Ucraina nu mai are rachete ATACMS.
Dar în schimb, are datorii. Datorii care nu sunt ale lui Zelensky, ci ale întregului popor ucrainean.
Pentru că Zelensky nu era decât un împuternicit al acestui popor, cel care semna actele în numele lui, angajând Ucraina în datorii ce vor trebui plătite, nu de el, ci de cetățenii obișnuiți.
Exact la fel stau lucrurile și în România. Datoriile făcute pentru arme, pentru vaccinuri, pentru orice altceva, nu sunt datoriile lui Ciolacu sau ale lui Iohannis. Sunt datoriile întregului popor. Sunt datoriile fiecărui contribuabil care, deși nu a fost întrebat dacă vrea să le facă, prin ștampila pe care a pus-o pe buletinul de vot a împuternicit pe cineva să facă datorii în numele său. Și ca atare va fi obligat să le plătească.
Mi-am amintit, în acest context, de o carte citită mai demult: Fructele mâniei (The Grapes of Wrath), scrisă de John Steinbeck și publicată în 1939. Cartea descrie efectele devastatoare ale Marii Crize Economice asupra fermierilor americani.
Personajul principal, Tom Joad, se întoarce acasă după ce a fost eliberat din închisoare, doar pentru a descoperi că familia sa a fost evacuată de pe pământul pe care îl lucrase generații la rând. Ferma fusese confiscată de bancă din cauza datoriilor, iar muncitorii trimiși să execute evacuarea îi explică faptul că nu există o persoană anume pe care să o învinovățească.
— Cine e de vină? întreabă fermierul.
— Nu e vina noastră, răspunde omul care lucrează pentru bancă.
— Dar banca e de vină?
— Nu chiar. Banca nu e un om. Banca e mai mult decât oameni. Este un monstru. Și dacă acest monstru nu face profit, moare. Monstrul trebuie hrănit.
Așa și cu datoriile pe care le au România, Ucraina, Uniunea Europeană.
Nu sunt datorii către o entitate clar definită, către SUA, către Germania, către o anumită companie. Pentru că nici băncile care împrumută, nici firmele care vând pe datorie nu sunt, în sine, vinovate. Și ele aparțin altor entități, unor corporații mai mari, unor fonduri de investiții, unor structuri financiare din ce în ce mai impersonalizate.
În cele din urmă, tot acest lanț duce la acționari, la fonduri de pensii, la oamenii obișnuiți care și-au plasat economiile într-un sistem care, pentru a supraviețui, trebuie să genereze profit.
Iar la final, ajungem la aceeași concluzie la care ajunge și personajul lui Steinbeck: nici măcar nu ai cu cine să te cerți sau pe cine să te răzbuni. Nu are cine să te ierte de datorie.
Sistemul nu are chip, nu are nume, nu are o singură responsabilitate. Doar își urmează propria logică, iar cei care rămân prinși în el trebuie să plătească.
*
Este întotdeauna util să știi ce cred cei din jur despre tine. Poate părerea lor este pozitivă, dar poate există și lucruri care te privesc direct, dar pe care nimeni nu îndrăznește să ți le spună – de exemplu, că ar fi cazul să te speli mai des sau să dai muzica mai încet.
Același principiu se aplică și în cazul țărilor. Este esențial ca cetățenii unei națiuni să fie conștienți de felul în care sunt percepuți de ceilalți și de imaginea pe care liderii lor o proiectează în lume.
Iar dacă vorbim despre părerea Statelor Unite ale Americii despre România, unde altundeva să căutăm o opinie sinceră decât în The American Conservative? Acest ziar nu reprezintă elitele de la Washington, ci americanii care își arborează cu mândrie drapelul național în fața casei și își exprimă fără rețineri convingerile.
De aceea, cred că ar trebui să citim cu atenție articolul de mai jos. Nu de alta, dar poate e momentul să privim realitatea așa cum este, nu cum ne-ar plăcea să fie.
*
Acum să ne ocupăm și de doamna Lasconi, care dorește un premiul Nobel pentru pace pentru domnul Zelensky.
Dar pentru a putea analiza de ce nu are dreptate este necesar să privim imaginea de ansamblu, nu doar ce am văzut aseară la o televiziune care oricum nu prezintă nici un fel de încredere.
În anii ’90, Ucraina a fost un dezastru. Oligarhii au pus mâna pe tot ce mișca – industrie, gaze, pământ – și au transformat țara într-un fel de feudă post-sovietică.
Vestul a privit de pe margine, aruncând niște firimituri sub formă de „ajutor”, dar fără să se bage serios.
Rusia, între timp, își lingea rănile după colaps, dar își păstra influența prin gaz, spioni și politicieni cumpărați la Kiev.
Naționalismul ucrainean a început să crească, mai ales în vest, ca reacție la deceniile de opresiune rusească, dar era încă slab organizat.
Ăsta a fost momentul în care s-au plantat semințele pentru ce urma: o țară sfâșiată între Est și Vest, cu o identitate fragilă și o economie pe butuci.
Hai să nu ne ascundem după deget: da, în Ucraina au apărut grupări naționaliste extreme, iar Azov și Svoboda sunt exemplele cele mai vizibile. Batalionul Azov, format în 2014 ca răspuns la cea ce se întâmpla în Donbas, e plin de tipi cu svastici tatuate și o ideologie care miroase a neonazism de la o poștă.
Svoboda, un partid politic, a fost mai vocal în anii 2000-2010, cu retorica lor anti-rusă și anti-evreiască. Să le zicem pe nume: sunt niște naționaliști fanatici, un fel de auriști de la noi, iar existența lor a dat Rusiei pretextul perfect să strige „nazism!” peste tot.
Victoria Nuland, fost subsecretar de stat al SUA, e un nume care apare mereu când vorbim de Ucraina.
În 2014, în timpul Euromaidanului, a fost prinsă pe o înregistrare spunând „fuck the EU” și împărțind biscuiți protestatarilor din Kiev, în timp ce orchestra, alături de alți oficiali americani, răsturnarea lui Ianukovici – un președinte corupt, dar ales legal.
SUA au pompat bani și sprijin în „revoluția” aia, care a fost mai degrabă un coup d’état cu susținere externă decât o mișcare populară pură.
Serviciile britanice au fost și ele acolo, mai discrete, dar active – antrenând trupe, livrând informații, jucând rolul de „prieten al democrației”.
Asta nu înseamnă că Rusia e nevinovată. A anexat Crimeea și a alimentat războiul din Donbas ca răspuns, dar să nu ne prefacem că Vestul n-a avut un rol în destabilizarea Ucrainei.
Nuland & Co. au vrut un bastion anti-rus la granița Moscovei, iar Ucraina a fost pionul perfect. Problema e că au subestimat cât de mult va escalada situația și cât de sălbatic va răspunde Putin.
Tratatele Minsk (I și II, din 2014-2015) au fost un fel de pansament pus pe o rană deschisă. Teoretic, trebuiau să aducă pacea în Donbas: încetare a focului, autonomie pentru regiunile separatiste, alegeri locale. Practic, n-au funcționat niciodată. Rusia a vrut să le folosească pentru a slăbi Ucraina din interior, menținând controlul asupra Donbasului fără să-l anexeze oficial.
Ucraina, sprijinită de Vest, a refuzat să le implementeze serios, pentru că ar fi însemnat să legitimeze separatiștii. Ambele părți au încălcat acordurile constant, iar rezultatul a fost un conflict înghețat care a explodat în 2022, când Putin a decis că e timpul să termine joaca.
Ce se întâmplă în Ucraina din ’90 încoace e un război proxy între Rusia și Vest.
Rusia vrea să-și păstreze sfera de influență și să nu lase NATO să-i bată la ușă.
Vestul vrea să slăbească Rusia și să-și extindă controlul.
Ucrainenii sunt prinși la mijloc, plătesc prețul în sânge, iar țara lor e un câmp de luptă pentru interesele altora.
Naționalismul extremist a fost exploatat de ambele tabere: de Rusia ca pretext, de Vest ca unealtă.
Frontierele Helsinki sunt demult o amintire, iar tratatele Minsk au fost doar o pauză înainte de măcelul total.
Acum, să ajungem la Elena Lasconi și declarația ei: „Zelenski merită Premiul Nobel pentru Pace, nu Trump.”
Hai să fim cinstiți. Trump a fost nominalizat pentru acordurile Abraham, care au calmat niște tensiuni în Orientul Mijlociu – nu-s perfecte, dar au fost un pas pragmatic.
Zelenski, pe de altă parte, e un simbol al rezistenței împotriva Rusiei, dar să-l numești „om al păcii” e un pic cam mult. Tipul conduce o țară în război total, cu decizii care includ mobilizarea forțată și tolerarea unor grupări dubioase ca Azov.
Pace? Mai degrabă supraviețuire a unui regim.
Lasconi probabil vrea să se alinieze cu narativa occidentală care-l ridică pe Zelenski în slăvi, dar uită (sau ignoră) că pacea nu se face cu arme și propagandă.
Trump, cu tot haosul lui, n-a pornit niciun război nou – ceea ce nu se poate spune despre mulți lideri „pacificatori”.
Declarația ei e mai degrabă o reacție emoțională, un semnal de virtute, decât o analiză lucidă.
În contextul Ucrainei – cu nazificații ei, cu amestecul străin și cu eșecul tratatelor – niciunul nu „merită” un premiu de pace. Iar Premiul Nobel oricum a devenit o glumă politizată demult.
***
Vladimir Putin își exprimă „unele rezerve” privind armistițiul propus de SUA: „Sunt probleme pe care trebuie să le discutăm” / „Trebuie eliminate cauzele profunde ale crizei” / El a insistat că trupele ruse „sunt acum în ofensivă în toate zonele de pe front” / Ce spune despre o convorbire cu Trump – VIDEO
Tucker Carlson: Rusia a învins SUA in Ucraina
Associated Press: Ucraina nu mai are rachete americane ATACMS
Forțele Armate ale Ucrainei nu mai au rachete americane ATACMS cu rază lungă de acțiune de la sfârșitul lui ianuarie, a raportat Associated Press, citând un oficial american și un parlamentar ucrainean.
Financial Times: Actul final al lui Zelenski
Ungaria a dus la Departamentul de Stat afacerea USAID: Finanțările nu au respectat legile americane
Von der Leyen vrea să folosească schema COVID și la înarmarea Europei
„Moarte prin SEDARE CHIMICĂ: Cum vârstnicii și vulnerabilii din Australia au fost SEDAȚI până la moarte în timpul scandalului COVID”
„A venit timpul să renunțăm la România – Retragerea dintr-o bază aeriană periferică și costisitoare se aliniază perfect cu mai multe dintre prioritățile administrației Trump.”
Într-o întorsătură nesurprinzătoare a evenimentelor, comisia electorală a României i-a interzis populistului de dreapta Călin Georgescu să candideze la președinția la viitoarele alegeri din mai. Acesta nu este primul act de prostie electorală care iese din țara din sud-estul Europei. La sfârșitul anului trecut, Curtea Constituțională a României a anulat primul tur al alegerilor prezidențiale – pe care Georgescu le câștigase – argumentând că Rusia s-a amestecat în alegeri cumpărând în masă conturi TikTok pentru a-l sprijini pe Georgescu, care este sceptic față de NATO și democrația liberală. Dezvăluirea conform căreia fusese de fapt un partid centrist din establism care cumpărase conturile TikTok în încercarea de a-l impulsiona pe Georgescu (care credeau că nu va câștiga, dar că va lua voturi de la un alt candidat de dreapta) aparent nu a avut nicio legătură cu acest caz.
Elena Lasconi, indignată de nominalizarea lui Trump la Premiul Nobel pentru Pace: „Zelenski merită Premiul”
Elena Lasconi, președintele USR și candidatul partidului la alegerile prezidențiale, a reacționat ferm la propunerea SNSPA de al nominaliza pe Donald Trump pentru Premiul Nobel pentru Pace.
Predoiu clarifică situația: Militarii români nu pot fi mercenari în perioadele de concediu
O problemă controversată de cîțiva ani, faptul că angajați ai MAI sau MApN își iau concedii legale fără plată pentru a activa ca mercenari în zone de conflict, a fost tranșată de ministrul Internelor, Cătălin Predoiu:…
Patriotismul se termină unde nu începe pensia specială
Un interviu cu gen. (r) Ștefan Dănilă, fost șef al Statului General Major, vine cu o informație interesantă. Întrebat de ce a găsit pro-rusul Călin Georgescu atîta sprijin în grupurile de pensionari militari, domnia-sa vorbește despre nemulțumirile legat de pensiile speciale. Pardon, de serviciu. Sau de merit. De Patria a priori. Spuneți-le cum vreți, numele n-are importanță. Importantă e atitudinea. Și grăitoare, deși nu-i sa dat ordin să vorbească.
Iulian Stanciu, eMAG: Statul a prioritizat dezvoltarea de servicii acolo unde încasează bani, nu pe care și le doresc cetățenii
Revisal va fi înlocuit cu REGES-ONLINE.
Aplicația Revisal va fi înlocuită cu platforma digitală REGES-ONLINE, angajatorii fiind obligați să transfere datele contractelor active în noul sistem în cel mult șase luni ale intrării de date în vigoare a actului normativ.
Marcel Ciolacu anunță că se va proroga ordonanța care prevede că pensionarii nu mai pot avea serviciu la stat: „Nu lăsăm spitale fără medici și școli fără dascăli”
Înainte de ședința de guvern de joi, premierul Marcel Ciolacu a anunțat aprobarea acordării unui ajutor financiar de 800 de lei pentru aproximativ 2,5 milioane de pensionari cu venituri de până la 2.574 de lei.
Cartea electronică de identitate apare pe 20 martie.
Executivul a aprobat joi, 13 martie, mai multe hotărâri pentru începerea eliberării noilor cărți de identitate electronice. Primele vor fi emise în județul Cluj, începând cu 20 martie. Din iunie, vor putea fi emise pentru copii sub 14 ani.
Copiii vor avea și ei buletine cu CIP
„Cred că poate fi de la naștere. Evident, la opțiunea părinților și mai este un lucru, pentru copiii tineri amprentele nu vor fi prelevate pentru că sunt irelevante. Este posibil ca și fotografia să fie împrospătată mai des”, a mai spus Constantin.
