Am asistat ieri la un adevărat carnaval cu uniforme și sutane, un fel de paradă sincronizată între baionete lustruite și cruci poleite.
Ca de obicei, au lipsit avioanele, se spune că nu au putut să decoleze din cauza vremii.
Înțeleg că e 1 Decembrie, dar parcă prea multă cazarmă și prea mult tămâiat pentru o zi în care, teoretic, ar trebui să sărbătorim oamenii, nu instituțiile care — vorba aia — au cam uitat că există pentru oameni.
Eu, unul, aș vrea o sărbătoare națională fără armată și fără popi.
Uite-așa, pur și simplu: o zi a României reale.
O Românie a celor care muncesc, respiră, speră, se enervează, plătesc taxe și cresc copii.
Fără defilări cu tancuri pe care nu le putem folosi și fără procesiuni cu icoane care nu plătesc impozit.
Ba chiar, dacă tot visăm frumos, aș face întreaga lună decembrie o zonă demilitarizată și detoxifiată religios.
O lună sacră – dar nu religios – în care să nu mai aud nimic despre niciun sobor și nicio unitate militară.
O lună de liniște, normalitate și, eventual, decență.
Pentru că, în memoria mea – și nu doar a mea – biserica ortodoxă e cea care și-a încuiat ușile când oamenii fugeau disperați să scape cu viață.
Și armata era cea care trăgea în ei.
În țara asta, cizma nu a fost întotdeauna doar încălțăminte, iar crucea nu a fost mereu sprijin moral. Și nu vorbim de legendă, vorbim de istorie, chiar dacă unii preferă să o îngroape sub coroane de flori și discursuri patriotarde.
Așa că măcar în decembrie – luna cadourilor, a iertării, a luminilor, cum le place lor să spună – aceste instituții ar putea avea decența să stea un pic mai în spate.
Să lase poporul să uite, măcar pentru câteva săptămâni, de răul pe care l-au făcut.
*
În Argeș, de Ziua Națională, s-au gândit oamenii „responsabili” că nimic nu reflectă mai bine modernitatea statului român decât o slujbă de pomenire cu colivă. Perfect!
Exact asta lipsea sărbătorii: o combinație între naționalism festivist și ritual funerar.
Nici că se putea o potrivire mai bună.
Ziua Națională, varianta România: tricolor, tanc, popă, tămâie, colivă și niște coroane de îmormântare pe care scrie „La mulți ani”.
Dacă trecea un străin pe acolo nu îșî dădea seama ce se întâmplă, sărbătorim România viitoare sau o îngropăm pe cea de acum.
Nu știu pe ce lume trăiesc oficialitățile astea.
Dacă ar exista o selecție pe bază de inteligență, nu după părinți, pile și tradiții inventate, jumătate dintre ei n-ar trece de interviul preliminar.
Ar primi direct recomandare pentru colectare PET-uri din tomberoanele de gunoi – și nu pentru că munca asta ar fi degradantă, ci pentru că nivelul lor intelectual abia acolo s-ar potrivi.
De fapt, poate e chiar prea mult și asta.
*
Președintele Nicușor Dan ne spune că trăim mai bine decât în trecutul apropiat.
Este o afirmație nu poate fi contestată de nimeni.
De fapt trăim mai bine decât am trăit în întreaga istorie a acestei țări.
Dar atenție: acest lucru nu are nici cea mai mică legătură cu politicienii de ieri sau de azi.
Nu e meritul lui Nicușor, nici al lui Iliescu, nici al lui Băsescu, și cu siguranță nici al vreunui domnitor sau voievoz de demult.
Traiul mai bun este rezultatul evoluției tehnologice.
Tehnologia a schimbat radical viața oamenilor și, indirect, a dus la o evoluție socială pe măsură.
Hai să vă dau câteva exemple concrete:
În anii ’30, un aparat de radio costa, în România, aproximativ salariul pe trei ani al unui muncitor obișnuit. Era un lux absolut, ceva ce doar puțini își permiteau și mai puțini înțelegeau cum să-l folosească.
În copilăria mea, un televizor costa cam cât trei salarii lunare ale unui muncitor calificat. Nu era nimic extravagant, dar nici de îndurat ușor.
Mai târziu, când am ajuns să-mi cumpăr eu primul televizor, prețul ajunsese la vreo două salarii lunare. O evoluție evidentă, dar tot o sumă considerabilă.
Acum cumperi un televizor care este mai mare, mai colorat, mai performant și mai inteligent decât toate modelele de odinioară la prețul a două cartușe de țigări.
Și aici nu e meritul nimănui din politica autohtonă. Ci al oamenilor care și-au pus mintea la contribuție, au inventat, au produs și au optimizat.
De aceea, dacă vrem să fim serioși, evoluția tehnologică ar trebui să fie prima „datorie” pe care orice politician ar trebui să o recunoască atunci când conduce o țară.
Politicienii se laudă cu toate realizările, dar adevăratul progres nu vine din vorbe sau decrete, ci din oameni care muncesc, gândesc și creează.
Politicienii români (și nu numai) au contribuit foarte mică la asta.
Ba chiar, în multe cazuri, au încetinit progresul: birocrație sufocantă, taxe mari, justiție lentă și coruptă, infrastructură de secol XIX etc.
Așa că, atunci când Nicușor Dan sau oricare alt politician iese să spună „sub mine trăiți mai bine”, răspunsul sincer și onest este:
„Nu, domnule președinte. Trăim mai bine pentru că un inginer din Shenzhen a proiectat un cip mai bun, pentru că un antreprenor român a deschis un magazin online, pentru că un medic a învățat să folosească un ecograf modern și pentru că un șofer de TIR a adus marfa la timp.
Dumneavoastră ați avut, în cel mai bun caz, un rol de gardian care să nu strice prea tare ceea ce alții au creat.”
*
În 2024, vânzările globale de armament au atins aproximativ 586 de miliarde de euro.
E o cifră care spune totul în sine: lumea nu doar că este înarmată, ci este înarmată cu investiții masive, constante și inevitabil politice.
Industria armamentului nu e o piață liberă obișnuită.
Nu vinzi arme pe tarabă la piață.
Fiecare euro din acei 586 de miliarde trece printr-o semnătură, o ștampilă, un cadru legal, un acord bilateral sau multilateral, și, inevitabil, prin mâna politicului.
Așadar, banii ajung în industria armamentului prin decizia politică.
Iar dacă industria înflorește, e clar că cineva i-a udat grădina.
Aici intrăm în miezul problemei:
Războaiele continuă pentru că cineva, politicienii, le alimentează.
Nu există conflict modern care să dureze doar prin pietre și bâte. Orice război prelungit se bazează pe trei elemente:
Nicio armată – nici Hamas, nici Israelul, nici Ucraina, nici Rusia – nu poate continua fără flux logistic.
Iar fluxul logistic e opera politică, nu a populației.
De aceea, putem spune fără exagerare că sistemul politic global a creat un mecanism în care statele vând arme altor state (direct sau indirect), iar apoi se miră ipocrit că există războaie.
Teoretic, politicienii pot să oprească războaiele.
Practic, nu au vrut.
Dacă actorii mari – SUA, UE, China, Rusia – ar opri simultan comercializarea armelor către zonele în conflict, fiecare război activ în lume s-ar încheia în 3–6 luni.
Să nu credeți că este neapărat vorba despre interese strategice sau alte lucruri în favoarea populațiilor respective, nici pe departe.
Principalul motiv pentru care politicienii cumpără arme este propriul lor interes, pentru că fabricile astea de arme dau dividente, dau comisioane, dau mită, dau de lucru unor categorii sociale care, la rândul lor, votează politicieni.
Banii nu curg întâmplător; sunt „udați” de bugete de stat, lobby-uri și interese geopolitice.
Eisenhower a avertizat demult despre complexul militar-industrial, și pare că avea dreptate – e un ecosistem auto-susținut.
Și între timp, industria armelor încasează sute de miliarde.
Războiul e o afacere prea mare ca să fie lăsat să moară.
Ideea esențială este aceasta:
Dacă în 2024 industria armamentului a atins 586 de miliarde de euro, atunci întreaga lume politică – inclusiv a noastră – a participat la menținerea conflictelor din Gaza, Ucraina și nu numai.
Războaiele nu se sting prin programe de pace, ci prin lipsă de finanțare.
Însă finanțarea a curs din plin, așa că și sângele va mai curge.
*
Mircea Cărtărescu e supărat pe diaspora.
Poate că s-a supărat pentru că oamenii ăia nu au citit Solenoid pentru că, evident, cărțile sale nu se vând la fel de bine cât Big Mac-ul și Netflix-ul.
Nu cred că Mircea Cărtărescu știe prea multe despre românii din diaspora reală – ăia care tranșează carne în abatoare, îngrijesc bătrâni, joacă alba-neagra în fața gării din Frankfurt sau doamnele care stau în vitrinele roșii ale Amsterdamului.
Cărtărescu vorbește, cu siguranță, despre o diasporă intelectuală, teoretică, cea care ar trebui să fie „românească” și „cultă”, să cunoască literatură, să aibă biblioteci și să plângă la recitaluri.
Când spun „diaspora”, eu mă gândesc la oamenii care au plecat pentru convingerile lor, pentru că erau persecutați sau marginalizați, și care au dus România în lume prin minte și talent. Pe I.L. Caragiale, de exemplu, am fi putut să-l numim parte din diaspora noastră culturală.
Evreii din România au fost, în mod evident, o diaspora forțată, dar de mare valoare intelectuală și culturală.
Dar noi, în marea masă, n-am avut o diaspora intelectuală.
Am avut legionari care au fugit de pușcărie, emigranți economici care s-au dus după Cola și ciocolata Milka, și, după 1989, am avut oameni care plecau „dincolo” ca să câștige mai bine decât aici, fără mari idei romantice despre cultură sau literatură.
Deci, da, avem o diasporă, dar e mai puțin romantică decât atunci când pronunțăm cuvântul.
E o diasporă pragmatică, uneori dură, uneori tristă, și cu siguranță mai puțin literară.
*
ANAF se aștepta ca fostul președinte Iohannis să fie „înțelegător” și să-și achite datoria către stat.
Serios?
Cât de naiv trebuie să fii ca să crezi așa ceva?
Să presupui că cineva care a strâns șapte case – sau câte or fi – într-o țară în care oamenii cinstiți, după o viață întreagă de muncă, pot lăsa copiilor lor maxim o casă și o mașină veche, ar plăti voluntar dările către stat.
E ca și cum ai aștepta ca Gigi Becali să doneze tot ce are săracilor și să plece să se roage în pustie, descultț și îmbrăcat într-un sac.
Realitatea e simplă: averea nu vine din muncă cinstita, ci din oportunitate, relații și, mai ales, din șmecherie.
Și omul cu șapte case nu are niciun motiv să-și dea banii statului „din inimă”. E o incompatibilitate organică
*
Nicușor Dan l-a decorat pe un individ care a participat la masacrele de la Odesa, în 1941.
Sincer, nu cred că e neapărat vina lui Nicușor Dan.
La fel cum nu cred că a fost neapărat vina lui când a spus chestia cu bandiții din munți – legionari și alte „figuri eroice” – care, zicea el, erau buni pentru că luptau împotriva comunismului, uitând că ăia mai împușcau și câte un țăran care nu le dădea de mâncare.
Poate că aceste gesturi sunt rezultatul unei proaste educații, poate a fost prea ocupat cu matematica, cu cifrele, graficele și ecuațiile, ca să mai aibă timp să pună mâna pe o carte de istorie din care să fi învățat ceva.
Sau, mai simplu, poate Nicușor Dan nu este decât o persoană naivă, manipulat subtil de niște sforari pe care noi nu-i vedem.
Până una-alta, poate îl roagă cineva pe Președintele Nicușor să citească asta, poate mai învață ceva: https://ro.wikipedia.org/wiki/Masacrul_de_la_Odesa
*
Tare aspră mai e justiția din Bangladesh.
Au condamnat-o pe o fostă prim-ministră pentru că și-a atribuit un teren de 13.610 metri pătrați.
13.610!
La noi, în România, judecătorii ar fi râs cu poftă și ar fi spus că e atât de incompetentă încât nici să fure nu știe cum trebuie.
*
Niște români se plângeau că trebuie să se întoarcă în România, până când s-au uitat pe geam.
Să știți că am pățit-o chiar eu, plecasem de vreo două săptămâni din România și când m-am întors, când am văzut pe tabla aia de la marginea liniei de tren „ROMANIA” mi-au dat lacrimile.
Dacă îți place cum scriem și vrei să susții jurnalismul local independent, abonează-te cu 5 euro. Abonații primesc pe email, în premieră, cele mai bune știri din Timișoara.
Prin Patreon:
***
Răspunsul lui Nicolas Maduro la ultimatumul dat de Donald Trump: „Nu vrem pacea sclavilor”
Președintele Venezuelei Nicolas Maduro a afirmat, luni, în timpul unei manifestații la Caracas, unde s-au adunat mii de susținători, că va refuza „pacea sclavilor”, în contextul în care dislocarea de forțe militare în Caraibe pune…
Institutul ifo: Penuria de materiale în industria manufacturieră germană se agravează
Producția manufacturieră germană se confruntă cu tot mai multe blocaje în aprovizionarea cu produse intermediare. Într-un sondaj recent realizat de Institutul ifo, 11,2 la sută dintre companiile chestionate au raportat dificultăți în obținerea materialelor necesare pentru producție – comparativ cu 5,5 la sută în octombrie. „Criza semiconductorilor agravează situația deja dificilă din industrie”
Economist German de top: Renunțarea la resursele rusești și politica climatică fac Germania să sufere mult
Economia germană se confruntă cu dificultăți serioase din cauza refuzului său de a coopera cu Rusia, a declarat economistul german și fostul președinte al Institutului Ifo pentru Cercetări Economice din München, profesorul Hans-Werner Sinn, într-un interviu acordat revistei elvețiene Die Weltwoche. „Rușii au materii prime și avem nevoie de ele pentru industria prelucrătoare.
SIPRI: Industria europeană de armament duduie – Firmele germane, creștere de 8 ori mai mare a veniturilor decât cea a firmelor americane / O companie europeană, în top 5 mondial
Producătorii europeni și, mai ales, germani de armament au vândut semnificativ mai mult echipament militar în 2024 – an cu câștiguri record, potrivit unui raport realizat de. Institutul Internațional de Cercetare pentru Pace de la Stockholm (SIPRI), transmite DW. Veniturile celor mai importanți 100 de producători de armament de la nivel mondial din vânzarea de […]
Articolul SIPRI: Industria
4 din 19 țări UE refuză împrumuturile SAFE pentru Ucraina
În cadrul programului comun de investiții în apărare al UE, SAFE (Acțiune de Securitate pentru Europa), 19 țări au solicitat împrumuturi pentru proiectele lor, dintre care 15 includ asistență pentru Ucraina, potrivit purtătorului de cuvânt al Comisiei Europene (CE), Thomas Rainier. „Din păcate, nu putem numi cele patru țări implicate din motive evidente de confidențialitate”, […]
UE a spart până acum 187 de miliarde de euro in Ucraina
UE a cheltuit deja peste 187 de miliarde de euro pentru a sprijini Ucraina, a declarat șefa diplomației europene, Kaja Kallas, într-o conferință de presă după o reuniune a miniștrilor apărării din UE. „Europa a oferit deja peste 187 de miliarde de euro Ucrainei, mai mult decât oricine altcineva”, a spus ea. Kallas a cerut […]
Suma uriașă câștigată de pe urma războaielor din Ucraina și Gaza: Veniturile globale ale furnizorilor de arme au atins cel mai înalt nivel înregistrat vreodată
Conflictele active din Fâșia Gaza și Ucraina au propulsat vânzările celor mai importanți 100 de producători de armament la un nivel istoric în 2024. Un raport lansat luni de Institutul Internaţional de Cercetare a Păcii din Stockholm (SIPRI) confirmă acest record, atins în ciuda dificultăților de producție care au încetinit livrările, notează AFP.
Potrivit datelor, încasările cumulate ale acestor 100 de companii au totalizat anul trecut suma record de 679 de miliarde de dolari (echivalentul a 586 de miliarde de euro), marcând o creștere de 5,9% comparativ cu 2023.
Proteste masive în Bulgaria! Zeci de mii de cetățeni au ieșit în stradă în Sofia, dar și alte 13 orașe / Președintele Rumen Radev solicită demisia guvernului
Potrivit Gândul, la Universitatea din Sofia (Bulgaria), cei mai violenți dintre protestatari au fost bătuți de poliție. Agitatorii aveau fețele acoperite cu bandane și erau îmbrăcați în hanorace. Aceștia au aruncat cu pietre, sticle și artificii în polițiști. Mai multe dube de poliție au fost vandalizate. Polițiștii au intervenit cu gaze lacrimogene.
Potrivit jurnaliștilor bulgari, au existat ciocniri și în rândul protestatarilor. Ei au fost împărțiți în două tabere. Cei pașnici –bulgarii de rând – și agitatorii. Cei din urmă au provocat incendii și au atacat autoritățile cu cocktail-uri Molotov. Aceștia au fost potoliți, însă, de polițiști și pompieri. Autoritățile au reușit să-i rețină pe 10 dintre ei.
România, părăsită de majoritatea sașilor, șvabilor și evreilor.
La peste un secol de la Marea Unire din 1918, structura demografică a României a suferit schimbări majore în ceea ce privește diversitatea etnică, populațiile germanice și slavice, evreii și maghiarii fiind printre cele mai afectate minorități.
Președintele Dan declară, la recepția de Ziua Națională, că “România este o țară coruptă și românii au dreptate când spun că nu văd voința statului de a se lupta cu fenomenul”.
Președintele Nicușor Dan a susținut o declarație de presă, la recepția organizată de Administrația Prezidențială de Ziua Națională. Principalele declarații:
- Trăim mai prost decât anul trecut, dar mult mai bine decât acum 20 de ani și mai bine decât mulți din oamenii din țări vecine nouă.
- România este o țară coruptă și românii au dreptate când spun că nu văd o voință a statului român de a lupta cu corupția și când sunt revoltați că oameni corupți vin și le dau lecții de moralitate la televizor. Totuși, suntem mai puțin corupți decât acum 20 de ani.
Un fost șef al Cancelariei Prezidențiale critică dur decizia lui Nicușor Dan de a-l decora pe veteranul de război Ion Vasile Banu: „E extraordinar de prost sfătuit” / Cum argumentează
„Singurul mesaj pe care îl transmite, fie că vrea sau nu, este «Heil Hitler!»”, spune profesorul de științe politice Cătălin Avramescu, expert în istoria nazismului, pentru publicul HotNews. El a criticat vehement decizia lui Nicușor…
ANAF se aştepta ca Iohannis să fie înţelegător şi să achite datoria către stat: „Ne-am aşteptat din partea domniei sale la o conformare voluntară”
Adrian Nica spune cu surprindere că s-ar fi aşteptat de la fostul şef al statului, Klaus Iohannis, să dea dovadă de „înţelegere amiabilă şi la o conformare voluntară. Am purtat discuţii prin avocaţi, după aceea au decis să nu mai răspundă”. Litigiul din ANAF familia Iohannis este departe de a fi stins. ANAF încă face eforturi să recupereze banii de la fostul şef de stat.
Analfabetismul funcțional a devenit risc de securitate națională, spune ministrul Educației
În mesajul transmis cu ocazia Zilei Naționale a României, ministrul Educației și Cercetării, Daniel David, susține că analfabetismul funcțional a devenit un risc major pentru siguranța țării. El a precizat că „această viziune a fost deja inclusă în Strategia Națională de Apărare a țării pentru perioada 2025-2030”.
AUR, versiunea românească a fascismului pravoslavnic
AUR este versiunea românească a fascismului pravoslavnic. Este un partid-mișcare radical opus pluralismului democratic. Își are originile în aparatele ideologice ale comunismului dinastic, în mitologiile securiste și în autohtonismul legionar. Este indigenist și autarhic. Este extremist prin ereditate asumată,…
Parada militară, tichia de mărgăritar care-i lipsește chelului
Nimic nu poate împiedica glorioasa armată română să defileze de Ziua Națională. Fie vremea cît de rea, și de obicei este la început de decembrie, paradele militare își văd nestingherite de drumul lor pe străzile principale ale orașelor și satelor țării. Festivismul e boală grea, care nu iartă nici bogații, nici săracii. Doar că la pîrliți manifestările ei sînt ridicole. Pot înțelege defilările marilor puteri militare ale lumii. Prin ele se transmit mesaje de forță, acolo se etalează coaie și mușchi. China și Rusia le-au dus la un nivel aproape cinematografic. Mă uit an de an la ele și de fiecare dată mă înfricoșează.
Moment scandalos la Slatina.
În mod normal, în astfel de momente, reprezentanţii Bisericii oficiază slujbe de Te Deum, adică un act de laudă adus lui Dumnezeu, a cărui primă frază este „Pe tine, Dumnezeule, te lăudăm” şi este cântat în momente de celebrare și mulțumire,
La fel au stat lucrurile şi la Piteşti, acolo unde oficialităţile au făcut o altă colivă, o altă slujbă de pomenire şi au depus coroane de flori la monumentul din Cimitirul Eroilor.
1 Decembrie.
Despre anul 1918 şi despre Alba Iulia nu trebuie să vorbim la timpul trecut al comemorării demagogice, ci la timpul viitor care se află în paginile de demult. Politica la scară umană, imaginată atunci, ne poate îndruma,
Mîndri că sîntem români.
1 decembrie. Ziua națională. Ziua în care ne ghiftuim cu fasole în timp ce așteptăm ca tancurile să facă pană de cauciuc sub Arcul de Triumf. Nu e vina noastră, dar e prea frig și avioanele nu zboară, deci ne mulțumim și noi cu ce avem.
1 decembrie. Ziua națională a ipocriziei. Ziua în care pretindem că ne pasă. Că iubim țara în care trăim. Că sîntem mîndri că sîntem români.
Dar avem motive să fim mîndri? Avem noi motive în ultimii 100 de ani?
Marea Unire? A fost acum 107 ani. Iar anul centenarului a fost plin de activități care au marcat profund… hai să fim serioși, au luat dragostea de țară și au întins-o ca pe pateu pe-o comemorare clădită pe marile valori: legatul cu sîrmă și lipitul cu scuipat.
La mulți ani, România, cu ocazia ultimei zile naționale din perioada Weimar
În urmă cu câțiva ani stăteam cu un amic la taclale, la terasa unei cafenele din București. Discutam ca doi oameni care nu ne pricepem la fotbal, despre politică, despre Uniunea Europeană, despre cât de relevante sunt curentele europene pe la noi și cum ar putea țărișoara asta să adopte și să pună în aplicare, mai departe de o asumare de fațadă, temele importante ale popularilor, social-democraților sau liberalilor europeni. Ideile care au adus prosperitate în Europa și prin care statul social a devenit o realitate nu-și găseau, și nici acum nu își găsesc, un corespondent în piața noastră politică. Partidele clasice erau și sunt, în viziunea mea, nimic mai mult decât niște copii din flori ai marilor familii europene, adoptați odată cu țara și intrarea în UE, dar incababili să urmeze exemplul părinților adoptivi. Și nu doar că nu am schimbat gumarii pe niște pantofi decenți, dar încă avem apucături de odinioară, de dinainte de adopție, și ne dosim prim buzunare lucruri din casă, inconștienți că, adoptați fiind, ne cam furăm singuri căciula.
Literatura română veche povestită copilului meu.
Scriu fiecare în altă limbă — ba română, ba slavonă, ba latină. Și, brusc, câțiva oameni foarte încăpățânați din Ardeal se trezesc într-o dimineață cu o idee revoluționară:
Mircea Cărtărescu spulberă diaspora.
Într-un amplu interviu acordat ziarului britanic The Guardian, scriitorul Mircea Cărtărescu comentează fenomenul schimbării de opțiuni electorale în diaspora, criticând virajul acesteia spre dreapta: „Multă vreme, diaspora a fost cea mai democratică și cea mai avansată parte a societății, dar, spre surprinderea noastră uriașă, s-a întors complet împotriva ei”.
Târgul de Crăciun din Craiova, cel mai frumos târg de Crăciun din Craiova
E miercuri și vremea e atât de mohorâtă de parcă a început Bolojan să prezinte și rubrica meteo. Am ales în mod strategic ora de plecare în jurul amiezii, astfel încât ruta București – ieșire din București să nu dureze mai mult decât București – Craiova.
Mai trecusem prin Bănie, dar niciodată cu scopul precis de a vizita orașul. De data asta eram turist. Un turist ardelean, puțin arogant și cu impresia că România civilizată se găsește în interiorul arcului carpatic. Mă rog, nu e atât o impresie cât e o glumă, că așa cum mă întreabă amicii din sud dacă am mai dat concurs cu vreun melc în ultima vreme, îi întreb și eu dacă au pașaport atunci când vor să vină în Ardeal.
Imagini incredibile – zeci de săteni au sărit cu sacii să ia portocalele răsturnate pe șosea dintr-un tir
Un TIR încărcat cu portocale s-a răsturnat luni dimineață pe DN 56A, în zona Dealul Stârmina din județul Mehedinți, provocând o mobilizare neașteptată a localnicilor. Accidentul, produs în jurul orei 05:30, nu s-a soldat cu victime, însă marfa împrăștiată pe carosabil a atras rapid zeci de persoane venite să recupereze fructele căzute.
Începând de marţi, 2 decembrie, restricții rutiere pe mai multe străzi din Timişoara
La solicitarea Del Gaz și Colterm, comisia de circulație din cadrul Primăriei Timișoara a avizat restricționarea traficului rutier, în mai multe zone din oraș, începând de marți, 2.12.2025, în vederea realizării lucrărilor la infrastructura rutieră, pietonală sau la rețeaua termică și de gaz. Astfel, circulația rutieră va fi restricționată pe strada Liniștei, în perioada 2.12.1015…
Ce facem astăzi, 2 decembrie 2025, în Timișoara?
Marți puteți participa la mai multe întâlniri sau la un concert de colinde.
