Anton Kovacs November 8, 2019

 

Atunci când votăm, chiar și atunci când este vorba despre o persoană, cum se întâmpla în cazul alegerilor prezidențiale, se va pune în primul rând problema dacă simpatizăm cu dreapta sau cu stânga.

 

În consecință, va trebui să încercăm să definim ce înseamnă din punct de vedere politic “dreapta” și ce înseamnă “stânga”.

 

Răspunsul ar trebui să fie cât se poate de simplu, dreapta înseamnă cei ce iau de la alții, stânga înseamnă cei ce dau altora.

 

Dar, dacă ne gândim mai bine, vom constata că răspunsul nu este atât de simplu.

 

De exemplu, Bill Gates a luat atât de mult de la alții încât a ajuns la un moment să fie cel mai bogat om din lume.

Deci, am putea crede, ținând cont de regula enunțată mai sus, că Bill Gates este omul aflat la extremitatea dreaptă a spectrului politic.

 

 

Dar în același timp Bill Gates este unul din cei mai mari filantropi ai lumii, sunt multe țări care fac pentru propriile popoare mult mai puțin decât face Bill Gates pentru restul oamenilor.

 

Imaginați-vă că Bill Gates este cursorul unui potențiometru liniar, ca cel din imagine.

La momentul T1 încă nu primise nimic și nu dăduse nimic.

Cursorul era exact în centru.

După aceea a dat ceva omenirii, mai întâi DOS-ul.

În acest moment cursorul s-a deplasat spre stânga.

Mai târziu început să facă bani și cursorul a început să se deplaseze spre dreapta.

A urmat un alt moment în care a început să dea bani pentru acte caritabile. Cursorul a pornit din nou spre stânga.

Și această situație se menține și în prezent, face bani, cursorul merge spre dreapta, face acte caritabile, cursorul o ia spre stânga.

Una peste alta, probabil că acel cursor tremură undeva în centrul cursei, ceea ce înseamnă că Bill Gates nu este nici pe departe un reprezentant al dreptei, ci este un om de centru.

 

 

Să luăm un alt exemplu.

Există în lumea asta un om care se numește Martin Shkreli.

Martin ăsta a cumpărat un medicament folosit de bolnavii de SIDA și l-a scumpit de la 13.5 dolari la 750 de dolari.

Deci, nu a făcut nimic pentru omenire, nu a îmbunătățit medicamentul ăla, nici măcar nu i-a schimbat ambalajul, ci pur și simplu l-a scumpit pentru ca el să se îmbogățească.

Nu conta că niște oameni vor muri din cauza asta.

Asta este reprezentantul perfect al extremei drepte, cel care ia, dar nu dă nimic în schimb.

 

 

Și, în final, să vedem ce e cu stânga.

 

În România când spunem stânga ne gândim la tot ce poate fi mai rău, deținuți politici în închisori, oameni rămași fără averi, colectivizare, Ceaușescu, lucruri de genul ăsta.

Nimic mai greșit.

Lumpenii ăia ai lui Ceaușescu nu erau de stânga deoarece ei nu dădeau de la ei, că nu au venit Nea’ Nicu sau Teleagă cu avere de acasă să o împartă poporului, ci ne-a ținut în foame și frig și ne punea să lucrăm și duminicile pentru locuințele alea și ce ne-o mai fi dat.

Citește și:  O lecție de profesionalism pentru polițiștii locali

 

Stânga înseamnă cu totul altceva.

Programul de muncă de 8 ore, săptămâna lucrătoare de 6 sau 5 zile, alocațiile pentru copii, concediile de odihnă (știați că în țara noastră concediul de odihnă a fost legiferat abia în 1948?), pensiile, locuințele sociale, astea sunt toate măsuri de stânga.

 

Scutirile de impozit și programele de genul “StartUp Nation” sunt măsuri de stânga.

Locurile de muncă “artificiale” sunt măsuri de stânga.

 

Într-o lume de dreapta toate aceste măsuri nu ar exista, acolo ți s-ar spune că dacă ți-ai făcut copil, crește-l, că nu e nimeni obligat să ți-l crească ca să-ți multiplici tu codul genetic de parcă ai fi vreun Einstein.

 

Greșeala care se face este de ca categorisi pe cineva a fi de stânga sau de dreapta în funcție de cât primește de la societate.

De fapt categorisirea trebuie făcută în funcție de cât dă societații. Sau, mai precis, în funcție de diferența dintre ceea ce primește și ceea ce dă. E ca în parabola aia cu balanța care cântărește faptele bune și pe cele rele.

Țăranul care primește subvenții nu e de stânga, este de dreapta. La fel și cel care beneficiază de scutiri de impozit sau alte forme de subvenții de la stat.

 

Pentru că isteria nu e bună dacă nu e și colectivă, de multe din aceste măsuri de stânga beneficiază oameni care se declară de dreapta, dacă cineva i-ar lipsi de alocațiile pentru copii sau de concediile plătite, acești oameni care condamnă stânga ar sări de cur în sus până la cer.

 

După regula noastră, dacă cei de dreapta iau mai mult de la societate decât îi dau acesteia iar  cei de centru dau exact cât primesc, înseamnă că oamenii de stânga sunt cei care dau mai mult decât au primit.

 

Undeva în Finlanda există un bărbat care se numește Linus Torwalds.

Omul ăsta a creat un sistem de operare care se numește Linux, sistem de operare care este instalat pe, probabil, toate serverele care compun internetul.

Dacă puteți citi acest articol trebuie să-i mulțumiți și lui Linus Torwalds.

 

 

Ar putea să fie bogat ca un Cresus, în fond fără el nu am avea internet sau acesta ar fi ceva accesibil doar unor aleși.

Dar, pentru că în lumea civilizată, aceea aflată în partea de nord a Europei, oamenii se ghidează după zicala “să trăim cu toții un trai onest, beneficiind de o bunăstare moderată, fără excese” Linus Torwalds refuză să devină bogat.

Spune că e de prost gust să fii bogat, dacă vă puteți imagina așa ceva…

 

Omul ăsta este de stânga, pentru că el a dat societății mult mai mult decât va lua vreodată.

 

***

 

Dacă ar fi să așezăm formațiunile politice importante din România pe o linie la dreapta și la stânga centrului de greutate, și dacă o facem nu bazându-ne pe orientarea declarată, ci pe cea dovedită prin fapte, am obține, de la dreapta spre stânga, cam următoarea configurație:

 

Undeva aproape de capătul dinspre dreapta am avea PNL.

PNL, în ciuda numelui său, nu este o formațiune cu adevărat liberală, un partid simpatizat de către intelectualitatea progresistă și de clasa medie, cum sunt, de exemplu, liberalii în America, ci este mai curând o formațiune de dreapta care promovează valorile individualismului neoprotestant.

Citește și:  Generații de derbedei

Adică individul în centrul grupului, familia în cercul interior, alți asociați (frații, famiglia) în cercul exterior. Ceilalți, din exteriorul cercului, fie nu ne interesează, fie sunt dușmani. Dar, dacă interesele cercului o cer, putem să ne aliem cu oricine pentru a ajunge la scopul dorit.

De altfel găsiți această temă liberală de inspirație neoprotestantă în orice manea românească, “eu și copii mei pentru care am muncit și am suferit, mă distrez cu prietenii și să moară dușmanii de ciudă și Dumnezeu m-a ajutat”.

Dentistul care vă ia pe o măsea o avere, pentru că poate, sau medicul care atunci când vă prinde la nevoie și vă jupoaie reprezintă liberalismul românesc.

Contabilul care vă ia 1000-2000 de lei pentru câteva ore de muncă este și el un liberal.

IT-istul care postează pe un server poze de pantofi și câștigă mai mult decât cel care produce pantofii este și el un reprezentant al liberalismului neoprotestant, la fel ca și patronul de firmă de spații verzi care încasează milioane de euro fără să prea facă mare lucru pentru aceșți bani.

 

Tot în dreapta, dar foarte aproape de centru, ar fi USR.

USR este un partid format din teoreticieni, oameni care o viață întreagă au gândit cum să facă lucrurile, dar, din păcate, rațiunea lor este pură, nu are la bază experiența, care la rândul ei trebuie să aibă la bază practica.

Ei sunt ONG-iști, filozofi, oameni de genul ăsta care au importanța și dreptatea lor, dar care parcă prea seamănă cu HR-istele alea care iau interviuri pentru angajarea tâmplarilor, dar ele nu prea știu cu ce se ocupă tâmplarii.

Dacă ar fi să-i materializăm pe ăștia de la USR, ar ieși un fel de Stephen Hawking care o viață întreagă a gândit lucruri minunate, dar a murit fără să știe cu adevărat dacă ceea ce a gândit este pură speculație sau realitate.

Nu vom afla cum e cu adevărat USR-ul decât după ce vom deschide cutia aia în care e pisica.

 

Imediat după centru, în stânga, ar fi Plus.

În perioada interbelică țăranii din Banat mergeau dimineața să are câmpul sau ce făceau ei acolo, iar seara se adunau cu vecinul și făceau muzică, unul cânta la vioară, altul la violoncel și fiica vecinului la pian.

 

 

Așa sunt și ăștia din Plus.

În primul rând, nu sunt atât de elitiști ca cei de la USR.

În al doilea rând, știu cum se fac lucrurile.

Dacă USR este Stephen Hawking, Plus este tânărul inginer tobă de carte, plin de inițiativă care se duce la inginerul șef propunând un utilaj minunat care ar mări productivitatea de câteva zeci de ori și pe care nici nu ar dori să primească bani.

Singura problemă este ei vor să schimbe sistemul, strungul ăla vechi din anii 50, și să pună în locul lui un strung pe care se va lucra mai bine și mai ușor.

Citește și:  Unde ne-au dispărut țâșnitorile, fântânile sanitare?

Dar strungarul nu vrea să învețe să lucreze pe un strung nou.

 

Ar mai fi partidulețele acelea al lui Ponta și Băsescu, nu știu de ce nu se cuplează, probabil pentru că au personalități prea puternice și fiecare vrea să fie el șeful…

Ăștia doi țopăie când spre dreapta când spre stânga ca două vrăbiuțe pe o sârmă, de fapt amândoi sunt niște șmecheri care se plimbă cu Dacia când vor să arate că sunt de stânga sau plâng în fața crucilor cu tricolor când vor să arate că sunt de dreapta.

 

PSD-ul nu s-ar regăsi niciunde pe această bară, PSD nu este un partid, ci este un grup de interese care nu are de-a face cu politica.

Imaginați-vă că toți directorii de intreprinderi, secretarii de partid, securiștii și frații lor milițienii, armata, toți cei care au condus țara asta până în ’89 s-au adunat la un loc și pentru că această adunare trebuia numită cumva i-au spus “partid”.

Asta e PSD-ul.

 

Mulți își închipuie că PSD este de stânga, nimic mai greșit.

E adevărat că ei au dat ceva, și pensii, au mărit și salariul minim.

Dar au dat așa cum dă un sac de ciment muncitorului șeful de șantier care fură să-și facă o vilă.

Stânga înseamnă știință și evoluție, cei de la PSD sunt declarat un partid fundamentalist creștin, susținut de biserică și care susține biserica ortodoxă.

Și nici credincioși cu adevărat nu sunt, credința lor este “doamne ajută-mă să câștig la loto” sau “Doamne ajută-mă să nu mă prindă că am furat”.

 

Stânga înseamnă distribuția echitabilă a resurselor, cei de la PSD în niciun caz nu distribuie echitabil resursele, ci caută să le ia în proprietatea lor privată.

Stânga înseamnă internaționalism, iar PSD este un partid naționalist cu accente șovine, adică exact opusul.

 

În PSD nu sunt oamenii care au făcut ceva valoros și vor bani pe chestia aia, nici oamenii care au făcut ceva important și dau acel lucru pe gratis, în PSD sunt oamenii care nu au făcut nimic, dar vor să ia cât mai mult din ce fac alții.

 

Ținând cont de aceste caracteristici, PSD dacă l-am plasa totuși pe linia aia a noastră, și-ar găsi locul mai degrabă în extrema dreaptă, la fasciști.

 

***

 

Ar mai rămâne întrebarea din titlu, totuși, pe cine votăm duminică?

 

Aici vă las să hotărâți singuri pe care nume puneți ștampila.

Iohannis nu prea vorbește.

Barna ar fi bine ca uneori să tacă.

Ce mult mi-ar plăcea un președinte care să vorbească ca Paleologu, în fiecare seară la 6, cum făcea Băsescu 🙂

Dar fără creștinii ăia siniștri care se învârt prin spatele lui.

 

***

 

Nu în ultimul rând, trebuie să menționez că tot ce am scris aici reprezintă modul cum percep eu lucrurile, nu mi-am preluat ideile nici din cine știe ce lucrări de politologie și nici propagandă electorală nu am făcut nimănui.

Leave a comment.

Your email address will not be published. Required fields are marked*