3102 î.Hr. – Kali Yuga , al patrulea și ultimul yuga al hinduismului , începe cu moartea lui Krishna
În tradiția hindusă, timpul este împărțit într-un ciclu vast, cunoscut sub numele de Maha Yuga, format din patru epoci (yuga), fiecare caracterizată de o degradare progresivă a valorilor morale și spirituale. Aceste epoci sunt Satya Yuga (epoca de aur), Treta Yuga, Dvapara Yuga și, în final, Kali Yuga, epoca întunecată, a decadenței și ignoranței.
Potrivit scripturilor hinduse, Kali Yuga a început pe 17 februarie/18 februarie 3102 î.Hr., imediat după moartea lui Krishna, avatarul divin al lui Vishnu. Acest moment marchează sfârșitul Dvapara Yuga și începutul unei perioade de 432.000 de ani, în care valorile spirituale se erodează treptat, iar omenirea se afundă în materialism, conflicte și haos.
Conform Mahabharata și Bhagavata Purana, Krishna a fost ucis accidental de un vânător numit Jara, care l-a confundat cu un animal și l-a rănit mortal cu o săgeată. Acest act nu a fost doar un accident, ci o împlinire a karmei și o parte inevitabilă a ordinii cosmice. Moartea lui Krishna a semnalat destrămarea regatului său, Dvaraka, și începutul unei epoci dominate de ignoranță și lipsa virtuților.
Odată cu plecarea lui Krishna din această lume, echilibrul cosmic s-a rupt, iar oamenii au început să se îndepărteze de dharma (ordinea morală universală). Kali Yuga este descrisă ca o eră a corupției, în care adevărul și dreptatea devin rare, iar oamenii sunt ghidați de dorințe egoiste și conflicte.
Textele sacre, precum Vishnu Purana și Bhagavata Purana, descriu Kali Yuga ca o perioadă de declin moral și social:
Scăderea virtuților – Adevărul, compasiunea și autocontrolul devin tot mai rare.
Dominația minciunii și a ipocriziei – Oamenii încep să fie conduși de lăcomie și interese egoiste.
Dezintegrarea relațiilor sociale – Familia și valorile tradiționale se destramă.
Degradarea conducătorilor – Regii și liderii devin corupți și nedrepți.
Slăbirea spiritualității – Oamenii renunță la cunoașterea sacră și se închină doar bogăției și puterii.
Sfârșitul Kali Yuga și începutul unui nou ciclu
Deși Kali Yuga este considerată o epocă a suferinței, ea nu este veșnică. Potrivit profețiilor hinduse, sfârșitul acestei epoci va veni odată cu apariția lui Kalki, viitorul avatar al lui Vishnu, care va restaura ordinea divină și va aduce începutul unei noi Satya Yuga, reinstaurând echilibrul cosmic.
Astfel, moartea lui Krishna în 3102 î.Hr. nu a fost doar un eveniment istoric sau mitologic, ci un punct de cotitură care a schimbat cursul umanității, marcând trecerea de la o epocă a eroismului și spiritualității la una a decăderii și ignoranței.
1395: Regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, a acordat privilegii comerciale negustorilor brașoveni.
La sfârșitul secolului al XIV-lea, Transilvania era o provincie a Regatului Ungariei, iar Brașovul era unul dintre cele mai prospere orașe săsești din zonă. Datorită poziției sale strategice la granița dintre Transilvania, Moldova și Țara Românească, orașul devenise un centru comercial de prim rang. Relațiile dintre Regatul Ungariei și domnii Țării Românești erau tensionate, iar Sigismund încerca să-și consolideze controlul asupra regiunii.
În acest context, susținerea comunităților săsești din Transilvania era esențială pentru Sigismund, care se baza pe loialitatea acestora în fața amenințărilor externe și interne. Prin acordarea privilegiilor comerciale, el încerca nu doar să întărească economia Brașovului, ci și să asigure sprijinul locuitorilor săi pentru politica sa militară și administrativă.
Actul emis de Sigismund de Luxemburg oferea negustorilor brașoveni mai multe avantaje, dintre care cele mai importante erau:
Dreptul de a tranzita liber prin teritoriile Regatului Ungariei, fără a plăti taxe excesive.
Acces preferențial la piețele din regat, inclusiv în zone strategice precum Buda și Pesta.
Monopol asupra anumitor mărfuri, ceea ce însemna că doar negustorii brașoveni aveau dreptul să comercializeze anumite produse într-o regiune specifică.
Protecție regală, ceea ce însemna că regele le garanta securitatea afacerilor împotriva jafurilor și abuzurilor unor nobili locali.
Aceste privilegii au contribuit la consolidarea poziției Brașovului ca un centru comercial și economic de primă importanță, facilitând relațiile comerciale cu Moldova și Țara Românească. În special, negustorii brașoveni au beneficiat de relații comerciale strânse cu domnitorii munteni, exportând produse meșteșugărești și importând materii prime, cum ar fi mierea, pieile și grânele.
Datorită acestor privilegii, Brașovul a devenit un punct cheie în rețeaua comercială a Europei Centrale și de Est. Negustorii săi și-au extins influența, iar orașul a prosperat economic, devenind un bastion al culturii săsești și un centru meșteșugăresc de renume.
Privilegiile comerciale oferite de Sigismund în 1395 au fost confirmate și extinse ulterior de alți regi ai Ungariei, contribuind la dezvoltarea pe termen lung a orașului. Brașovul a continuat să fie unul dintre cele mai importante centre comerciale ale Transilvaniei până în epoca modernă, influențând economia întregii regiuni.
1563: Franța este zguduită de atentatul asupra Ducelui de Guise, cel mai înfocat nobil catolic ostil toleranței față de protestanți. François de Guise atins de un glonț va muri șase zile mai târziu.
Ducele François de Guise era liderul influentei familii de Guise, cunoscută pentru devotamentul său față de Biserica Catolică și opoziția fermă față de hugenoți. El a fost unul dintre artizanii masacrului de la Wassy (1562), unde soldații săi au atacat o adunare protestantă, ucigând și rănind zeci de oameni. Acest eveniment a declanșat primul dintre războaiele religioase care aveau să devasteze Franța pentru următorii 30 de ani.
Guise era văzut de catolici ca un apărător al credinței, dar pentru protestanți era un simbol al persecuției și al intoleranței religioase. În acest context tensionat, el a devenit o țintă pentru hugenoți, care căutau să elimine figurile-cheie ale opoziției catolice.
Pe 18 februarie 1563, în timp ce asedia orașul Orléans, bastion al hugenoților, François de Guise a fost împușcat de un asasin numit Jean de Poltrot de Méré. Rănit grav de glonț, ducele a supraviețuit încă șase zile, murind pe 24 februarie.
Asasinul, un nobil cu simpatii protestante, a fost capturat și executat, însă circumstanțele atentatului au stârnit controverse. Unii susțineau că Poltrot de Méré acționase singur, din convingere personală, în timp ce alții credeau că liderii hugenoți, inclusiv Gaspard de Coligny, ar fi fost implicați în complot.
Moartea lui François de Guise a schimbat dinamica conflictului religios din Franța:
Slăbirea taberei catolice – Familia de Guise pierdea principalul său lider militar, ceea ce a dus la o scădere temporară a influenței sale.
Încheierea primului război religios – Dispariția lui Guise a facilitat semnarea Păcii de la Amboise (1563), care a acordat unele drepturi limitate hugenoților, punând capăt temporar conflictului.
Ascensiunea altor lideri – Moartea sa a permis lui Carol al IX-lea și mamei sale, Caterina de Medici, să adopte o politică mai echilibrată între cele două tabere, deși violențele aveau să continue.
Atentatul asupra lui François de Guise a fost un punct de cotitură în Războaiele Religioase din Franța, demonstrând cât de profund divizată era țara și cât de departe erau dispuse să meargă taberele rivale pentru a-și impune viziunea religioasă.
1791 – Congresul adoptă o lege care admite statul Vermont în Uniune, în vigoare la 4 martie, după ce acel stat a existat timp de 14 ani ca stat independent de facto, în mare măsură nerecunoscut.
1853: La Viena a avut loc Atentatul asupra Împăratului Francisc Iosif I.
În 1848-1849, Imperiul Austriac fusese zguduit de Revoluția Maghiară, parte a valului revoluționar care afectase întreaga Europă. Ungaria încercase să își obțină independența, dar revolta a fost înăbușită brutal de trupele austriece, cu sprijinul Imperiului Rus. După restaurarea ordinii, regimul lui Francisc Iosif I a adoptat o politică dură de reprimare a naționalismului maghiar, ceea ce a creat resentimente puternice în rândul populației ungare.
În după-amiaza zilei de 18 februarie 1853, Francisc Iosif I se plimba pe bastionul Kärntnertor din Viena, însoțit de aghiotantul său, contele Maximilian Karl Lamoral O’Donnell. Dintr-o dată, un bărbat s-a apropiat de împărat și a încercat să-l înjunghie cu un pumnal.
János Libényi, un croitor maghiar de 21 de ani, a reușit să-l rănească pe împărat la gât, dar nu fatal. Lamei pumnalului i-a fost parțial atenuată forța de gulerul uniformei imperiale, iar contele O’Donnell a reacționat rapid, imobilizându-l pe atacator cu ajutorul unui trecător, măcelarul Joseph Ettenreich.
Francisc Iosif I a supraviețuit atacului cu o rană superficială la gât și s-a recuperat rapid.
János Libényi a fost arestat, judecat și executat prin spânzurare la scurt timp după atentat.
Atentatul a dus la întărirea măsurilor de securitate la curtea imperială și în Viena.
În semn de recunoștință pentru salvarea sa, împăratul a ordonat construirea unei biserici – Votivkirche –, finalizată în 1879, ca simbol al protecției divine asupra monarhiei.
Atacul asupra lui Francisc Iosif I a fost unul dintre primele semnale ale tensiunilor care aveau să marcheze Imperiul Austriac în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, culminând cu Compromisul austro-ungar din 1867.
1854: A început construirea liniilor de telegraf electric București–Giurgiu, București–Ploiești–Brașov, Timișoara–Lugoj–Orșova, făcându-se astfel legatura dintre liniile telegrafice din Țara Românească și cele din Transilvania.
În anii 1850, Europa traversa o perioadă de progres tehnologic accelerat, iar introducerea telegrafului electric revoluționa modul în care statele comunicau. Principatele Române se aflau sub protectorat otoman și sub influența puterilor europene, iar dezvoltarea infrastructurii de comunicații era esențială pentru modernizarea statului și pentru gestionarea evenimentelor internaționale, cum ar fi Războiul Crimeei (1853-1856).
În acest context, autoritățile române au demarat construirea liniilor de telegraf, stabilind conexiuni strategice între capitalele regionale și marile centre economice.
Principalele linii telegrafice construite în 1854
București–Giurgiu – O rută importantă care lega capitala Țării Românești de portul de la Dunăre, facilitând comunicarea cu Imperiul Otoman și Europa Centrală.
București–Ploiești–Brașov – Această linie a conectat Țara Românească de Transilvania, având un rol major în schimburile comerciale și politice.
Timișoara–Lugoj–Orșova – A permis integrarea Banatului în rețeaua telegrafică a Imperiului Habsburgic, facilitând transmiterea rapidă a informațiilor militare și economice.
Impactul asupra Principatelor Române
Îmbunătățirea administrației și securității – Guvernul putea reacționa mai rapid la evenimente politice sau militare.
Dezvoltarea comerțului – Comunicarea rapidă a favorizat relațiile comerciale cu imperiile vecine.
Modernizarea infrastructurii – A fost un prim pas spre integrarea în rețelele de transport și comunicații europene.
Construirea acestor linii de telegraf a reprezentat un moment crucial în modernizarea Principatelor Române, marcând începutul unei epoci în care informația circula mai rapid, pregătind terenul pentru unirea din 1859 și consolidarea statului român.
1885 – Aventurile lui Huckleberry Finn de Mark Twain este publicată în Statele Unite.
Pe 18 februarie 1885, în Statele Unite a fost publicată una dintre cele mai importante opere ale literaturii americane: Aventurile lui Huckleberry Finn de Mark Twain. Considerată o capodoperă a realismului american, cartea a avut un impact profund asupra literaturii și societății, fiind apreciată atât pentru stilul său inovator, cât și pentru mesajele sociale puternice.
Scrisă ca o continuare a Aventurilor lui Tom Sawyer (1876), povestea îl are în prim-plan pe Huckleberry Finn, un băiat care fuge de un mediu abuziv și pornește într-o aventură pe fluviul Mississippi împreună cu Jim, un sclav fugit. Cartea explorează teme precum rasismul, ipocrizia societății și căutarea libertății într-o Americă încă marcată de prejudecăți.
Publicată într-o perioadă în care segregația era în plină desfășurare, Aventurile lui Huckleberry Finn a fost revoluționară prin felul în care demasca rasismul și evidenția umanitatea personajului Jim, un lucru rar întâlnit în literatura vremii. Mark Twain folosește umorul și ironia pentru a sublinia absurditatea normelor sociale, criticând modul în care societatea americană trata afro-americanii după Războiul Civil.
Una dintre inovațiile majore ale cărții este utilizarea limbajului colocvial și a diferitelor dialecte regionale, o abordare inedită în literatura americană de la acea vreme. Prin această tehnică, Twain a reușit să redea autenticitatea personajelor și a mediului în care trăiau, influențând puternic dezvoltarea prozei moderne.
Încă de la publicare, Aventurile lui Huckleberry Finn a fost subiect de controverse. Unii critici ai vremii au considerat limbajul său prea vulgar, iar în secolul XX romanul a fost contestat din cauza utilizării unor termeni considerați jignitori. Cu toate acestea, cartea rămâne un pilon fundamental al literaturii americane, fiind studiată și analizată pentru mesajele sale profunde despre libertate, moralitate și justiție socială.
1929: A avut loc prima transmisie de teatru radiofonic la Radiodifuziunea Română.
1930: Descoperirea celei de-a noua planete a Sistemului Solar, Pluto, de către astronomul american, Clyde Tombaugh, de la Observatorul Lowell, aflat la Flagstaff, statul Arizona. În 2006, Pluto va fi retrogradată la statutul de planetă pitică.
1941: Pentru a asigura ordinea tulburată de rebeliunea legionară din ianuarie 1941, generalul Ion Antonescu a inițiat o serie de decrete printre care și Decretul din 18 februarie 1941 prin care instituțiile și întreprinderile mai importante din țară au fost militarizate, indiferent dacă erau proprietate de stat sau privată.
După instaurarea regimului național-legionar în septembrie 1940, România intrase într-o alianță cu Germania nazistă, iar Mișcarea Legionară a beneficiat inițial de sprijinul lui Ion Antonescu. Totuși, conflictele dintre armată și legionari s-au intensificat, culminând cu rebeliunea din 21-23 ianuarie 1941, când legionarii au încercat o lovitură de stat. După înăbușirea revoltei, Garda de Fier a fost înlăturată de la putere, iar Antonescu și-a consolidat poziția ca Conducător al Statului.
În urma acestor evenimente, guvernul a considerat necesară o măsură radicală pentru restabilirea ordinii și prevenirea altor posibile mișcări anarhice. Astfel, prin decretul din 18 februarie 1941, instituțiile strategice și întreprinderile-cheie au fost trecute sub control militar.
Prin acest decret, administrația și conducerea unor instituții și companii esențiale au fost plasate sub autoritate militară. Măsura a avut mai multe implicații:
Supunerea angajaților la disciplina militară, ceea ce însemna sancțiuni severe pentru nesupunere sau sabotaj.
Control sporit asupra economiei – întreprinderile-cheie au fost reorganizate pentru a susține efortul de război.
Creșterea influenței armatei în gestionarea resurselor naționale.
Militarizarea economiei a fost un pas spre transformarea României într-un stat totalitar, complet aliniat intereselor Axei. Economia a fost reorganizată în funcție de nevoile militare, iar sectorul industrial a fost subordonat pregătirilor de război. Această măsură a contribuit la eficientizarea producției de armament și aprovizionarea trupelor române și germane, pregătind astfel participarea României la invazia Uniunii Sovietice din iunie 1941.
2005: Hăituirea și vânătoarea vulpilor, una din distracțiile preferate ale nobilimii, este interzisă în Anglia și Țara Galilor.
Vânătoarea vulpilor a fost o activitate emblematică a aristocrației britanice, care data încă din Evul Mediu. În secolele XVII și XVIII, acest tip de vânătoare devenise o tradiție rafinată, în care grupuri de vânători și câini de vânătoare urmau urmele vulpilor pentru a le prinde și a le ucide. Această activitate era văzută nu doar ca o distracție, ci și ca un simbol al statutului social și al abilității de a stăpâni natura.
Cu toate acestea, pe măsură ce sensibilitatea față de drepturile animalelor a crescut, hăituirea vulpilor a fost din ce în ce mai contestată, mai ales datorită cruzimii implicate și a suferinței provocate animalelor. Mișcarea pentru protecția animalelor a câștigat tot mai mult teren în rândul populației, iar organizațiile pentru drepturile animalelor au început să facă presiuni asupra guvernului pentru interzicerea acestei practici.
Legea din 2005, cunoscută sub denumirea de Hunting Act 2004 (ce a intrat în vigoare în 2005), a interzis vânătoarea vulpilor cu câini, un act simbolic al modernizării relației societății britanice cu animalele și al adaptării tradițiilor la standardele contemporane de protecție a acestora. Legea a interzis utilizarea câinilor pentru a urmări și a prinde vulpile, dar a permis vânătoarea acestora într-un mod controlat, în scopuri de gestionare a populației de animale, cu anumite restricții.
Această schimbare legislativă a provocat o diviziune majoră în rândul britanicilor. Pe de o parte, susținătorii legii au salutat interzicerea vânătorii vulpilor ca pe un pas necesar în combaterea cruzimii față de animale. Pe de altă parte, o parte a nobilimii și a celor care vedeau vânătoarea ca pe o tradiție esențială au protestat împotriva noii reglementări, susținând că aceasta era o încălcare a libertății personale și a tradițiilor.
2010 – WikiLeaks publică primul dintre sutele de mii de documente clasificate dezvăluite de soldatul cunoscut acum drept Chelsea Manning.
Chelsea Manning, care avea acces la informații clasificate în calitate de analist de informații în cadrul armatei americane, a transmis peste 700.000 de documente WikiLeaks. Acestea includeau rapoarte din războaiele din Irak și Afganistan, corespondență diplomatică între ambasadele americane și ministerele externe ale altor state, precum și informații referitoare la activități ale agențiilor de informații și ale forțelor militare americane.
Printre cele mai șocante documente publicate s-au numărat:
Jurnalul de război din Irak – O serie de rapoarte care documentau acțiunile armatei americane în Irak între 2004 și 2009, incluzând incidente în care civili irakieni erau uciși sau răniți.
Rapoartele de război din Afganistan – Informări detaliate despre activitățile militare în Afganistan și despre conflictele cu talibanii și alte grupuri insurgente.
Corespondența diplomatică americană – O serie de telegramme diplomatice confidențiale care reflectau opiniile și evaluările guvernului american despre liderii și guvernele altor țări.
Aceste documente au expus multe aspecte ale politicii externe și militare americane, arătând uneori contraste între ceea ce se spunea public și ceea ce se știa în culisele guvernului american.
Publicarea acestor documente a stârnit o furie considerabilă atât în Statele Unite, cât și la nivel internațional. Guvernul american a condamnat acțiunile lui Manning ca fiind o trădare a încrederii și o amenințare gravă la adresa securității naționale. De asemenea, multe dintre celelalte națiuni implicate în documente au exprimat îngrijorări cu privire la impactul asupra relațiilor internaționale și asupra activităților lor de securitate.
Pe de altă parte, susținătorii lui Manning și ai WikiLeaks au argumentat că publicarea acestor documente a fost o acțiune necesară pentru transparență și responsabilitate în guvernare, evidențiind crimele de război și abuzurile de putere comise de forțele militare și agențiile guvernamentale.
În urma publicării documentelor, Chelsea Manning a fost arestată în mai 2010 și condamnată în 2013 pentru spionaj și alte infracțiuni legate de furtul și difuzarea informațiilor clasificate. Sentința inițială de 35 de ani de închisoare a fost redusă la 7 ani în urma unei contestații, iar Manning a fost eliberată în 2017, după ce președintele Barack Obama a acordat o clemență parțială.
WikiLeaks, în frunte cu fondatorul Julian Assange, a fost o țintă constantă a criticilor și a procedurilor legale. Assange a fost acuzat de multe guverne pentru rolul său în publicarea documentelor și a căutat azil în Ambasada Ecuadorului din Londra, pentru a evita extrădarea în Statele Unite.
2021: Misiunea NASA Mars 2020 (care conține roverul Perseverance și drona elicopter Ingenuity) aterizează pe Marte la craterul Jezero, după șapte luni de călătorie.
Misiunea Mars 2020 a avut mai multe obiective majore:
Căutarea semnelor de viață: Una dintre principalele misiuni ale roverului Perseverance a fost căutarea semnelor de viață microbiană antică în craterul Jezero. Craterul a fost ales pentru că se crede că, în trecut, a fost un lac, iar prezența apei ar fi putut crea condiții favorabile pentru dezvoltarea vieții.
Colectarea de probe pentru misiuni viitoare: Roverul a fost echipat cu instrumente care îi permit să colecteze mostre de rocă și sol marțian, care ar putea fi trimise pe Pământ în viitoarele misiuni.
Testarea tehnologiilor pentru explorarea umană: Misiunea a inclus teste de noi tehnologii care ar putea fi utilizate pentru misiuni umane pe Marte, inclusiv sisteme de generare a oxigenului din dioxidul de carbon din atmosfera marțiană, pentru a ajuta la supraviețuirea viitorilor exploratori.
Roverul Perseverance
Perseverance este un rover mult mai avansat decât modelele anterioare, precum Curiosity, având o serie de instrumente științifice inovative. Printre acestea se numără camere de înaltă rezoluție, un spectrometru pentru analiza rocilor și un microscop laser, dar și un sistem de colectare a mostrelor. Roverul a fost, de asemenea, echipat cu un sistem de navigație autonomă care îi permite să se deplaseze mai eficient pe terenul marțian.
O altă componentă inovatoare a misiunii Mars 2020 a fost drona Ingenuity, un elicopter mic, ușor, care a devenit primul aparat de zbor din istorie care a zburat pe o altă planetă. Ingenuity a avut scopul de a demonstra fezabilitatea zborului pe Marte, având în vedere atmosfera marțiană subțire, care reprezenta o provocare majoră pentru un aparat de zbor. Drona a reușit cu succes să efectueze zboruri pe Marte, oferind imagini și informații esențiale pentru misiunile viitoare.
Aterizarea roverului Perseverance pe Marte a fost un succes major, care a consolidat statutul NASA ca lider în explorarea spațială. Misiunea a furnizat date valoroase despre geologia, climatul și posibilele condiții de viață de pe Marte, aducându-ne cu un pas mai aproape de înțelegerea planetei roșii. De asemenea, testele realizate de Ingenuity au deschis posibilitatea utilizării dronelor pentru a explora mai eficient suprafețele planetelor, într-un mod care ar putea revoluționa viitoarele misiuni de cercetare.
