Caracas, capitala Venezuelei.
O țară despre care ni se spune mereu că este un exemplu de eșec economic, că oamenii de acolo trăiesc în sărăcie lucie, că abia supraviețuiesc.
Și totuși, din această țară vine o orchestră simfonică formată din tineri, capabilă să interpreteze la cel mai înalt nivel una dintre cele mai complexe și energice lucrări ale lui Leonard Bernstein: Dances from West Side Story.
Cum este posibil ca într-un stat despre care mass-media occidentală vorbește aproape exclusiv în termeni de criză și lipsuri să existe un sistem care cultivă tineri muzicieni și produce orchestre de renume internațional?
Și mai ales, cum se face că în România, o țară europeană, membră a Uniunii Europene, cu acces la fonduri și resurse incomparabil mai mari, astfel de inițiative sunt rare sau aproape inexistente?
Venezuela are El Sistema, un program național de educație muzicală inițiat în 1975 de José Antonio Abreu, care a scos din sărăcie zeci de mii de copii și i-a transformat în muzicieni de elită, mulți ajungând pe scenele marilor filarmonici ale lumii.
Bazat pe ideea că muzica poate fi un instrument de incluziune socială, El Sistema oferă lecții gratuite și acces la instrumente copiilor din medii defavorizate, construind orchestre în comunități unde oportunitățile lipsesc cu desăvârșire.
România, în schimb, cu toată pretenția apartenenței la „lumea civilizată”, pare să fi abandonat ideea că muzica și cultura pot fi un mijloc real de dezvoltare socială.
Poate că nu ar trebui să ne mai uităm cu superioritate la țări ca Venezuela și să începem să ne întrebăm: unde greșim noi? De ce nu avem și noi o Orquesta Sinfónica Juvenil de București, Timișoara sau Cluj?
De ce tinerii români pasionați de muzică trebuie să-și caute singuri drumul, fără sprijin real din partea statului?
Aceste întrebări devin și mai presante când ascultăm interpretarea entuziastă și impecabilă a acestor tineri venezueleni. Ei nu doar că demonstrează virtuozitate, ci și o pasiune autentică pentru muzică – o pasiune care, în mod ironic, este cultivată într-o țară despre care propaganda oficială ne spune că nu mai are nimic de oferit.
Dar dincolo de aceste reflecții, care ne îndeamnă să regândim prejudecățile și prioritățile, muzica în sine rămâne cea care vorbește cel mai clar.
Leonard Bernstein (1918-1990) a fost unul dintre cei mai mari compozitori și dirijori americani ai secolului XX. A reușit să combine muzica clasică cu jazzul, ritmurile latino și Broadway-ul, creând capodopere care au depășit granițele stilistice și culturale. „West Side Story”, una dintre cele mai celebre lucrări ale sale, este o adaptare modernă a „Romeo și Julieta”, plasată în New York-ul anilor ’50, într-un conflict între bande rivale.
„Dances from West Side Story” sunt un rezumat exploziv al acestui musical, combinând energie, lirism și influențe sud-americane – ceea ce le face cu atât mai potrivite pentru o orchestră tânără din Venezuela.
