395: În urma decesului împăratului Teodosiu I, Imperiul Roman este împărțit definitiv în Imperiul Roman de Răsărit sub Arcadius, și Imperiul Roman de Apus sub Honorius.
Moartea împăratului Teodosiu I în anul 395 marchează un moment crucial în istoria Imperiului Roman. În urma decesului său, imperiul a fost împărțit definitiv între cei doi fii ai săi: Arcadius, care a devenit conducător al Imperiului Roman de Răsărit, și Honorius, care a preluat conducerea Imperiului Roman de Apus. Această divizare a reflectat nu doar o administrare diferită, ci și diferențe culturale, economice și politice între cele două părți. Imperiul de Răsărit, cu centrul la Constantinopol, a continuat să prospere timp de aproape un mileniu, devenind cunoscut sub numele de Imperiul Bizantin. În schimb, Imperiul de Apus, afectat de invaziile triburilor barbare și de dificultăți interne, a căzut în anul 476, marcând sfârșitul Antichității și începutul Evului Mediu în Europa.
1377: Papa Grigore al XI-lea mută papalitatea înapoi la Roma de la Avignon.
După aproape șapte decenii în care papalitatea s-a aflat la Avignon, în sudul Franței, sub influența regilor francezi, Papa Grigore al XI-lea a decis să readucă reședința papală la Roma. Această decizie, luată în 1377, a fost motivată de dorința de a reafirma autoritatea Bisericii în Italia și de a reduce tensiunile politice și religioase care se acumulaseră. Mutarea la Roma a marcat sfârșitul „captivității babiloniene a papilor” și începutul unor schimbări semnificative în relațiile dintre Biserică și statele europene. Totuși, acest eveniment a fost urmat de Marea Schismă Occidentală, care a divizat Biserica Catolică timp de câteva decenii.
1749: Domnitorul Țării Românești Grigore Ghica dă hrisovul prin care reorganizează învățământul din Țara Românească. Hrisovul stabilește și bugetul Academiei Domnești din București.
1773: Căpitanul James Cook conduce prima expediție care navighează la sud de Cerc polar antarctic.
Într-una dintre cele mai remarcabile expediții ale secolului al XVIII-lea, căpitanul James Cook a condus prima expediție care a navigat la sud de Cercul polar antarctic. Această călătorie, realizată în 1773, a fost o demonstrație de curaj și inovație în navigație, dezvăluind regiunile necunoscute ale lumii și dovedind că Terra Australis, un continent mitic, nu exista așa cum fusese imaginat.
1904: Piesa de teatru Livada de vișini de Anton Pavlovici Cehov a fost interpretată în premieră la Moscova.
Pe scena Teatrului de Artă din Moscova, în 1904, a avut loc premiera piesei „Livada de vișini” de Anton Pavlovici Cehov. Aceasta este considerată una dintre capodoperele teatrului modern, oferind o reflecție subtilă asupra schimbărilor sociale din Rusia de la începutul secolului XX.
1906: În baza legii asupra brevetelor de invenții, se înființează Oficiul român de invenții, care înregistra atât invenții românești, cât și „brevete de importații”.
1946: Consiliul de Securitate al ONU se întrunește pentru prima dată, la Londra, în palatul Westminster, și adoptă principiile de funcționare ale acestui organism internațional.
1961 – Președintele american Dwight D. Eisenhower ține un discurs televizat de adio națiunii cu trei zile înainte de a-și părăsi funcția, în care avertizează împotriva acumulării de putere de către „ complexul militar-industrial ”.
Pe 17 ianuarie 1961, în pragul încheierii celor două mandate prezidențiale, Dwight D. Eisenhower, general de cinci stele și unul dintre liderii-cheie ai celui de-Al Doilea Război Mondial, a adresat un discurs memorabil națiunii americane. Acest discurs, televizat și radiodifuzat, nu doar că a sintetizat lecțiile din timpul președinției sale, ci a tras un semnal de alarmă cu privire la un pericol major pe care îl anticipa: acumularea puterii de către complexul militar-industrial.
Eisenhower a descris complexul militar-industrial ca fiind un conglomerat de interese economice, politice și militare, format din guvern, armata Statelor Unite și companiile private implicate în producția de armament și tehnologie militară. Acest parteneriat devenise esențial în perioada Războiului Rece, când competiția cu Uniunea Sovietică impunea o pregătire militară continuă și investiții masive în apărare. Totuși, președintele a avertizat că această simbioză, deși aparent necesară, ar putea deveni o amenințare la adresa democrației și a echilibrului social dacă nu era monitorizată cu atenție.
Eisenhower a subliniat faptul că, pentru prima dată în istoria americană, națiunea avea o industrie de apărare permanentă și de proporții uriașe. Acest sistem a fost necesar în contextul amenințărilor globale, dar risca să concentreze o putere enormă în mâinile câtorva indivizi și organizații, capabile să influențeze politici guvernamentale, priorități economice și chiar percepția publică.
El a explicat că această acumulare de putere nu era doar o chestiune economică sau militară, ci și una de principii democratice. „În consiliile guvernamentale”, a spus Eisenhower, „trebuie să fim vigilenți împotriva dobândirii unei influențe nejustificate, fie că este căutată sau nu, de către complexul militar-industrial. Potențialul de creștere dezastruoasă a puterii greșit direcționate există și va persista.”
Avertismentul său era bazat pe teama că o economie prea strâns legată de industria militară ar putea distorsiona prioritățile naționale, reducând investițiile în alte sectoare esențiale, precum educația, sănătatea sau infrastructura. Mai mult, Eisenhower a remarcat că un complex militar-industrial necontrolat putea alimenta o cursă a înarmării, care ar intensifica tensiunile internaționale, creând o buclă periculoasă de dependență de război pentru profit.
Discursul lui Eisenhower a devenit unul dintre cele mai citate avertismente politice din istoria modernă. În deceniile care au urmat, previziunile sale s-au dovedit parțial adevărate. Creșterea cheltuielilor pentru apărare, influența companiilor din industria militară și implicarea acestora în politicile externe ale Statelor Unite au fost adesea subiecte de dezbatere publică și academică.
De asemenea, avertismentul său rămâne extrem de relevant în contextul actual, în care bugetele pentru apărare ale marilor puteri continuă să crească, iar tehnologiile emergente, precum inteligența artificială și dronele autonome, devin un nou teren de competiție. Eisenhower a pledat pentru o vigilență continuă din partea cetățenilor și a liderilor politici, subliniind că democrația trebuie protejată de influențele disproporționate ale unor interese particulare.
1966: Simon și Garfunkel lansează al doilea lor album, Sounds of Silence.
Albumul „Sounds of Silence” lansat în 1966 de Simon & Garfunkel a reprezentat un moment definitoriu în muzica folk rock. Cu teme introspective și melodii memorabile, albumul a captivat publicul și a consolidat faima duo-ului american.