu ai nici 200.
Că toți au plătit cu cardul.
Și atunci intervine logica birocraților europeni — o logică delicată, lucrată fin, de oameni care n-au mai intrat într-un magazin sătesc din perioada în care Nokia avea antenă de jumătate de metru.
Probabil că ei s-au gândit că tu, mic comerciant, îți vei face un contract cu o bancă, ca să plătești o dubă blindată care să-ți aducă numerar de câte ori ai nevoie. Evident, pe banii tăi. Că doar tu ai interesul să fii bancomat, nu banca.
Dar dacă tot e nevoie de numerar în sat, n-ar fi mai simplu ca banca să pună acolo un bancomat adevărat?
A, stai… nu rentează pentru ei.
Dar pentru tine rentează, nu?
Se știe doar: micii comercianți trăiesc somptuos și abia așteaptă să-și mai adauge o obligație pe listă.
Ca să ne liniștim trebuie să știm că titlul din Adevărul este o manipulare ordinară:
Regula europeană din pachetul PSD3/PSR, agreat recent de Consiliul UE și Parlament permite comercianților să ofere retrageri de numerar (până la echivalentul a 150 euro, adică ~750 lei), ca să îmbunătățească accesul la cash în zonele rurale unde ATM-urile dispar.
Dar, din toate documentele oficiale, nu e o obligație, ci o posibilitate.
Nu pot să nu mă întreb dacă este vorba despre prostie sau despre cineva care-i plătește pe oamenii ăstia de la unele ziare să ne țină într-o permanentă stare de tensiune.
Dacă îți place cum scriem și vrei să susții jurnalismul local independent, abonează-te cu 5 euro. Abonații primesc pe email, în premieră, cele mai bune știri din Timișoara.
Prin Patreon:
***
Internetul e afectat de o pană generalizată, după ce Cloudflare a picat din nou
Serviciile cloudflare au picat din nou, la aproape trei săptămâni de la o pană globală care a afectat companii din întreaga lume.
„UE se scufundă în corupție.
„UE se îneacă în corupție. Comisarii se lovesc de acuzații serioase”, a avertizat premierul Ungariei, aflat în campanie electorală pentru alegerile parlamentare.
Viktor Orban, care caută să obțină al cincilea mandat consecutiv de prim-ministru al Ungariei, a acuzat Uniunea Europeană de „corupție” într-un interviu în cadrul presei locale.
„UE se îneacă în corupție. Acum un an, o știre a apărut despre cum omul care reprezenta guvernul belgian în Comisia Europeană, răspunzător pentru justiție, transparență și statul de drept, un om pe nume Reynders, care și-a petrecut timpul călcând pe noi dimineața, la prânz și noaptea, a fost dintr-o dată reținut de poliția belgiană. Era suspect într-un caz de corupție și spălare de bani. Acum, se dovedește că numărul 2 al UE în urmă cu 5 ani în urmă, fosta vice-președintă a Comisiei, comisara pentru Afaceri Externe care reprezenta Italia, a fost și ea implicată în ceva. Nu știm ce, dar în ultimele zile s-a trezit cu locuința percheziționată de poliție, în arest, deci este clar că se întâmplă chestii suspecte.În timp ce UE se îneacă în corupție, nu doar Comisia, dar și Parlamentul European este înfundat de cazuri de corupție, cu membrii săi implicați. Acum, corupția este îmbibată cu Bruxelles , ar trebui să ne zică ceva despre corupția din Ucraina. Asta nu se va întâmpla pentru că ce se întâmplă în Ucraina se întâmplă și la Bruxelles. În astfel de vremuri la asta te aștepți – o mână se spală pe alta”.
Modelul maghiar / Ungaria investește în rețeaua de cale ferată de mare viteză – 1.
Ungaria derulează unul dintre cele mai ample programe de modernizare feroviară din Europa Centrală, anunțând reabilitarea a 1.000 km de cale ferată în următorii ani, potrivit clubferoviar.ro.
Sistemul judiciar militar elvețian îi anchetează pe cei care luptă ca mercenari de partea Ucrainei
Sistemul judiciar militar elvețian a inițiat anchete împotriva a 15 cetățeni, suspectați de participare la ostilități de partea armatei ucrainene, a declarat Florian Menzi, reprezentant al agenției. „Din martie 2025, a fost deschis un alt dosar pentru suspiciunea de efectuare a serviciului militar străin în Ucraina”
Ucraina este „lăsată din brațe”: în 2026, și Danemarca reduce ajutorul pentru Kiev la jumătate
Una dintre țările membre UE va reduce ajutorul financiar acordat Ucrainei aproape la jumătate începând de anul viitor. Este vorba de Danemarca. Ministrul Apărării din Danemarca, Troels Lund Poulsen, a declarat că țara va reduce semnificativ sprijinul financiar acordat Ucrainei în următorul an.
POLITICO: Trump avertizează că Europa se află în pericol de „dispariție a civilizației” într-un document oficial
Președintele american Donald Trump și administrația sa dau vina pe Uniunea Europeană și pe migrație pentru ceea ce ei consideră o posibilă destrămare completă a culturii europene, scrie POLITICO.
Afirmația președintelui american apare în Strategia de Securitate Națională a Statelor Unite ale Americii, care menționează dificultățile economice ale Europei. În document este menționat că acestea „sunt eclipsate de perspectiva reală și mai dură a ștergerii civilizației” în următorii 20 de ani.
Ce facem cu cele 1.
Incidentul din Prahova este un argument în plus pentru a reforma sistemul celor peste 1.500 de companii de stat din România. Economistul Radu Nechita, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai, explică de ce este necesară privatizarea „fabricilor de privilegii”.
Gata cu pensia la domiciliu? Poșta Română vrea să renunțe la plata cash
Ștefan a explicat că Poșta Română primește lunar aproximativ 60 de milioane de lei de la stat pentru aceste contracte. Totuși, o parte considerabilă din acești bani este alocată pentru achiziționarea numerarului necesar efectuării plăților. A menționat că, în primele două săptămâni ale fiecărei luni, compania se ocupă de procurarea unei sume echivalente cu „aproximativ 5% din întreaga masă monetară a țării”. Astfel se ajunge la implicarea unor costuri logistice și operaționale semnificative. La acest capitol se includ: centrele de procesare, seifuri plus implementarea măsurilor de securitate impuse de lege.
Micile magazine sătești, obligate să permită retragerea banilor cash în limita a 750 lei
Micile magazine sătești ar putea fi obligate să permită clienților să retragă bani cash în limita a 750 lei, conform unei decizii recente luate la nivel european. Practic, măsura vizează facilitarea accesului cetățenilor la fonduri în zonele unde nu există bancomate.
Decizie de la Guvern în privința codului QR de pe bonul fiscal
Sancționarea comercianților care emit bonuri fiscale care nu conțin codul de identificare fiscală al beneficiarului, numărul de identificare al bonului, precum și a alte informații sub formă de cod QR va fi suspendată din nou,…
Închisoare de la 1 la 5 ani pentru românii care cumpără aceste produse! Legea s-a schimbat radical înainte de Sărbători
Utilizarea articolelor pirotehnice, precum petardele sau artificiile, poate atrage pedepse cu închisoarea în acest an, ca urmare a modificărilor legislative intrate în vigoare în România.
Noile reglementări interzic accesul publicului larg la majoritatea acestor produse, impunând sancțiuni severe pentru nerespectarea legii. Cu toate acestea, în mediul online, comerțul cu materiale interzise continuă să se desfășoare fără restricții evidente.
Comisarul-șef de poliție Angelo Badea, director adjunct la Direcţia Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase, a explicat natura restricțiilor: „Principala modificare a fost interzicerea articolelor pirotehnice din categoriile P1 şi T1, respectiv petardele, pocnitorile şi cele de scenă publicului larg”.
Ministrul Daniel David, anunț despre semnarea a două ordine: „Unul este legat de temele pentru acasă, care au devenit o corvoadă.
Ministrul Educației, Daniel David, a anunțat că în această săptămână va adopta două ordine importante. Primul ordin va clarifica modul în care temele pentru acasă se integrează în programul elevilor, pentru ca sarcinile școlare să nu devină o povară pentru aceștia.
Al doilea ordin se adresează elevilor din zonele dezavantajate, care vor avea acces la ore susținute online de profesori din școli cu rezultate foarte bune din marile orașe ale țării.
Noaptea de Sfântul Nicolae, icoană pentru copii, propagandă pentru regimuri.
Copiii nu au astâmpăr, se învârtesc pe lângă ghetuțele şterse de noroi și se întreabă dacă sunt suficient de curate în așteptarea lui Moș Nicolae. Știu că n-au fost tocmai cuminți, dar mai știu din anii trecuți că moșul e bun, așa cum e și Moș Crăciun.
Universitatea Politehnica Timișoara achiziționează Casa Mühle.
Universitatea Politehnica Timișoara a finalizat procesul de achiziție a Casei Mühle, un imobil de referință pentru identitatea culturală și istorică a Timișoarei, situat în imediata vecinătate a campusului universitar. Clădirea, inclusă pe Lista Monumentelor Istorice, a fost restaurată la exterior de fostul proprietar, conform obligațiilor stabilite de instanță. UPT va continua procesul de restaurare și […]
Raport devastator al Camerei de Conturi Timiș: Primăria Timișoara ar fi făcut plăți nelegale către Asociația Identity Education, organizație LGBTQIA+
Camera de Conturi Timiș a publicat un raport extrem de dur privind modul în care Centrul de Proiecte Timișoara a efectuat, în 2024, plăți considerate nelegale către Asociația Identity Education, organizație LGBTQIA+. Auditorii susțin că finanțările din bani publici nu au respectat scopul prevăzut de lege pentru proiectele culturale și că au produs un prejudiciu total de 419.103 lei.
Ce facem astăzi, 6 decembrie 2025, în Timișoara?
