Din răsucirile pe care le oferă soarta, unora dintre noi, chiar de când se află la început de drum, este și lipsa părinților – fie că au murit, au fost iresponsabili sau, din varii motive, și-au abandonat copilul. Și atunci intervine statul, prin mijloacele pe care le are, pentru a compensa ce nu a fost bine de la început.
Se găsesc case de tip familial, asistenți maternali, și, în unele cazuri, familii care adoptă. Nu știu cum e în alte județe, dar, în Timiș, am încredere că sistemul merge măcar bine, cum știu câteva dintre persoanele care se află acolo la butoane, la instituțiile acreditate, cum urmăresc acțiunile care se fac pentru a se identifica și rezolva problemele societății, atunci când e vorba de copii.
Așa că a fost doar firesc să primim un comunicat despre un atelier legat de educația financiară din partea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş. Pentru că un copil nu este o râmă căreia-i pui palma peste cap, streașină, să-i protejezi metabolismul, mâncat, excretat, citit și socotit, și o hăinuță, până-n ziua când bifează 18 ani, și după aia îl arunci pe stradă să se descurce. Copilul ăla trebuie să știe cum să nu se lase cumpărat pentru prostituție sau organe și cum să nu ajungă la droguri, cum să agonisească și să ajungă pe picioarele lui, fără sarcini care să nu se știe de unde și de ce au apărut. Sarcini d-alea cu copil în burtă – ca să fie clar. E ceva mai important decât să înveți cum să-ți faci cruce, deși, dacă la pachet cu crucea aia vine și un strop de morală socială, și cu empatie, poate nici asta nu e de lepădat.
Dar pentru tot ce vine de dincolo de uscata fișă a postului și de bănuții din dotare, drămuiți pentru nu teribil de mult, de obicei, este nevoie ca o instituție, indiferent cât de fain ar fi condusă ea, să aibă parteneri, sponsori, protocoale. Sigur, e tot datorită strădaniei și renumelui ei de și-i găsește. Dar e nevoie. E musai. Așa că, atunci când aceștia există, ajută să vedem ce fac ei, în ce-și aruncă energia și care sunt rezultatele. Pentru a ajunge la un balans firesc, cât de cât, în ce e în jur.
Așa că parcurgem comunicatul primit de la DGASPCT:
„Pe parcursul ultimilor ani, între Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş şi Clubul Lions Diamond Timişoara a existat o strȃnsă colaborare, în beneficiul copiilor şi al persoanelor adulte defavorizate (persoane vȃrstnice, victime ale violenţei domestice, persoane cu nevoi speciale), numeroase acţiuni cu rol umanitar avȃnd loc în cadrul acestui parteneriat de tradiţie: sute de copii şi persoane aflate în centre specializate au primit daruri cu ocazia sărbătorilor de Crăciun sau de Paşti, numeroşi copii au fost însoţiţi, în prima lor zi de şcoală, de un gȃnd bun şi de ghiozdanele pregătite de membrii clubului de servicii, au fost organizate excursii, un centru pentru victimele ale violenţei domestice a fost dotat cu obiecte de mobilier şi cu alte articole necesare traiului zilnic, iar şirul colaborării continuă, an de an, cu noi acţiuni.
Astfel, în 5 septembrie 2024, la sediul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş a avut loc o nouă activitate comună, beneficiari fiind cȃteva zeci de adolescenţi aflaţi în case de tip familial sau în grija asistenţilor maternali. Aceştia au participat la un atelier de educaţie financiară, aspectele principale discutate fiind legate de modul în care putem economisi bani, cum ne gestionăm corect bugetul, cum putem fi echilibraţi atunci cȃnd facem cumpărături. Această activitate şi temele de discuţie abordate au rolul de a-i pregăti pe adolescenţi şi tineri pentru viitor, pentru viaţa independentă.
„Este foarte important ca aceşti adolescenţi să ştie că va veni un moment cȃnd vor trebui să fie independenţi şi să se bazeze doar pe ei şi pe munca lor. Tocmai de aceea încercăm să îi implicăm în cȃt mai multe activităţi cu rol de educaţie financiară, le facilităm întȃlniri cu mentori şi cu persoane cu rol important în comunitate, care le povestesc din experienţa lor de viaţă şi, totodată, încercăm să identificăm locuri de muncă potrivite pentru fiecare tȃnăr care părăseşte sistemul de protecţie. Acolo unde este necesar un sprijin suplimentar, ei beneficiază de cazare pe perioadă determinată în apartamentele protejate aflate în structura instituţiei”, a declarat doamna Monica Truşcă, director executiv al DGASPC Timiş.
La finalul evenimentului, copiii s-au bucurat de cȃte o pizza şi de daruri oferite din partea Clubului Lions Diamond Timişoara.”
Pachete, ghiozdane, excursii – lucruri bune. Dar mi se pare excelent, pe termen madiu și lung, că cineva s-a gândit cum să învețe un copil, și așa nedreptățit de viață, în ce privește banii, cum să gestioneze treaba asta cu intrări-ieșiri. Să fim onești: și unii din noi, ajunși de multă vreme la vârsta maturității, mai avem probleme la capitolul ăsta…
Cred că exemplul celor de la Lions + DGASPC Timiș = cu adevărat LOVE, cum ar fi dacă povestea asta s-ar scrie, cu briceagul, pe trunchiul unui copac. Cred, mai departe, că genul acesta de atelier ar trebui să aibă pui, prin Inspectoratul Școlar, și în școlile „privilegiaților” din tot județul, ale celor cărora le mai strecoară părinții, sau bunicii, sau mătușa haioasă câte o bancnotă în buzunar.
Fain, prieteni! Faceți astfel încât diferențele, la startul vieții independente, să se șteargă puțin. Felicitări!
PS: Nu am fost la atelier, nu știu ce s-a discutat, nu știu ce au întrebat copiii. Dar vreau să adaug o sugestie. Cum, în jur, au reapărut lozurile în plic etc, ca un fel de „alba-neagra” upgradată, vă împărtășesc tresărirea mea la câștigul (sau adierea lui) nemuncit. Vorbiți și despre asta cu cei tineri. Poate sunt ispitiți să-și încerce norocul, poate ar face-o din disperare. Și totuși… cultivați-le reticența pentru banul necâștigat cu sudoarea frunții, sau a ce e sub ea. E tot parte din a își construi un loc social chivernisit.
Ramona Băluțescu
