1972: Jocurile Olimpice de la München: Opt teroriști arabi, reprezentând grupul militant „Septembrie Negru”, au pătruns în Satul Olimpic, au ucis 2 membri ai delegației Israelului și i-au luat ostateci pe alți 9. În timpul operațiunii de salvare au murit ostaticii, 5 teroriști și un polițist.
În zorii zilei de 5 august, la ora 4:30 când sportivii dormeau, 8 membri ai grupării teroriste palestiniene Septembrie Negru, îmbrăcați în treninguri negre și, purtând sacoșe pline cu armament – adus prin contrabandă în bagajul diplomatic bulgăresc – s-au cățărat peste gardul înalt de 2 metri și au intrat, cu ajutorul unor chei furate, în clădirea din Connolystraße nr. 31, unde erau cazați sportivii israelieni.
Teroriștii au revendicat eliberarea și acces liber în Egipt a 234 de palestinieni și ne-arabi din închisori israeliene, și a doi teroriști germani ai RAF, Andreas Baader și Ulrike Meinhof, deținuți în Germania.
Israelul refuzat să negocieze cu teroriștii. Cancelarul Willy Brandt și ministrul de interne Hans-Dietrich Genscher au refuzat o ofertă a Israelului de a trimite un comando de agenți în Germania.
Un grup de polițiști de frontieră germani îmbrăcați în treninguri și înarmați cu puști-mitraliere au fost trimiși la Satul olimpic, dar erau insuficient pregătiți pentru un astfel de caz.
Operațiunea germană care a urmat nu a făcut decât să înrăutățească lucrurile și a dus la moartea ostaticilor și a unui polițist german.
Golda Meir și Comitetul pentru apărare israelian au autorizat serviciul secret israelian Mossad să efectueze operațiuni de găsire și pedepsire a celor responsabili pentru masacru. În aceste eforturi posibil că Mossadul a fost ajutat de către agenți ai serviciului din Europa.
Pe data de 9 aprilie 1973, Mossadul și forțe ale Ministerului israelian al apărării au lansat operațiunea „Primăvara tinereții”, în care au infiltrat o unitate de comando în Beirut și au ucis trei lideri palestinieni, au detonat sediul PFLP și o fabrică de explozive al organizației al-Fatah. Au fost atacate bazele din Liban ale Organizației de Eliberare a Palestinei.
Operațiunea Mânia lui Dumnezeu a continuat până la data acordului de la Oslo dintre israelieni și palestinieni din 1993. Operațiunea a avut ca scop eliminarea conducerii organizațiilor Septembrie Negru și a celei de Eliberare a Palestinei. Pe parcursul a 20 de ani, Mossad-ul i-a urmărit, identificat și lichidat pe toți cei implicați în masacru.
Buchetele de flori trimise de Mossad drept condoleanțe familiilor sportivilor asasinați aveau atașate cartonașe pe care scria „Noi nu uităm și nu iertăm”.
1977: Programul Voyager: NASA lansează nava spațială Voyager 1. Va fi primul obiect creat de om care va ajunge în spațiul interstelar.
Voyager 1 este o sondă spațială lansată de NASA la 5 septembrie 1977. Parte a programului Voyager de a studia exteriorul Sistemului Solar, Voyager 1 a fost lansat la 16 zile după „geamănul” său, Voyager 2. După 45 ani, 11 luni și 30 zile, navele spațiale încă comunică cu Deep Space Network pentru a primi comenzile de rutină și pentru a returna date. Aflat la o distanță de 160,27 AU (23,97 miliarde km) de Pământ (la 5 august 2023) este obiectul construit de om aflat la cea mai mare distanță de Terra.
Obiectivele sondei au inclus survoluri în jurul planetelor Jupiter, Saturn și cel mai mare satelit al lui Saturn, Titan. În timp ce cursul navei spațiale ar fi putut fi modificat pentru a include o întâlnire cu Pluto, explorarea satelitului Titan, despre care se știa că are o atmosferă substanțială, a avut prioritate. Voyager 1 a studiat vremea, câmpurile magnetice și inelele celor două planete și a fost prima sondă care a oferit imagini detaliate ale sateliților ei.
După ce și-a îndeplinit misiunea principală, survolul în jurul lui Saturn, la 12 noiembrie 1980, Voyager 1 a devenit al treilea din cele cinci obiecte artificiale care au atins viteza de eliberare ce i-a permis să părăsească sistemul solar. La 25 august 2012, Voyager 1 a devenit prima navă spațială care a ieșit din heliosferă și a intrat în mediul interstelar.
Nava transmite date către Pământ prin intermediul Deep Space Network Channel 18, folosind o frecvență de 2,3 GHz sau 8,4 GHz, în timp ce semnalele de la Pământ la Voyager sunt transmise la 2,1 GHz.
Când Voyager 1 nu este în măsură să comunice direct cu Pământul, magnetofonul său digital (DTR) poate înregistra aproximativ 67 megabyte de date pentru a fi transmise în alt moment. Semnalele de la Voyager 1 durează peste 20 de ore pentru a ajunge pe Pământ.
Este de așteptat ca misiunea Voyager 1 să continue până în jurul anului 2025, atunci când generatoarele termoelectrice de radioizotopi nu vor mai furniza suficientă energie electrică pentru instrumentele științifice.
1980: Inaugurarea tunelului St. Gotthard din Elveția; cel mai lung tunel de autostradă din lume (16,22 km) și se întinde de la Goschenen la Airolo.
Ca răspuns la boom-ul auto din Elveția și alte lucruri, guvernul elvețian a dat aprobarea în iulie 1969 pentru construcția tunelului de 17 kilometri din drumul Gotthard.
Tunelul a fost deschis la 5 septembrie 1980. Rămâne un tunel cu un singur foraj, cu o singură bandă care funcționează în fiecare sens.
Tunelul feroviar Gotthard de 15.003 m , aproape de tunelul autostrăzii, dar separat de acesta, gestionează traficul feroviar pe linia nord-sud din Elveția. A fost deschis în 1882, la acea vreme cel mai lung tunel din lume.
În construcție din 2002 și deschis la 1 iunie 2016, tunelul de bază Gotthard (un al doilea tunel feroviar, 57 km lungime), este cel mai lung din lume. A fost construit pentru utilizarea trenurilor care călătoresc din nordul Elveției până în zona Ticino.
