– 1054: Marea Schismă dintre bisericile creștine occidentale și bisericile orientale de rit bizantin.
Marea Schismă, cunoscută și sub numele de Schisma Răsăriteană, a avut loc în anul 1054 și a reprezentat divizarea Bisericii Creștine în două mari ramuri: Biserica Catolică din vest și Biserica Ortodoxă din est. Această schismă a avut consecințe profunde asupra istoriei și culturii europene.
Schisma a fost rezultatul unor diferențe teologice, politice și culturale îndelungate dintre Biserica de Răsărit (Bizanțul) și Biserica de Apus (Roma). Unul dintre principalele motive ale diviziunii a fost autoritatea papală și rolul patriarhului de la Constantinopol în cadrul Bisericii. Papalitatea reprezenta un punct central în teologia Bisericii de Apus, în timp ce Biserica de Răsărit acorda o importanță mai mare colegiului episcopal și Sinodului Ecumenic.
O altă diferență semnificativă consta în utilizarea pâinii nedospite (azima) sau a pâinii dospite (fermentată) în timpul Liturghiei. Biserica Catolică folosea pâine dospită, în timp ce Biserica Ortodoxă folosea pâine nedospită.
În anul 1054, relațiile tensionate dintre reprezentanții Bisericii de Apus și Biserica de Răsărit au escaladat într-o criză majoră. Cardinalul Humbert de Silva Candida a fost trimis de papa Leon al IX-lea la Constantinopol pentru a clarifica anumite chestiuni teologice și a impune autoritatea papală. Însă, în urma unor dispute și acuze reciproce de erezie și excomunicare, Humbert a emis un decret de excomunicare împotriva patriarhului Mihail I Cerularie și alți membri ai Bisericii de Răsărit. La rândul său, patriarhul Mihail I l-a excomunicat pe Humbert și pe delegația papală.
Aceste excomunicări reciproce au marcat momentul simbolic al Marelui Schismei. Diviziunea Bisericii a avut consecințe profunde asupra vieții religioase, culturale și politice din Europa. Bisericile din Apus și Răsărit au continuat să se dezvolte independent, adoptând tradiții, practici și doctrine diferite.
Marea Schismă nu a fost niciodată complet rezolvată, iar Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă rămân separate până în prezent. Cu toate acestea, în ultimele decenii, au existat eforturi semnificative de dialog și reconciliere între cele două biserici, în încercarea de a depăși diferențele și de a găsi teren comun în credință și înțelegere.
– 1228: Canonizarea Sfîntului Francisc de Assisi.
Sfântul Francisc din Assisi, cunoscut și sub numele de Francisc de Assisi, a fost unul dintre cei mai cunoscuți și iubiți sfinți ai Bisericii Catolice. S-a născut în Assisi, Italia, în anul 1181 sau 1182, într-o familie înstărită. Inițial, Francisc a avut o viață tânără plină de petreceri și aventuri, însă întâlnirile cu săracii și bolnavii l-au determinat să își schimbe radical modul de viață.
După o experiență profundă de convertire religioasă, Francisc și-a dedicat viața în slujba lui Dumnezeu și a oamenilor. A renunțat la averea sa și și-a luat angajamentul de a trăi în sărăcie și umilință. El a fondat un ordin religios, cunoscut sub numele de Ordinul Fraților Minori (Franciscani), cu scopul de a trăi în conformitate cu Evanghelia lui Isus Hristos. Membrii ordinului au trăit în sărăcie, se rugau și muncesc pentru a-i ajuta pe cei săraci și bolnavi.
Sfântul Francisc era cunoscut pentru iubirea și respectul său față de natură și animale. El vedea în întreaga creație a lui Dumnezeu o expresie a iubirii divine și a tratat toate ființele cu grijă și bunătate. În timpul vieții sale, Francisc a trăit multe experiențe mistice și a primit stigmatele (rănile lui Hristos) în propriul său trup.
Moartea lui Francisc a survenit în anul 1226, iar mai târziu a fost canonizat ca sfânt de către Biserica Catolică. El este adesea reprezentat în artă ca un om smerit și blând, cu o pasiune pentru natură și cu animalele apropiindu-se de el într-un mod special.
Viața și învățăturile Sfântului Francisc din Assisi continuă să fie o sursă de inspirație pentru creștini și pentru toți cei care caută un exemplu de iubire necondiționată și de stăpânire de sine în slujba lui Dumnezeu și a semenilor.
– 1264: Prima mențiune documentară a orașului Bistrița.
Apariţia oraşului pare probabilă pe la sfârşitul sec. XII şi începutul celui următor, eveniment legat şi de colonizarea saşilor din Transilvania. Prin veacurile XIII, XIV, Bistriţa este amintită documentar ca făcând parte din posesiunile regale ungare ( „Fundus Regius”).
La 22 martie 1241 a apărut prima menţiune documentară a oraşului, în Codexul de la Echternach, sub numele de Târgul Nosa. Această denumire a fost adoptată după locul de origine al majorităţii coloniştilor ce au format această aşezare (sec. XII), care proveneau din spaţiul Luxemburgului de azi, probabil din preajma localităţii Nosa (40 km de Luxemburg).
Numele actual al oraşului are la origine cuvântul slav „bistro” ( repede ), aşa cum apele repezi se numesc de obicei „Bistriţe”. Numele aşezării, ca şi alte elemente lingvistice, presupun o convieţuire mai îndelungată a unor elemente slave cu populaţie autohtonă de origine romano-slavă. În a doua parte a secolului al XIII-lea, la 16 iulie 1264, Papa Urban al IV-lea pomeşte într-un document în limba latină ţinutul „Bistriche „
– 1661: Banca suedeză „Stockholms Banco” emite primele bancnote din Europa. Acestea au purtat numele de Kreditivsedlar.
– 1782: La Burgtheater are loc premiera operei Răpirea din serai de Wolfgang Amadeus Mozart.
– 1945: Proiectul Manhattan: În deșertul Alamogordo din SUA a avut loc primul test al unei bombe atomice „Trinity Test”, în care s-au folosit șase kilograme de plutoniu și care a declanșat o explozie echivalentă cu puterea a 19 kilotone de TNT; ca urmare a exploziei, suportul de lansare a fost pulverizat, iar nisipul, pe o rază de 700 metri, calcinat.
– 1951: Este publicat romanul autorului american J.D. Salinger, De veghe în lanul de secară. Aproximativ un milion de exemplare sunt vândute în fiecare an, cu vânzări totale de peste 65 de milioane de cărți.
Dacă doriți să descărcați această carte în format audio, să o ascultați pe ceva, dați click aici: https://www.infokam.eu/carti/De_veghe.zip
In format pdf puteți să o descărcați de aici: https://app.box.com/s/p6z6emabxt3un7rmv9l4nhb6p7k0thjm. Eu zic să le luați, cărțile nu vor sta acolo o veșnicie.
– 1969: Programul Apollo: Apollo 11, prima misiune cu echipaj uman care urmează să aterizeze pe Lună, este lansat de la Kennedy Space Center din Cape Canaveral, Florida.
