Zâmbeam, acum o mulțime de ani, când vedeam, la câte un nume consacrat, pe afișul mare al Operei, însemnul de „debut”. Dar chiar și la maestrul Ion Iancu, dirijor și director, până acum un sfert de secol, al Operei Române din Timișoara, apărea cuvântul acesta ce-mi părea a ucenicie, când aborda o operă nouă. Și am înțeles, în timp, că e o broșă aparte pe rever, care nu spune despre a nu ști și, dimpotrivă, despre a asuma ceva nou.
Azi, mezzosoprana Aura Twarowska vine cu una din aceste broșe aparte ale vieții de artist – va cânta din Bartok, în maghiară, adică în a 17-a limbă pe care o va folosi pe scenă. Și da, pentru viața unui artist este un lucru aparte. Pentru că e nevoie de măiestrie și determinare să cânți într-o limbă grea pentru un ne-vorbitor, chiar dacă, așa cum povesteam cândva cu solista, a ajuns să cânte și în chineză cândva.
Așadar azi, de la 7PM, în cadrul Festivalului Muzicii de cameră al UVT, la Sala Orpheum din Piața Libertății va avea loc Concertul „Sunet și Cuvânt”. Aura ne propune o muzică grea, modernă, și un compozitor a cărui abordare o descrie în trei cuvinte: provocare, Banat, spirit universal: „M-am temut enorm de maghiară, de aceea am amânat atât. Adevărul e ca nu e o limbă facilă pentru cântul de operă, în special din cauza vocalei „a”, care în maghiară se pronunță foarte laringian, și a vocalei „e”, care se pronunță foarte deschis”.
O provocare interesantă și binevenită, într-un Banat deschis mereu spre apărarea identirății și creației celui de alături.
Ramona Băluțescu
Foto (c) Mihai Cosmin Solomon
