FOTO. Ruina de pe Savoya este neschimbată. Autoritățile locale și proprietarii nu au luat nicio măsură de restaurare

Ruina de pe strada Eugeniu de Savoya 16 din centrul istoric al Timișoarei este neschimbată, deși un plan urbanistic zonal pentru restaurarea construcției a fost aprobat în septembrie 2020 și ar fi trebuit să fie demarate deja investițiile prevăzute în documentație.

Proprietara anterioară a imobilului, femeia de afaceri Rodica Vlad, s-a luptat cu Primăria Timișoara ani de zile pentru a obține permisiunea de a construi un hotel pe locul ruinei. În cele din urmă, imobilul a fost vândut unui cetățean italian în 2000, însă acesta nu a făcut nimic pentru a restabili clădirea.

Deși noul proprietar a preluat terenul și a promis să investească în restaurarea imobilului, acesta a rămas în aceeași stare, arcadele de cărămidă s-au deteriorat din ce în ce mai mult, iar gardul de tablă care înconjoară ruina este acoperit cu afișe și desene spălate de ploi și vant.

Planul urbanistic zonal a fost aprobat în septembrie 2020, înainte de alegerile locale, și are o valabilitate de trei ani. În această perioadă, care acum deja stă să expiere, ar fi trebuit demarate investițiile prevăzute în documentație. Doar că, conform situației din teren, nicio investiție nu s-a făcut până acum acolo.

În prezent, situația clădirii rămâne neschimbată, ca o mărturie privind lipsa de acțiune a autorităților locale și a proprietarilor.

Ce a fost înainte pe Savoya 16. Istoria clădirii

Conform cercetărilor arheologice facute în locație și conform înregistrărilor din registrul de carte funciară, la sfârșitul secolului al XVIII-lea acolo a fost hanul „La poarta de aur”, era o clădire în formă de „U”, cu o fântână de capacitate mare în centru. Ulterior, hanul a devenit clădire particulară, iar fântâna a fost astupată. În anul 1790 casa aparținea lui Pavel Ioanovici. În anul 1843 proprietatea aparținea lui George Ioanovici de Duleu și Valea Mare, descendent al familiei înnobilate de curtea imperială de la Viena la sfârșitul secolului al XVIII-lea. La 1853 apare ca proprietar un anume Reindrondt.

sursa: https://www.persee.fr/doc/mcarh_1220-5222_2008_num_3_1_882