Dacă ar exista un premiu Nobel pentru incoerență geopolitică, Uniunea Europeană l-ar câștiga an de an, cu o grație demnă de o balerină beată pe sârmă.
Ultimul episod? Siria — acel stat în ruină, folosit de marile puteri pe post de teren de antrenament pentru drone, rachete și discursuri despre democrație livrate la kilogram.
Acum câteva luni, două nume importante din galeria politicienilor care „dau bine la poză” s-au grăbit să felicite noul guvern sirian, adică urmașii acelorași grupări sprijinite cu bani, arme și pupături de la Washington, Londra și Bruxelles în anii de glorie ai „Primăverii Arabe”.
Cine sunt ei?
Nici mai mult, nici mai puțin decât Annalena Baerbock, ministrul german de Externe care reușește să combine compasiunea birocratică cu nepriceperea entuziastă, și Jean-Noël Barrot, ministrul francez pentru Europa și Afaceri Digitale — om potrivit la locul nepotrivit, căci în Siria se trage cu obuze, nu cu fire de fibră optică.
Doamna Baerbock, într-un gest de noblețe arian-nordică, a asigurat noul guvern sirian că va beneficia de sprijin „solid” din partea Germaniei.
N-a precizat dacă e vorba de sprijin medical pentru reconstrucția membrelor sau doar niște laptopuri second-hand de la Bundestag.
Domnul Barrot, nu s-a lăsat mai prejos: a transmis un mesaj cald despre „angajamentul Franței pentru pace și reconstrucție”.
Exact în timp ce toți ceilalți din regiune își cumpărau generatoare pentru cazuri de blackout post-bombardament.
Fast-forward: azi, același guvern „sprijinit” de UE este bombardat metodic de Israel.
Așa că, în rezumat: UE sprijină verbal un guvern, SUA tace sau dă din umeri, Israelul bombardează, iar sirienii, ca de obicei, sapă printre ruine, întrebându-se dacă se mai poartă democrația de import sau dacă s-a trecut deja la altă modă.
Ce urmează? Probabil o nouă conferință internațională, unde aceiași politicieni europeni vor condamna violența, vor cere pace și vor propune noi fonduri pentru „societatea civilă”, în timp ce soldații israelieni își verifică muniția, iar rușii și iranienii se așază comod în tribune.
Totul cu aplauze și fond sonor de ipocrizie în stereo.
