În lumea muzicii clasice există unele lucrări care, deși par copilărești sau „mici”, poartă cu ele o istorie mai încurcată decât partitura unui concert de Bach. Una dintre aceste piese este celebra „Toy Symphony” – Simfonia jucăriilor. O compoziție veselă, plină de zurgălăi, tobe de tinichea, flașnete și instrumente de jucărie care imită sunetele unei grădinițe cu un bun simț al ritmului. Dar cine a scris-o cu adevărat?
Un autor cu multe fețe
Multă vreme, această simfonie a fost atribuită ba lui Joseph Haydn, ba fratelui său Michael Haydn, ba chiar lui Leopold Mozart, tatăl celebrului Wolfgang Amadeus. Toți aceștia au trăit în secolul al XVIII-lea, epoca clasicismului vienez, și toți ar fi putut compune o asemenea piesă, care pare să combine o doză sănătoasă de umor cu o tehnică serioasă.
Totuși, partitura care a circulat în secolul al XX-lea ca „Toy Symphony” și pe care o auzim astăzi la concerte nu este originalul vechi. Este o versiune revizuită, adaptată și reimaginată de către un muzician austriac numit Edmund Angerer (1740–1794). Angerer a fost călugăr benedictin și compozitor, activ într-un orășel din Tirol, unde a scris, printre altele, și o piesă intitulată „Berchtolds-Gaden Musick”, pe la 1765. Aceasta este considerată sursa originală a Simfoniei jucăriilor.
În manuscrisul lui Angerer, simfonia era destinată probabil unei festivități religioase, dar folosea instrumente neobișnuite: jucării muzicale! Acest detaliu simpatic și oarecum revoluționar pentru vremea sa a fost ceea ce i-a asigurat posteritatea.
Ce este o „Simfonie a jucăriilor”?
Dacă ești obișnuit cu simfoniile dramatice și profunde ale lui Beethoven, Toy Symphony e un șoc sonor plin de râsete. În afară de orchestră, sunt introduse instrumente precum:
Cucul mecanic (sunete de pasăre dintr-o cutie muzicală)
Tobă mică
Trianglu
Zurgălăi
Trompete de tinichea
Cliopo-clopo (instrumente ce imită sunetul calului)
Este o lucrare scurtă, formată din 3 părți, toate destinate să amuze și să încânte, fără nici o pretenție de „profundime” – și tocmai de aceea a rămas în memoria colectivă.
Angerer, reabilitat
De abia în anii 1990, muzicologi austrieci au reușit să stabilească cu mai multă certitudine că autorul adevărat este Edmund Angerer, iar manuscrisul său original a fost redescoperit în biblioteca mănăstirii benedictine din orașul Stams. El n-a fost nici faimos ca Haydn, nici recunoscut ca Leopold Mozart, dar prin această lucrare simplă și jucăușă a reușit să-i încurce pe istoricii muzicii timp de două secole.
O lecție în miniatură
„Toy Symphony” este un exemplu perfect despre cum o piesă simplă poate avea o istorie complexă. Ne amintește că, dincolo de genii canonizate, există zeci de muzicieni „mici” care au lăsat urme mari – fie și sub forma unor instrumente de jucărie.
Iar dacă data viitoare o vei asculta și-ți va părea o melodie de desene animate baroce, să nu uiți că în spatele acestor sunete vesele se află munca unui călugăr modest, care probabil nu și-a imaginat niciodată că lucrarea lui va ajunge pe YouTube, interpretată de orchestre din întreaga lume și folosită la spectacole pentru copii și adulți deopotrivă.
