Creștinii ortodocși aduc astăzi cinstire Sfinţilor Mihail şi Gavriil, cu prilejul sărbătorii care, în calendarul bisericesc, este marcată drept Soborul Sfinţilor Mihail şi Gavriil şi al tuturor Puterilor cereşti fără de trup, aşadar al cetelor îngereşti care nu s-au despărţit de Dumnezeu.
Sărbătoarea din 8 noiembrie a fost iniţial o simplă aniversare anuală a sfinţirii unei biserici a Sfântului Arhanghel Mihail, ridicată la termele lui Arcadius din Constantinopol. De aceea, în sinaxarele vechi, ea apare ca praznic al lui Mihail, înainte de a prilejui celebrarea tuturor Sfinţilor Îngeri.
În limba ebraică, numele Mihail înseamnă „Cine este ca Dumnezeu?”. El este cel care „strigă”: „Să luăm aminte, noi, care suntem făpturi, ce a pătimit Lucifer, cel care era cu noi: cel ce era lumina acum întuneric s-a făcut. Căci cine este ca Dumnezeu?”, şi aşa s-a întocmit soborul, adică adunarea şi unirea tuturor îngerilor.
În ebraică, Gavriil înseamnă „bărbat Dumnezeu”, nume ce face trimitere la faptul că Domnul va veni pe Pământ în chip de om. El vesteşte Sfinţilor Ioachim şi Ana naşterea Maicii Domnului, îi descoperă lui Zaharia venirea pe lume a Înaintemergătorului. Păstorilor le arată că li S-a născut Prunc. Pe Iosif, logodnicul Mariei, îl întăreşte ca să nu se îndoiască de nimic, călăuzeşte Sfânta Familie în Egipt şi aduce femeilor mironosiţe vestea Învierii Domnului.
Arhanghelul Gavriil este reprezentat în iconografia ortodoxă purtând în mână o floare de crin alb, ca simbol al bucuriei şi binecuvântării. Arhanghelul Gavriil este îngerul bunătăţii şi milostivirii lui Dumnezeu. Drept recunoştintă pentru aceşti doi îngeri, Biserica ortodoxă a rânduit ca ei să fie pictaţi pe două dintre uşile Sfântului Altar. Unul cu crini în mână, semn al bunei vestiri, iar celălalt cu o sabie de foc, semn al pazei care i-a fost rânduită la poarta Raiului.
În folclorul religios românesc, Arhanghelului Mihail i se aduce mai multă cinstire decât Arhanghelului Gavriil. Oamenii spun că el poartă, uneori, cheile raiului, este un înfocat luptător împotriva diavolului şi veghează la capul bolnavilor, dacă acestora le este sortit să moară, sau la picioarele lor, dacă le este hărăzit să mai trăiască.
De multe ori îl întâlnim alăturându-se Sfântului Ilie, atunci când acesta tună şi trăsneşte, sau orânduieşte singur grindina, cu tunul. El ţine şi ciuma în frâu, asemănător Sfântului Haralambie. În zonele muntoase, în care Arhanghelii erau celebraţi şi ca patroni ai oilor, stăpânii acestor animale făceau o turtă mare din făină de porumb, numită „turta arieţilor” (arieţii fiind berbecii despărţiţi de oi), care era considerată a fi purtătoare de fecunditate.
Această turtă se arunca în dimineaţa de 8 noiembrie în târla oilor, odată cu slobozirea berbecilor între mioare. Dacă turta cădea cu faţa în sus era semn încurajator, de bucurie printre păstori, considerându-se că în primăvară toate oile vor avea miei, iar dacă turta cădea cu faţa în jos, era mare supărare.
În sâmbăta dinaintea sărbătoririi se fac praznice pentru sufletul morţilor. Ofrandele date la pomană pentru răposaţi, din Ajun sau din Ziua Arhanghelilor, se numesc „Moşii de Arhangheli”. Fiecare om trebuie să aprindă o lumânare, care îi va fi „lumina de veci” în lumea de dincolo. Cu acest prilej, se aprind lumânări atât pentru cei aflaţi în viaţă, cât şi pentru cei care s-au stins fără lumină la căpătâi.
sursa renasterea.ro
