În contextul celebrării a 700 de ani de istorie și cultură a tătarilor din Lituania și a conștientizării importanței luptei lor comune împotriva Ordinului teutonic, anul 2021 a fost declarat de către parlamentul Republicii Lituania „Anul istoriei și culturii tătarilor lituanieni”. Cu această ocazie, a fost inaugurată expoziția virtuală „Tătarii lituanieni în documentele de arhivă”, organizată de Arhiva Istorice de Stat a Lituaniei în colaborare cu Arhiva Centrală de Stat a Lituaniei și Arhiva Specială a Lituaniei. Expoziția reprezintă un moment deosebit în explorarea surselor trecutului și în înțelegerea dezvoltării culturii lituaniene multinaționale.
Expoziția prezintă o impresionantă colecție de documente ce cuprind perioada de la a doua jumătate a secolului al XVI-lea până în prezent, oferind astfel o privire asupra istoriei și vieții tătarilor lituanieni. Această comunitate etnică a găsit adăpost în Marele Ducat al Lituaniei cu peste 600 de ani în urmă, majoritatea stabilindu-se în regiunile sud-estice ale Lituaniei, în apropiere de Trakai și Vilnius. Autoritățile locale au încurajat strămutarea lor, oferindu-le condiții de trai favorabile și dreptul de a-și păstra tradițiile religioase și culturale, precum și posibilitatea de a-și construi lăcașe de cult. În rândurile armatei lituaniene și a Republicii celor două națiuni, tătarii lituanieni s-au remarcat prin curajul lor în numeroase confruntări militare.
În perioada interbelică, tătarii lituanieni dispuneau de trei parohii musulmane, iar în anul 1930 a fost construită prima moschee de cărămidă în capitala provizorie a Lituaniei. Cu toate acestea, ocuparea Lituaniei în timpul celui de-al doilea război mondial a schimbat situația comunității radical. În perioada ocupației sovietice, tătarii au fost lipsiți de drepturi, inclusiv de dreptul de a avea publicații periodice și școli cu instruire în limba maternă, iar multe dintre lăcașurile de cult au fost închise. Abia la sfârșitul epocii sovietice, comunitățile tătărești și-au putut relua activitățile sociale.
În prezent, tătarii lituanieni reprezintă doar 0,1% din populația totală a Lituaniei și, deși și-au pierdut limba de-a lungul secolelor XVI și XVII, ei au reușit să-și păstreze identitatea culturală și religioasă.
Expoziția virtuală se axează pe două părți importante ale istoriei tătarilor lituanieni. Documentele din prima parte oferă informații despre privilegiile acordate de voievozii Lituaniei și Poloniei, actele referitoare la serviciul militar în armata Marelui Ducat al Lituaniei sau în armata țaristă, precum și dosarele privind acordarea titlurilor de nobilime. În secolul XX, documentele reflectă perioada interbelică și activitatea parohiilor musulmane. În fondurile Arhivei Istorice de Stat a Lituaniei se regăsește chiar versiunea originală în limba arabă a Coranului.
Partea a doua a expoziției se axează pe activitatea moscheilor tătarilor lituanieni și registrele întocmite în lăcașele de cult. Documentele conțin informații despre moscheile din diferite localități, inclusiv din orașele Vilnius, Kaunas și Kėdainiai. Aceste documente sunt redactate în mai multe limbi, inclusiv ruteană, polonă, rusă, franceză, arabă și lituaniană, iar informațiile cuprinse în ele vor fi de un real interes pentru cercetători din domeniul sigilografiei.
Expoziția virtuală „Tătarii lituanieni în documentele de arhivă” reprezintă o dovadă incontestabilă a contribuției semnificative a tătarilor lituanieni la istoria și cultura Lituaniei, demonstrând că această comunitate etnică s-a integrat profund în viața țării noastre. Această incursiune în istorie oferă ocazia unică de a explora și de a descoperi tradițiile și valorile unei comunități deosebite, ce a avut un impact remarcabil în restabilirea statalității și în promovarea culturii lituaniene.
