În fiecare dimineață, 7 zile/săptămână, merg cam 5-6 km pe jos.
Adică timp de o oră nu am altceva de făcut decât să mă uit în jur, ascult radio și mă gândesc la tot felul de prostii.
De exemplu, mă tot gândesc la un accesoriu care nu există în casele oamenilor, dar ar fi strict necesar:
Un fel de tocător de gunoi combinat cu o presă.
Bagi de exemplu într-un fel de cutie gunoaiele din casă, cojile de la zarzavaturi, pamperșii folosiți, tot felul de ambalaje și praful din sacul aspiratorului.
Undeva în partea de jos chestia aia are un tocător destul de puternic ca să rupă în bucățele și o cutie de conserve.
Și după aceea toate bucatelele alea cad undeva într-un compartiment unde sunt puternic presate.
Lichidele se scurg în canalizare și tot ce rămâne este un fel de cărămidă aproape uscată, un cub cu latura de vreo 10 cm pe care o iei și în loc de un sac de gunoi ai o chestie mică care se aruncă.
Nu mai trebuie să cobori toată ziua cu gunoiul, iar o pubelă din aia de bloc poate aduna în ea tot gunoiul produs de locatari timp de o săptămână.
Toată scula asta nu ar trebui să fie mai mare decât coșul ăla de gunoi pe care îl avem acum, să spunem 40x40x50 cm.
S-ar putea face chiar astfel de dispozitive care să conțină trei chestii din astea, astfel am obține un cub de gunoi menajer, altul de hârtie și altul din fulgi de plastic presați.
Nu știu de ce nu inventează nimeni așa ceva, până la urmă va trebui să-l inventez eu.
***
Și când mă întorc acasă merg tot pe jos, tot 5-6 km în fiecare zi.
Ieri am trecut prin Piața Libertății.
Nu era încă seara, când oamenii ies în oraș, dar erau deja acolo o mulțime de oameni care se distrau, cumpărau chestii, ascultau muzică și unii dintre ei dansau.
Ceva interesant, aveau unii sirop la pahar, exact ca în copilăria mea.
Mă gândeam la Capitala Culturală, nu știu de ce se întâmplă așa, dar cred că în loc să dăm mână liberă la tot felul de arhitecți și tot felul de figuranți care au cheltuit o mulțime de bani degeaba, poate am fi ieșit mai bine dacă am fi adus niște unguri să ne cânte în fiecare seară. Și probabil am fi ieșit și mai ieftin.
***
Astăzi e plin de vaporașe pe Bega. Mici, mari, de toate mărimile.
***
Spuneam mai de mult asta, părerea mea este că piețele agroalimentare, așa cum le știm noi dintotdeauna, sunt pe cale de dispariție.
Viitorul este al firmelor care au capacitatea să controleze calitatea produselor vândute și prețul acestora.
Și este și normal să fie așa, într-o lume în care mâncarea se produce industrial, este corect ca această să fie și vândută industrial, nu de către tot felul de mici comercianți al căror singur aport este că mai adaugă ceva la preț.
Deocamdată avem rețelele de magazine de proximitate și marile magazine, probabil că în viitorul apropiat acestea din urmă se vor muta și ele în spațiul virtual, așa că dacă vrei niște cartofi sau niște castraveți, o să le comanzi online și o să vină o dronă, sau un om din ăla exotic pe bicicletă, să ți le aducă.
Dacă nu credeți, uitați-vă cum arăta Piața 700 azi-dimineață, la o oră când altădată piețele erau ticsite:
***
Așa cum spuneam mai sus, când merg pe jos ascult radio.
La început, după mai multe teste, am ales Radio România Actualități.
I-am tot ascultat vreo 20 de ani, în fiecare zi.
Dar la un moment dat, seara ăștia tot dădeau meciuri, așa că m-am supărat pe ei și am început să ascult Europa FM.
Din păcate, mai ales odată cu începerea pandemiei, ăștia au devenit de-a dreptul siniștri, nu mai auzeai decât despre măști, morți și propagandă deșănțată pentru vaccinare.
Nici muzică nu prea au, au un playlist și îl pun tot pe ăla, mai apare câte o melodie nouă/săptămână. Acum dacă tot s-au învățat cu corectitudinea politică, probabil că e și rentabilă, continuă cu propagandă în favoarea războiului.
Așa că am renunțat și la ei.
Pentru că la un moment dat am aflat că Radio Guerilla e a prietenului nostru Liviu Mihaiu, sau are el ceva interese pe acolo, am zis să-i ascult pe ăștia.
Că poate dacă eu îl ascult pe el, și el o să mă citească pe mine.
Nu e rău postul ăsta.
În primul rând ăștia nu sunt corecți politic, adică au cam aceleași păreri ca și mine. Și asta e bine, pentru că dacă nu aș crede că e bine, nu le-aș avea pe părerile astea, așa avea și eu păreri ca ale celor de la Europa FM, ale celor care-i consideră pe medici niște Dumnezei sau ale celor care spun că războiul și traficul de armament sunt lucruri benefice și se bucură când mai mor niște oameni.
Au curaj ăștia de la Guerilla să vorbească chiar și despre lucruri sacre, cum ar fi “BlackRock” sau “Vanguard”, adică despre cei care stăpânesc tot ce există pe planeta asta, fie că este vorba despre fabricile de covizi, cele de vaccinuri, sau de arme, sau Google, Facebook sau Microsoft. Tot. Dacă se supără ăstia pe voi, nu mai primiți nici pensie.
Muzica e și ea bună la Radio Guerilla.
Și nu în ultimul rând, sâmbăta și duminica (cred) au o emisiune care se numește “Probleme la mansardă”.
Foarte interesantă emisiune.
La prima vedere ai impresia că omul ăla pe care nu știu cum îl cheamă vrea să piardă o oră și vorbește despre tot felul de chestii.
Dar nu e așa. Dacă ești atent observi că te face să te gândești, o chestie destul de rară în ultimii ani.
Ieri de exemplu se întreba ce a fost înainte de a nu fi nimic. Adică înainte de începutul lumii, adică al materiei.
Pentru că e o chestie și cu materia asta, fizica ne învață că materia este legată de timp, nu există materie dacă nu există nici timp. Și invers
Iar dacă nu exista timpul, nici noțiunea de “înainte” nu exista.
E o chestie.
Există un răspuns la întrebarea asta, asta nu au spus-o ei, o știam pentru că am citit-o într-o carte groasă cu o cruce pe ea:
La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El.” (Ioan 1:1-14)
Adică, la început era informația pură, informația era Dumnezeu.
La un moment dat în emisiunea asta mai apare încă un tip și cei doi încep să discute între ei.
Dialogul pare că este copiat dintr-o carte a lui Boris Vian, adică e cel puțin ciudat. De fapt este umor de cea mai bună calitate, pentru oameni a căror inteligență este peste medie.
Astfel, astăzi am aflat că în corporații, pe lângă “fumatorii”, niște cutii mici în care se înghesuie corporatiștii să fumeze, există și “oftatorii”, alte încăperi mici în care ăștia, angajații corporațiilor, se duc să ofteze când nu mai pot rezista stresului.
Din păcate în “oftatorii” regulile GDPR nu se aplică, așa că dacă te duci acolo să oftezi, ești înregistrat și te poți trezi că ești chemat la vreun șef și ăla să te întrebe ce ai de oftezi.
Pentru că, așa cum ați aflat deja, în corporații trebuie să zâmbești tot timpul și să arăți că ești fericit.
Dacă nu ești fericit, înseamnă că poate ai început să gândești, să-ți pui tot felul de întrebări.
Iar un corporatist nu are voie nici să gândească, nici să-și pună întrebări, el trebuie să execute ordinele superiorilor și să fie mulțumit că i se permite să facă asta.
Dacă nu credeți, încercați să mergeți la o adunare a ăstora, ședințele alea cu Ceaușescu sau adunările neoprotestanților erau/sunt floare la ureche pe lângă adunările corporatiștilor.
Singurul lucru pe care l-aș schimba în programul acestui post de radio este că i-aș pune pe oamenii ăia cu probleme la mansardă, sau pe alții ca ei, să vorbească seara, să spunem de pe la 10 până târziu în noapte, atunci când adevărații ascultători de radio sunt pe recepție. În fiecare seară. Că e păcat să strici orzul pe gâștele care ascultă radio dimineața în mașină, în timp ce merg la serviciu și nu prea sunt atenți la ce se discută acolo.
