Revista presei cu Anton Kovacs – 06.05.2025

A trecut și primul tur al alegerilor prezidențiale.

Ce trebuie să înțelegem, înainte de orice altceva – și asta e valabil în orice democrație – este că președintele ales este o reflexie a poporului care l-a votat.
Nu vine din afară, nu e impus, ci este, în fond, imaginea colectivă a majorității votante.

Istoria oferă exemple grăitoare.
Adolf Hitler a fost ales democratic de o majoritate a poporului german.
Nu a fost un accident istoric, ci rezultatul unui climat social, cultural și economic în care ideile sale au rezonat cu un segment majoritar al populației.
Antisemitismul, naționalismul agresiv și militarismul nu au fost doar trăsăturile lui Hitler – erau larg împărtășite în societatea germană a vremii.

La fel și în România: dacă George Simion va deveni președinte, poporul român care va face această alegere nu este un mare Rațiu, un Coposu reinventat sau un Nicușor Dan care rezolvă ecuații la tablă.
Este, în esență, un George Simion colectiv, cu toate calitățile și defectele sale.
Alegerile nu sunt despre idealuri, ci despre realitatea societății.

Turul doi. Cine va câștiga?
Pentru a face o estimare, trebuie să comparăm mai întâi promisiunile candidaților rămași în cursă:

Corupția și statul:
Nicușor Dan promite combaterea corupției prin întărirea instituțiilor statului, reformate pentru a servi cetățeanul.
George Simion vrea o reformă administrativă amplă: reducerea numărului de ministere la 12, doar 50 de secretari de stat și eliminarea pilelor politice, înlocuite cu meritocrație.

Administrarea teritorială:
Nicușor Dan propune comasarea comunelor mici, pentru eficiență.
George Simion merge pe aceeași idee, dar vizează localitățile sub 5.000 de locuitori și promite menținerea serviciilor publice prin digitalizare.

Taxarea muncii:
Nicușor Dan dorește reducerea taxelor pentru a încuraja ocuparea.
Simion propune o scădere drastică a taxării muncii (de la 47% la 25%) pentru veniturile mici.

Tineret și locuire:
Dan vrea un pact național pentru tineri, cu accent pe accesul la locuințe.
Simion promite un milion de locuințe, la prețuri accesibile (500-600 €/mp).

Politica externă:
Dan susține NATO și parteneriatul cu SUA.
Simion este sceptic față de UE, se opune sprijinului pentru Ucraina și promovează o politică externă suveranistă.

Privind aceste puncte, remarcăm că până la capitolul politică externă, propunerile sunt surprinzător de apropiate, diferind mai ales în formă, nu în fond.

Ca să aibă un avantaj Nicușor Dan ar trebui în primul rând să evite teme false lansate de proprii săi susținători și care nu conving alegători indeciși sau pe cei care raționează ceva mai mult decât o mușcată din fereastră:

Pericolul ieșirii din UE — o temă des invocată de adepții lui Nicușor Dan, este pur și simplu o gogoașă electorală care a fost penalizată în cazul tuturor candidaților care au folosit-o.
Nici AUR, nici alt partid nu are un plan real de ieșire din UE.
România ar colapsa în câteva luni fără UE: ar pierde subvențiile agricole – ceea ce înseamnă că exact o parte din electoratul lui Simion ar fi afectat – accesul la piața muncii din Europa, o altă parte din electoratul lui Simion care ar fi afectată, și, mai ales, investițiile industriale (care sunt deja în regres).
Diaspora ar fi nevoită să revină, iar asta ar crea o presiune imensă pe sistemele deja fragile: sănătate, educație, locuire.

Așa-zisul „pericol roșu” e folosit mai mult ca pretext pentru loialism NATO și UE, dar nu reflectă o amenințare reală internă.
Putin nu are niciun interes strategic în România.
Rusia nu e comunistă, e mai capitalistă decât România, dar cu o oligarhie organizată.
România, în schimb, are o oligarhie fragmentată și haotică, ascunsă sub aparența „democrației europene”.
Rusia nu are ce să ia de la România, resurse nu mai avem, forță de muncă calificată nu prea mai avem, industrie nu avem.
Forța de muncă ieftină și slab calificată este singurul „produs de export” al României, fie intern (pentru firme străine cu fabrici aici), fie extern (diaspora).
Nu avem industrii naționale strategice, nu avem tehnologie proprie, nu avem capital autohton care să conteze.
Statul român nu are o viziune economică, ci doar păstorește niște licitații și bugete europene.

Pericolele reale sunt dependența totală de capitalul străin, decăderea educației și dispariția meseriilor, decăderea și „americanizarea” sistemului de sănătate, un sistem politic controlat de rețele clientelare și propagandă, nu de idei sau soluții și polarizarea socială.
Dar e mai ușor să sperii cu Rusia, cu UE sau cu „ceilalți” decât să-ți asumi reconstrucția statului român.

USR, cândva văzut ca o speranță antisistem, s-a compromis treptat.
O parte din „tinerii frumoși și liberi” au crescut și s-au învățat cu funcții bine plătite, sinecuri și „modernizări” inutile pe bani mulți.
Mai mult, în pandemie, USR care trebuia să fie un partid antisistem de centru-stânga a trecut cu arme și bagaje în extrema cealaltă, făcând exces de zel și comportându-se mai mult ca un partid de inspirație nazistă.
Din aceste motive susținerea USR este mai degrabă un dezavantaj pentru Nicușor Dan.

Ca să aibă succes Nicușor Dan ar trebui să prezinte alegătorilor soluții concrete, credibile, cu termene precise, la problemele reale pe care le au cetățenii. Toți cetățenii, nu doar cei care știu să completeze un tabel Excel. Nu doar tinerii, că în țara asta nu sunt numai tineri.
In ciuda aparențelor oamenilor le plac amănuntele și termenele precise. Una este să spui că reduci taxarea muncii și alta e să spui „scăderea taxării muncii de la 47% la 25%”.
Poate să preia ideea programului de locuințe al lui Simion, ușor modificat, facem locuințe, le închiriem doar celor care nu au deloc așa ceva, pe o chirie care nu depășește, să spunem 25% din salariul minim net, iar la trecerea unui anumit termen, când prețul de construcție a fost amortizat, să spunem 20 de ani, oferim locatarilor posibilitatea de a le cumpăra plătind o diferență care reprezintă profitul statului, sau locatarii pot să rămână în continuare în chirie.
Poate nu-l vor crede toți că va face așa ceva, cum nu-l cred nici pe Simion, dar alegătorul are ceva din mentalitatea jucătorului la loto, hai să încerc, poate nu câștig, dar dacă joc șansele sunt oricum mai mari decât dacă nu joc.
Poate că ar trebui să prezinte un țel de țară, nu construcția de stadioane și șosele, nu „România Educată” ci ceva de genul unui „New Deal”, o măsură oarecum socialistă dar care a creat America de astăzi. Facem hidrocentrale, facem ca în 5 ani trenurile să circule din nou cel puțin cu vitezele celor din „Epoca Ceaușescu”, lucruri din acestea.
S-ar putea propune schimbări foarte concrete privind învățământul, sănătatea, justiția, peste tot unde există probleme.
Pentru ca să câștige ar ajunge să propună o măsură de genul Legii 18 de pe vremea comuniștilor, „averea nejustificată se confiscă”. Oamenii ar simți astfel că se repară o nedreptate.
Iar în privința politicii externe poate pur și simplu să tacă, „nu ne interesează ce se întâmplă cu alte țări atât timp cât țara noastră este în rahat”.
Oricum, mesajul principal al lui Nicușor Dan ar trebui să fie că după turul 2, dacă el va fi ales președinte, România se va schimba și se va schimba în bine.
Pentru că asta vor de fapt alegătorii, să fie altfel.

Se vorbește mult și despre „diaspora”.
O realitate adesea ignorată sau cosmetizată în discursul public este că „diaspora” nu este un bloc unitar de „elite”.
Diaspora nu înseamnă Cristian Mungiu și Norman Manea, la o bere pe o terasă din Paris cu Cristian Măcelaru și Aurora Simionescu.
În majoritate, diaspora românească este compusă din muncitori sezonieri sau necalificați, șmecheri, oameni frustrați, dar nu neapărat educați politic, români atrași de îmbogățirea rapidă fără multă muncă, curve care stau în vitrinele din Frankfurt sau Amsterdam și aici spun că sunt influencerițe, jucători de „Alba-Neagra”, și, în sfârșit, o minoritate de profesioniști și intelectuali, ceva mai raționali dar și mai rezervați în privință votului.
Acest profil face diaspora imprevizibilă: progresistă în aparență, dar adesea tentată de naționalism agresiv.

Pronosticul

Simpatizanții UDMR sunt singurii despre care putem fi siguri că nu-l vor susține pe Simion.
Pe de altă parte majoritatea celor de la PSD și o parte dintre cei de la PNL îl vor vota pe Simion, pentru că gândește exact ca și ei, e practic omul lor de rezervă.
„Sistemul” – rețelele informale de influență, administrația, presa obedientă – ar putea prefera în tăcere un Simion, pentru că e ușor de controlat, nu atacă sistemul, ci doar vrea să schimbe liderii, poate oferi aparența unei ordini dure, convenabile pentru perpetuarea haosului organizat.
Să nu uităm că Simion este creația serviciilor, a combinației letale dintre icoane și drapel, cum spune cineva într-un articol de mai jos.
E reprezentantul „capitaliștilor” dependenți de stat, șmecheri care se ocupă de imobiliare, țărani care trăiesc din subvenții și alții ca ei.
Iar la ăstia se adaugă magistrați, militari, servicii, milițieni beneficiari de pensii „de serviciu” și alții care îl văd de fapt ca pe un garant al avantajelor „speciale”.
Uitați-vă cum s-a comportat justiția în cazul lui Geogescu, la nici 24 de ore de la închiderea urnelor.

Nicușor Dan e un candidat atipic:
Nu face compromisuri, nu e interesat de imagine, nu poate fi „vândut” ușor de media.
Asta îl face indezirabil pentru masele manipulate.

Si, mai ales, asta este o țară de „Simioni”, care seara, cu o bere în mână, se uită la „Chefi la cuțite”, nu de oameni care seara, ca să se relaxeze, extrag radical din 121 sau care, Doamne ferește, citesc cărți.
În turul doi, campania negativă va juca un rol crucial.
Simion este mai abil în a folosi emoția și atacurile personale, în timp ce Dan mizează pe raționalitate.
Într-o țară „de Simioni”, emoția are mai multe șanse să câștige.

Estimare finală realistă, în condițiile în care Nicușor Dan nu-și schimbă discursul și la turul 2 participă aceiași alegători ca și la turul 1:

George Simion: 5.000.000 – 5.500.000 voturi
Nicușor Dan: 3.500.000 – 4.000.000 voturi

*

Mai făceam haz de necaz, spunând că, în ritmul în care avansează, chinezii o să-și deschidă un bazar pe Lună — o piață orbitală cu ceasuri electronice, suveniruri spațiale și tarabe plutitoare la care se vinde ce vrei și ce nu vrei.
Era o glumă, firește, dar n-am fost prea departe de adevăr… doar că am greșit natura proiectului.
Nu-și fac un bazar.
Își fac o centrală nucleară. Pe Lună.
Si probabil că vor termina centrala aceea pe Lună înainte de a termina noi, aici în Timișoara, stadionul care înlocuiește vechiul 1 Mai sau Spitalul ăla de pe Calea Torontalului. Poate chiar înainte de a pune în funcțiune toaleta aceea chinezească din Pădurice.

*

Am încercat, din curiozitate, să fac puțină terapie cu una dintre inteligențele artificiale disponibile.
Nu știu cum e un psihoterapeut în carne și oase, n-am ajuns până acolo, dar experiența a fost surprinzătoare.
AI-ul a început calm, întrebându-mă lucruri simple — ce fac în viață de zi cu zi, ce nu-mi place la viața mea, ce mă apasă.
Am răspuns sincer, fiindcă era ceva eliberator în ideea că nu mă judecă nimeni.
Timp de două ore am vorbit. Despre ritm, despre presiune, despre așteptări, despre mersul lumii.
La final, m-a „sfătuit” — dacă poate fi numit așa — să nu mă mai forțez inutil, să-mi stabilesc un moment clar în fiecare zi când zic „gata, pentru azi e suficient”.
După acel moment să mă rup de ecran, să văd un film sau să citesc o carte.
M-a încurajat să renunț la ideea că pot schimba lumea, dar m-a invitat să țin cont de ceva mai accesibil: să nu fac rău.
Și, ca bonus, mi-a generat un playlist. Cu melodii blânde, de sfârșit de zi.
Nu știu dacă a fost terapie în sensul clasic, dar mi-a plăcut și cred că m-a și ajutat.

***

În curând va exista o centrală nucleară pe Lună… și nu va fi americană

Luna ar putea găzdui în curând prima sa centrală nucleară, iar Statele Unite nu vor fi cele care vor lua inițiativa. China, în colaborare cu Rusia, intenționează să construiască un reactor nuclear pe satelitul nostru natural, ca parte a Stației Internaționale de Cercetare Lunară (ILRS).