Pentru liniștea tuturor, e important de precizat că Dughin nu a spus nimic. Toată povestea s-a dovedit a fi o alarmă falsă, declanșată de o postare făcută de pe un cont evident fals. Se știa asta încă de ieri dimineață, dar, cumva, iureșul s-a rostogolit mai departe, alimentat de o apetență generală pentru scandal.
Ceea ce este însă cu adevărat trist în toată această poveste este reacția intempestivă a Ministerului Afacerilor Externe. Să ajungi să iei în serios o postare obscură, venită de pe un cont anonim și să faci din asta o chestiune oficială, spune multe despre nivelul de profesionalism (sau lipsa lui) din minister.
Acest gen de gafă devine inevitabil când funcționarii care ar trebui să gestioneze astfel de situații sunt selectați nu pe bază de competență, ci prin metode „clasice” — relații, nepotisme, sau poate doar noroc chior.
Și astfel, cu bugete de miliarde la dispoziție, în loc să avem o administrație eficientă și bine informată, ne trezim cu instituții care reacționează impulsiv, alimentând haosul mediatic. În loc să fie un exemplu de discernământ și echilibru, cei de la MAE ajung să pară doar niște spectatori neinspirați într-un teatru al absurdului.
*
Vasile Bănescu și Călin Georgescu dezbat, cu seriozitate, distanța pe care o au de parcurs rugăciunile, ca și cum ar fi o problemă de importanță cosmică. În timp ce ei își construiesc argumentele pe fundamente de-a dreptul absurde, noi, ca societate, privim spectacolul pasiv, fără ca cineva să aibă curajul sau decența intelectuală să spună clar că niciunii nu au dreptate.
Acest fenomen nu este doar o curiozitate, ci un simptom al unei boli mai adânci: toleranța, ba chiar încurajarea superstițiilor și a gândirii neștiințifice.
În loc să promovăm rațiunea, educația și un discurs public bazat pe dovezi și logică, alegem să rămânem captivi unor atitudini medievale.
Liderii de opinie care ar trebui să aducă lumină și claritate se mulțumesc să întrețină mituri, să alimenteze confuzia sau să tacă de teama reacțiilor.
Nu este deloc un fenomen nou. Încă din anii ’20 ai secolului trecut, au început să apară așa-ziși intelectuali care, în loc să se aplece asupra problemelor reale ale societății, s-au dedicat unor discuții sterile despre zei, îngeri și alte subiecte metafizice. În loc să contribuie la progresul acestei națiuni, au preferat să se învârtă în cercuri fără rost, ignorând nevoile stringente ale poporului.
Pentru o vreme, această tendință părea să se fi estompat, însă a fost reluată cu și mai multă vigoare de o nouă generație de pseudo-intelectuali. Aceștia, mai întâi, i-au ridicat pe un piedestal pe înaintașii lor, iar mai apoi au agravat situația, introducând în școli un sistem care, în loc să educe, îndobitocește. Astfel, noile generații au fost expuse unor ideologii ce le-au îndepărtat de gândirea critică și de înțelegerea realităților contemporane.
Ceea ce vedem astăzi este rezultatul direct al acestei mentalități retrograde. Acești așa-ziși intelectuali, care nu au reușit să creeze nimic util de-a lungul vieții lor, au jucat un rol esențial în regresul social al acestei țări. Prin lipsa lor de contribuții concrete și prin influența exercitată asupra instituțiilor de educație, au împins națiunea înapoi cu câteva sute de ani, în loc să o ajute să meargă înainte.
În loc să avansăm ca o societate modernă, bazată pe știință și progres, ne complacem în a lua în serios dezbateri care nu ar trebui să aibă loc nici măcar în glumă.
*
Și încă ceva: nu vă lăsați înșelați de numere.
Faptul că cei care cred într-un anumit zeu sunt mai mulți nu înseamnă că au mai multă dreptate decât cei care cred într-un alt zeu și sunt mai puțini.
Adevărul nu ține de majoritate. În esență, ambele grupuri se află pe același teren: al credinței neprobate.
Numărul adepților nu schimbă natura subiectivă a convingerilor lor. Fie că sunt mulți sau puțini, ambele tabere împărtășesc aceeași eroare de a presupune că numărul adepților lor le conferă superioritate sau validitate.
Acesta este de altfel și motivul pentru care, din punctul meu de vedere, isteria acestor alegeri s-a încheiat.
Eu nu votez nici escroci, nici proști.
***