Cât de jalnic am ajuns: în anul 2025, când inteligența artificială scrie romane în locul scriitorilor și compune simfonii fără să clipească, o adunătură de oameni stă îngrămădită într-o piată și mâzgălește de mână, fără autocorect, niște fraze care seamănă izbitor cu lecțiile de caligrafie și „dictările” din clasa a II-a, pe vremea lui Gheorghiu-Dej.
Și atenție: nu e vorba de o oră plicticoasă de lucru manual într-un azil de bătrâni nostalgici după stiloul cu peniță și hârtia velină, ci de un „eveniment cultural”.
Cu afișe, cu logo, cu microfon, eventual cu doi președinți de țară la tribună.
Și pentru ce?
Pentru ca noi să mai băgăm mâna adânc în buzunarul contribuabilului.
Da, exact: pentru aceste sublime dictări naționale se cheltuie bani. Mulți bani.
Dacă stai să socotești, la scară națională, ieși cu un buget comparabil cu finanțarea unei rețele de biblioteci moderne sau, cine știe, poate chiar cu dotarea unei școli cu laboratoare decente.
Dar, în loc de asta, preferăm să finanțăm festivitatea scrisului de mână, ca și cum ar fi Olimpiada.
Presa, bineînțeles, nu uită să ne explice cât de „necesar” și „benefic” e să redescoperim caligrafia. Dar să fim serioși: totul arată mai degrabă ca un spectacol de circ, în care adulți în toată firea exersează să scrie „Ana are mere” și primesc aplauze la scenă deschisă. Un kitsch cultural scump, dar ambalat patriotic.
Pe de altă parte, nimeni, nici presa, nici administrațiile locale, nu s-au gândit să facă concursuri a căror finalitate să fie ceva util și care să nici nu fie atât de scumpe.
De exemplu, un concurs despre cum să facem să nu mai existe zilnic unul, două sau mai multe, accidente de mașină în localitatea în care trăim.
Sau un concurs despre cum să nu mai vedem rahați în parcuri.
Sau cum să facem să nu mai existe gunoi pe străzile orașului.
Astfel de concursuri ar fi într-adevăr ceva util, că poate cetățenii care trăiesc în oraș au câte o idee bună, poate ceva la care administrația nu s-a gândit.
Și după ce 1000 sau 10000 de participanți și-au predat „lucrarea de control” aceste texte să fie trecute prin filtrul unei IA și aceasta să extragă ideile cu adevărat valoroase și să facă un rezumat al acestora.
Din păcate, e o fotografie fidelă a României: într-o lume care se zbate între colonizarea planetei Marte și implanturile neuronale, noi facem ditamai festivalul dictării, pe bani grei, și-l prezentăm drept progres.
Probabil că la anul, ca niște maimuțe idioate ce suntem, vom copia ce am văzut în filmele americane și vom organiza în Piața Operei un concurs de silabisit.
*
Chestia asta cu disponibilizarea „pentru că trebuie să disponibilizăm” e un cuțit cu două tăișuri.
Da, sunt de acord: să dai afară lipitorile de afișe, verii, nepoții și finii angajați prin primării doar ca să existe pe statul de plată – foarte bine.
Dar dacă tot scoți oamenii ăștia din schemă, trebuie să pui ceva în loc.
Altfel, ce obții?
Cetățeanul merge la primărie pentru o banală procedură și nu mai are la cine apela.
Rezultatul este haos, cozi mai mari, nervi mai mulți.
Soluția e simplă și nu e nici măcar rocket science: informatizare reală.
Nu aia cu „dosar cu șină scanat și pus pe site”, nu PDF-uri cu semnătură electronică pe care le printezi ca să le depui la ghișeu.
Informatizare adevărată, în care cetățeanul rezolvă trei sferturi din probleme online, rapid și fără intermediari.
Sau, și mai bine, simplificarea procedurilor.
Că prea multe hârtii și declarații există doar ca să-ți ocupe timpul și să justifice existența unei armate de funcționari.
Și aici vine partea interesantă: toată lumea vorbește de tăieri prin administrații locale, prin școli sau spitale.
Dar când vine vorba de armată – liniște totală.
Nu spune nimeni nimic de acolo, deși înghite 15% din încasările bugetare.
Armata, care nu produce nimic, dar consumă cât trei ministere puse la un loc.
Sindicatele tac, presa tace, politicienii fac pe orbi și surzi.
Probabil pentru că „apărarea patriei” dă bine în discursuri, chiar dacă în realitate se reduce la parade militare și uniforme călcate la dungă.
Dar hai să-i lăsăm un pic pe soldați și să revenim la economia reală.
De ce ai nevoie și de e-factura, și de e-casa de marcat, și de SAF-T, și de declarația 394, și de alte „minunate” invenții birocratice, din moment ce toate conțin fix aceleași date?
Răspunsul e simplu și cinic: ca să dai de lucru la sute de mii de absolvenți de învățământ economic, să existe contabili peste contabili care să completeze aceleași informații în zece locuri diferite.
Nu doar că irosești resursa umană într-un mod penibil, dar împovărezi artificial costurile produselor și serviciilor. Pentru că da, toate aceste costuri cu contabilitatea „de formă” se regăsesc în prețul final plătit de cetățean.
Asta e tragedia noastră națională: ne place să discutăm despre „eficiență”, „reforme” și „modernizare”, dar totul se rezumă la cârpeli birocratice și la găselnițe care să mai justifice niște salarii.
Disponibilizări haotice aici, bani aruncați pe armată dincolo, proceduri inutile care se multiplică singure ca niște bacterii. Și peste toate, contribuabilul care plătește nota – fie că e la ghișeu, fie la supermarket.
*
Și salariul minim e o falsă problemă.
Se tot bate toba pe tema asta, dar adevărul e simplu și nu prea place: salariul minim nu poate crește decât dacă crește productivitatea. Punct.
De ce? Pentru că banii nu cresc pe câmp, nici nu cad din cer odată cu ploaia.
Dacă nu produci mai mult, nu ai de unde să scoți mai mulți bani pentru salarii.
Ca să se înțeleagă mai bine, am să dau un exemplu dintr-o altă viată:
În atelierul de reparații al ITCVTT – actualul STPT – existau niște freze.
Piesele care trebuiau prelucrate se prindeau cu eclise. Iar ca să reglezi înălțimea acestor eclise, puneai dedesubt bucăți de tablă, „bailagăre”, până când ieșea înălțimea potrivită. O metodă rudimentară, dar funcțională, folosită probabil de zeci de ani.
La un moment dat, apare în atelier un frezor nou. Domnul Hudak.
Omul se uită, analizează câteva zile și zice: „Stai puțin, asta-i o prostie!”.
Se duce la un strungar, îi dă vreo zece lei și îl pune să-i facă o piesă inventată de el: un dispozitiv simplu, cam ca un șurub cu o piuliță, care înlocuia grămada de bucăți de tablă.
Dintr-o învârtire reglai înălțimea, scăpai de bătaia de cap și economiseai timp.
Acel om merita o mărire de salariu.
De ce?
Pentru că prin ideea lui a crescut productivitatea.
Făcea aceeași muncă mai repede, mai eficient, mai bine.
Celălalt frezor, care continua să caute bucățele de tablă și să-și blesteme zilele printre ele, nu merita nicio creștere.
Pentru că nu a adus niciun plus de valoare.
Chestia asta cu inovația nu e valabilă numai pentru frezori.
O funcționară la primărie poate să-și pună în colțul ecranului o scurtătură către ChatGPT pe care să-l întrebe câte o chestie pe care nu o știe.
Poștașul care distribuie pensiile poate să-și împartă banii pentru fiecare beneficiar la sediul instituției, să prindă teancul de bancnote cu o agrafă de birou și pune acolo și talonul de pensie, și astfel va fi mai operativ când îi dă banii pensionarului, eliminând și posibilitatea de a greși la numărătoare.
Poate că instalatorul va fi mai avantajat dacă își cară sculele cu o tricicletă din aceea electrică cu o ladă în spate decât cu un camion…
Iar lucrurile astea terbuie să le facă fiecare la locul său de muncă, nu să stea acolo 8 ore/zi așteptând ca cineva să-i spună să miște mouse-ul în stânga sau în dreapta.
Asta e esența discuției despre salariul minim. Nu contează cât de tare bate cineva din gură pe la televizor.
Creșterea salariilor vine doar din creșterea productivității.
Iar productivitatea crește din inovație, muncă bine gândită și organizare mai bună. Nu din lozinci.
Foto: nu mai știu de unde am copiat poza dar este exact freza la care a lucrat cel despre care vorbeam mai sus, și la care am lucrat și eu odată, în urmă cu jumătate de secol.
***
VIDEO Cum a reușit o națiune care încape cu totul pe Arena Națională să realizeze unul dintre cele mai ambițioase proiecte rutiere din lume: o rețea de tuneluri care se întâlnesc într-un giratoriu sub mare
O mică țară insulară din Nordul Oceanului Atlantic a reușit ceva ce pare imposibil pentru dimensiunile sale: să-și dezvolte o rețea de tuneluri rutiere subacvatice prin care să-și conecteze principalele insule și localități. Totul a…
Ursula, întâmpintă cu PROTESTE în Bulgaria / Protestatar: „Dacă ea crede că Rusia este dușmanul Bulgariei, majoritatea bulgarilor nu cred acest lucru”
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a sosit duminică după-amiaza în Bulgaria, în cadrul turului al celor șapte țări aflate „în prima linie” într-un posibil război cu Rusia.
Ea urmează să se întâlnească cu prim-ministrul bulgar Rosen Jeleazkov. Cei doi lideri vor discuta despre apărarea și securitatea europeană. Se vor deplasa să viziteze amplasamentul fabricilor de muniții Vazov, unde vor fi construite două uzine iar ulterior, vor susține o conferință comună de presă.
Se preconizează că cele două uzine vor fi construite pe amplasamentele din VMZ, în timp ce Rheinmetall va produce proiectile și praf de pușcă în Bulgaria în cadrul unor contracte în valoare de 1 miliard de euro. O parte din finanțarea proiectelor provine din mecanismul SAFE.
Inovaţie în ultracapitalismul american: statul devine acţionar la companii importante.
De ce au ajuns UE și România în colaps.
Profesor de economie mondială și director al Institute for Economic Studies, Franța, Christian Năsulea explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, ce ar trebui să facă Uniunea Europeană și România pentru a depăși o criză de competitivitate care pare să se adâncească tot mai mult.
Salariul minim urcă, dar nu eliberează: milioane de angajaţi rămân blocaţi la nivelul de jos al pieţei muncii
Piaţa muncii din România avea la mijlocul lunii august circa 1,06 milioane de contracte de muncă plătite oficial cu salariul minim pe economie, arată datele de la Inspecţia Muncii transmise la solicitarea Ziarului Financiar.
BREAKING: Tăierile din administrația locală, amânate.
Proiectul de reformă a administrației publice a fost amânat cu două săptămâni, după ce liderii coaliției au ajuns într-un impas la ședința de duminică. Măsura, una dintre cele mai importante din pachetul 2, care a…
Scris de mână, pe foaie, fără autocorect.
Iubitorii de cuvinte sunt invitați să își testeze cunoștințele de limba română la „Marea Dictare” – un concurs inedit, organizat de Primăria Municipiului Timișoara și Casa de Cultură
Ce facem astăzi, 1 septembrie 2025, în Timișoara?
Luni, 1 septembrie, femeile pot participa la sesiuni educative susținute de experți și la ateliere de zine-uri.
