Imaginează-ți că acum câteva săptămâni ai cumpărat un bilet la, de exemplu, „Festivalul Papricașului”. Ești foarte entuziasmat; toți prietenii tăi vor fi acolo, iar solista care cântă, Taylor Swift, de exemplu, este una dintre preferatele tale.
Însă, în ziua concertului, te simți rău și afară plouă. Știi că traficul spre satul în care are loc evenimentul va fi mai aglomerat din cauza ploii și că dacă te duci, ai risca să te îmbolnăvești și mai tare.
Deși pare evident că dezavantajele depășesc acum avantajele, ești totuși tentat să mergi, pentru că ai plătit deja participarea la acel eveniment.
Acest fenomen se numește „Eroarea costurilor scufundate”.
Eroarea costurilor scufundate descrie tendința noastră de a continua să investim timp, bani, efort sau energie emoțională într-un proiect în care am investit deja, chiar și atunci când este evident că renunțarea ar fi soluția mai bună.
Această capcană mentală se manifestă atunci când ne simțim obligați să „ducem la bun sfârșit” ceva, doar pentru că am alocat deja resurse, chiar dacă rezultatele sunt nesatisfăcătoare.
Continuăm să participăm la un eveniment sau să ne angajăm într-o activitate doar pentru că am investit deja în ea, fie că e vorba de bani, fie de efortul depus. De multe ori ignorăm dovezi clare care sugerează că renunțarea ar fi o alegere mai înțeleaptă, cum ar fi starea de sănătate sau condițiile meteorologice nefavorabile. Această capcană psihologică ne împiedică să recunoaștem că, uneori, cel mai bun lucru pe care îl putem face este să renunțăm la o investiție anterioară, indiferent de cât de mare a fost aceasta.
Un exemplu potrivit pentru România de azi ar fi procesele de digitalizare, cum ar fi e-Factura sau e-TVA. Ambele au fost lansate cu scopul de a simplifica și eficientiza birocrația fiscală.
Autoritățile române au investit sume mari de bani și timp pentru implementarea acestor platforme digitale. Firmele și contribuabilii au fost obligați să se adapteze, să facă training, să cumpere softuri compatibile și să piardă timp cu introducerea datelor. Dar ce se întâmplă când aceste platforme dau erori frecvente, încetinesc procesele sau, pur și simplu, nu funcționează conform așteptărilor și complică lucrurile în loc de a le simplifica?
În loc să recunoască problemele fundamentale și să facă schimbări majore sau să renunțe la aceste soluții neviabile, autoritățile române continuă să pompeze resurse în sisteme defectuoase, invocând faptul că „s-a investit deja prea mult ca să ne oprim acum”.
Această eroare a costurilor scufundate nu este nouă în România. Gândiți-vă la sistemul educațional. Această „reformă” a educației a fost menită să îmbunătățească sistemul de învățământ, dar a creat confuzie atât pentru elevi, cât și pentru părinți și profesori. Rezultatul „îmbunătățirii sistemului de învățământ” a fost că ne-am trezit cu o mulțime de absolvenți de facultate care nu știu să calculeze lungimea laturii unui triunghi, sau să scrie corect în limba română, dar știu latină sau ce scrie în Matei 1:11.
În loc să recunoască că această măsură nu aduce beneficiile scontate și creează mai multe probleme, sistemul continuă să investească timp și resurse în menținerea acestui model, doar pentru că a fost introdus deja.
La fel ca și în cazul e-Factura sau e-TVA, învățământul românesc rămâne prins în capcana erorii costurilor scufundate. În loc să se concentreze pe soluții eficiente și pe adaptarea la realitățile actuale, continuăm să investim în proiecte ineficiente doar pentru că „am început deja” și nu vrem să recunoaștem eșecurile.
Această eroare psihologică ne afectează nu doar la nivel individual, ci și la nivel de societate, împiedicându-ne să renunțăm la sisteme care nu funcționează și să adoptăm soluții mai bune și mai eficiente.
Eroarea costurilor scufundate înseamnă că luăm decizii iraționale, deoarece ținem cont de influențe din trecut, în loc să ne concentrăm pe alternativele actuale. Această eroare afectează multe domenii din viața noastră, cum ar fi relațiile, investițiile și cariera, ducând adesea la rezultate suboptime.
Relațiile personale
Această eroare poate avea un impact semnificativ asupra relațiilor noastre personale. Gândește-te la o relație de lungă durată care nu te mai face fericit. În loc să te concentrezi pe posibilitatea unui viitor mai sănătos și împlinitor, ești tentat să continui relația doar pentru că ai investit deja mult timp și energie emoțională. Frica de a recunoaște că eforturile tale au fost în zadar te poate ține blocat într-o relație care nu mai funcționează.
Investiții
Eroarea costurilor scufundate este frecventă și în domeniul investițiilor. Fie că este vorba despre piața de capital, imobiliare sau o afacere, investitorii tind să mențină active care nu mai dau rezultate, doar pentru că au investit deja bani în ele. În loc să taie pierderile și să aloce resursele către oportunități mai promițătoare, mulți investitori continuă să toarne bani într-un activ în declin, sperând că va reveni pe un trend ascendent.
Alegerea carierei
Eroarea costurilor scufundate poate afecta și deciziile legate de carieră. Mulți oameni rămân blocați într-un loc de muncă sau pe un traseu profesional care nu mai corespunde intereselor sau obiectivelor lor, doar pentru că au investit ani de studii și muncă în acel domeniu. De exemplu, cineva care a petrecut ani de zile formându-se ca strungar poate fi reticent în a-și schimba cariera pentru a deveni pictor, chiar dacă această schimbare l-ar face mai fericit.
Organizații și companii
Eroarea costurilor scufundate se manifestă frecvent și în organizații. De multe ori, companiile continuă să finanțeze proiecte eșuate doar pentru că au investit deja prea mult în ele. Acest lucru se poate întâmpla în diverse domenii, de la dezvoltarea de produse până la campanii de marketing. Managerii și angajații se simt presați să „facă să funcționeze”, chiar dacă este evident că proiectul este condamnat. Refuzul de a recunoaște un eșec și de a redistribui resursele către inițiative mai promițătoare duce la pierderi de oportunități și la ineficiențe în organizație.
Guvern
În sfera politică, eroarea costurilor scufundate influențează deciziile privind politicile publice și cheltuielile guvernamentale. Guvernele continuă să finanțeze proiecte de anvergură care nu mai sunt eficiente sau relevante, doar pentru că s-au investit deja resurse semnificative. Politicienii se tem de repercusiunile politice ale abandonării unui proiect, deoarece ar putea fi perceput ca o risipă de bani publici. Cu toate acestea, continuarea investițiilor în proiecte nefuncționale doar din cauza costurilor deja suportate duce la pierderi și mai mari și la ratarea unor soluții mai bune.
Un alt exemplu, foarte actual, al acestei erori este investiția în „computere cuantice”.
Statele investesc sume imense în cercetări din acest domeniu cu toate că niciuna dintre companiile care pomit crearea acestora nu a produs un computer cuantic funcțional și nu știm dacă astfel de computere vor fi vreodată realizate, nu știm nici măcar dacă teoria matematică care prezice aceste tehnologii are vreo legătură cu realitatea.
De ce se întâmplă asta?
Eroarea costurilor scufundate apare pentru că nu suntem decidenți raționali și suntem influențați de emoții. După ce am investit într-o decizie, suntem tentați să continuăm, de teama de a nu regreta efortul depus. Sprijinim deciziile din trecut, chiar și atunci când dovezi noi sugerează că nu este cea mai bună alegere.
Această eroare poate fi explicată și prin aversiunea față de pierderi. Pierderile ne afectează emoțional mai mult decât câștigurile, astfel încât suntem mai înclinați să evităm pierderile decât să căutăm câștiguri.
Noi credem că toată lumea merită acces la informații de calitate. De aceea, nu impunem nicio taxă pentru accesarea site-ului InfoTimișoara. Dar, pentru a ne menține independența editorială și a continua să vă oferim conținut interesant, avem nevoie de sprijinul dumneavoastră:
