Luigi Boccherini, compozitor italian din perioada clasică, este cunoscut mai ales pentru eleganța și delicatețea lucrărilor sale, dar mai ales pentru “Menuetul” său, o piesă rafinată, aproape ca o bijuterie sonoră. Născut în 1743 în Lucca, Boccherini s-a mutat ulterior în Spania, unde a avut parte de succes și recunoaștere, deși compozițiile sale nu au fost la fel de bine cunoscute ca ale contemporanilor săi Mozart sau Haydn. Cu toate acestea, în lumea muzicii de cameră, el rămâne una dintre figurile esențiale.
În muzică, un menuet este o piesă de dans în trei timpi, originară din Franța, extrem de populară la curțile aristocrației în secolele XVII-XVIII. Acesta a devenit o formă muzicală standard, fiind inclus în suite, sonate și simfonii de marii compozitori ai vremii. Menuetul, caracterizat prin eleganța și ritmicitatea sa calmă, amintește de pașii de dans măsurați, de noblețea aristocratică și de o anumită delicatețe a mișcărilor.
“Menuetul lui Boccherini” – poate una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale – reușește să exprime această grație și farmec al vremurilor de demult. Compus inițial ca parte din Cvintetul pentru coarde în Mi major, Op. 11, No. 5, menuetul pare să fie sculptat cu o precizie extraordinară, având acea strălucire de nestemată slefuită cu migală. Melodia sa are o simetrie perfectă, reușind să fie simplă, dar sofisticată, precum o broderie muzicală delicată.
