Anton Kovacs July 10, 2021

 

 

Deoarece nu ne place să vorbim fără să avem nimic de spus, și pentru că trăim în lumi complet diferite, ne telefonăm poate de două ori pe an. Cu ocazia sărbătorilor pascale și de Crăciun. Sau în noaptea trecerii la noul an.

Printre altele eu îi povestesc ce s-a mai întâmplat în Timișoara, s-a făcut un mall, s-a mai făcut un mall, pe malurile Begăi sunt bănci, trotuar și pistă de biciclete, avem vaporașe…

Și de fiecare dată prietenul meu din Düsseldorf mă întreabă:  

– A fost necesar să se investească în acest lucru? Oamenii din Timișoara au cerut să se facă așa ceva? Aveau nevoie de acel lucru? Va contribui această investiție la bunăstarea prezentă și viitoare a timișorenilor?

***

Pentru a afla dacă în cazul Bulevardului Sudului s-a făcut bine sau s-a făcut rău ceea ce s-a făcut, trebuie neapărat să ne punem aceste întrebări.

Strada numită pretențios “Bulevardul Sudului” era de fapt o străduță obișnuită de cartier. Două benzi, ca orice altă stradă, trotuare late și spații verzi generoase pe ambele laturi. Copaci înalți.

O stradă cu lungimea de fix 700 de metri, capătul sudic începe la strada Mareșal Constantin Prezan, capătul din nord se termină la Bv. Liviu Rebreanu.

Pe una din laturi 2-3 magazine de cartier, o pizzerie, vis-a-vis un mic părculeț în dreptul căruia puteau fi văzute 2-3 taxiuri care își așteptau clienții. Tomberoane de gunoi din plastic în fața blocurilor.

 

poza1

A fost necesar ca această străduță să fie lărgită, a fost necesar ca pe ambele benzi să fie făcute o mulțime de locuri de parcare?

Dacă privim din prisma cuiva care trăiește în anii ‘90 răspunsul este afirmativ.

Să ne reamintim, locuitorii acelui cartier suferiseră în nici 10 ani două importante schimbări de statut. În anii ‘80 au fost prima generație din familia lor care mergea duminică la talciok, care mânca Eurocrem, care se uita la posturi de televiziune străine, hai să spunem lucrurilor pe nume, mulți dintre oamenii ăștia pe care eu i-am cunoscut, alături de care am muncit pe șantierele patriei și alături de care am locuit și locuiesc încă, au fost la prima generație care a mâncat pe săturate, cu toată foametea din acei ani.

Și la începutul anilor ‘90 a urmat o altă mare revoluție în viața lor, s-au transformat din chiriași în proprietarii unor apartamente la bloc. Nu orice bloc ci un bloc din Timișoara.

După care a urmat următoarea treaptă pe scara socială: mașina.

Pentru că în România evoluție nu înseamnă să înveți încă o limbă străină, sau să cânți la un instrument, sau să te perfecționezi din punct de vedere profesional. La noi  ești apreciat dacă ai evoluat din punct de vedere material.

Așa că, întregul popor românesc s-a dus în anii ‘90 să vândă tot ce s-a mai găsit de furat prin fabrici și uzine, alții s-au dus să muncească, unii și-au vândut copiii, s-au vândut mii sau zeci de mii de copii în vremea aceea, alții au făcut contrabandă cu benzină și cu te miri ce, totul cu scopul de a strânge câteva sute de mărci pentru ca să-și cumpere o mașină.

poza2

Click pentru video

În acele condiții era nevoie de tot mai multe locuri de parcare, de șosele tot mai late, garaje…

Si le-au primit, s-au construit în acel cartier o mulțime de parcări, s-au mai lărgit drumurile.

În mijlocul fiecărui cvartal de blocuri constructorii prerevoluționari lăsaseră un spațiu verde pe care locatarii din jur l-au amenajat, și-au pus o masă și două bănci, poate o sârmă de rufe, un huțuluș pentru copii. Am văzut acolo între blocuri chiar și o mică fântână arteziană zidită de unul din locatari și un generator eolian cu o mică elice care se învârte și produce curent.

poza3

Toate aceste spații verzi dintre blocuri au fost defrișate și transformate în parcări.

Probabil Zona Soarelui este cartierul cu cele mai multe locuri de parcare/cap de locuitor din întreaga Europă.

Mici, mari, de toate felurile. Nu le-am numărat, dar cred că sunt câteva zeci. Mii de locuri de parcare. Chiar și în fața blocului meu, cu toate că nu locuiesc în Zona Soarelui, o porțiune de parc a fost transformată într-o parcare de peste 200 de locuri, iluminată cu led-uri, care în diminețile cețoase arată ca o pistă de aterizare pentru OZN-uri.

poza4

poza5

poza6

poza7

poza8

***

Dar, acum suntem în 2021.

Acum, la ora la care scriu afară sunt 33 de grade, ieri au fost 37, alaltăieri 38. La umbră. Mine va fi la fel, toată săptămâna viitoare la fel.

Tot mai mulți oameni se îmbolnăvesc de cancer la plămâni, o cauză majoră fiind folosirea autoturismelor.

Se discută tot mai mult despre măsuri de restricționare a traficului auto și de încurajare a transportului cu mijloace nepoluante, fie cu bicicleta, transport în comun unde trebuie parcurse distanțe mari, fie pe jos, pentru că în fond Timișoara nu e New York. La Paris zilele trecute s-a impus limita de viteză de 30 Km/oră. În tot mai multe orașe este restricționată circulația mașinilor în zonele aglomerate sau se penalizează prin diverse metode folosirea acestora.

În întreaga lume se vorbește despre înverzirea orașelor, zilnic putem citi articole în care se discută despre măsurile care vor fi luate în viitor pentru ca orașele să devină mai prietenoase pentru oameni, chiar dacă asta înseamnă renunțarea la confortul relativ oferit de folosirea autoturismelor.

Și în aceste condiții, faptul că s-a creat în mijlocul unui cartier de locuințe o imensă insulă din smoală și beton a fost o imensă tâmpenie a precedentei administrații.

Dar, din păcate, proiectul a fost început anul trecut, așa că a fost necesar să fie și terminat cumva.

Hai însă să vedem ce s-a făcut, cum s-a făcut și cum stăm acum, la 2 zile înainte de inaugurare.

Prima deficiență pe care au constatat-o alții, eu nefiind șofer nu aș fi remarcat-o, este că de-a lungul întregii străzi este o linie continuă, care nu permite trecerea de pe un sens pe celălalt.

La o lungime de maxim 700 de metri nu cred că aceasta este o problemă, mai ales că în cele câteva minute cât m-am plimbat pe acolo am văzut cel puțin 5 mașini care au traversat ca întotdeauna, fără să țină cont de ce e desenat pe asfalt.

Au existat însă alte deficiențe reale despre care am fost curios cum au fost rezolvate.

Burlanele.

poza9

Înțeleg că așa a fost proiectul, niciunde nu se pusese problema racordării burlanelor la canalizare.

Dar problema totuși există și într-un fel sau altul trebuie rezolvată.

Imaginați-vă următoarele două scenarii:

1. Afară plouă. O ploaie normală, de primăvară sau de toamnă. Apa se scurge de pe acoperiș prin burlanele amplasate la fiecare scară.

Înainte de reabilitare burlanele destul de lungi duceau apa undeva la câțiva metri de bloc, pe spațiul verde.

poza21

Dar acum spațiul verde lat de câțiva metri de lângă bloc a dispărut iar locul său a fost luat de trotuar, care este lipit de bloc.

După cum se vede, astăzi burlanele se scurg chiar lângă peretele blocului, sau pe trotuar.

Am întrebat un meseriaș adevărat, inginer constructor de o viață, ce se va întâmpla în acele locuri:

În primul rând apa scursă la baza blocului va duce, într-un timp relativ scurt, la apariția igrasiei.

Un al doilea fenomen care poate să apară este că acea apă care se tot scurge acolo spală solul de sub bloc și încet, încet, acolo apare o cavitate. Și atunci fundația pe care apasă greutatea imensă a construcției de deasupra ajunge să stea în consolă pe un gol.

Pentru că peretele exterior nu mai e sprijinit de sol la un moment dat fundația se va fisura, după care va apare o fisură verticală care se va întinde de la fundație până la acoperiș. După care…

Am văzut pe strada Eneas o construcție la care s-a întâmplat ceva asemănător, pur și simplu zidul exterior al casei s-a rupt în două, în plan vertical, și partea din mijloc a celor două jumătăți rezultate s-a prăbușit vreo jumătate de metru. Dacă sunteți curioși puteți să căutați pe Google Street View, pe Eneas la câteva case distantă de Calea Șagului, o să vedeți cum se reconstruia în totalitate peretele exterior al acelei case.

E o tragedie când se întâmplă așa ceva.

De aceea, că scrie în proiect, că nu scrie, problema asta trebuie neapărat rezolvată. Și va fi rezolvată, fie că o fac autoritățile, fie că o fac cei care locuiesc acolo. FIți siguri că peste o săptămână, după ce se potolește foiala de acolo burlanul acela nu va mai sta pliat la perete, că oamenii care locuiesc acolo au lucrat o viață în construcții și știu ei mai bine decât mine sau decât primarul ce trebuie făcut.

poza10

Un alt scenariu:

Vine iarna. Ziua zăpada de pe acoperișuri se topește, iar noaptea apa scursă prin burlane îngheață.

Imaginați-vă ce distracție va fi pe trotuarele și pistele acelea.

poza12

poza13

poza14

Pubelele de gunoi.

Poți să poleiești cu aur strada aia, să-i spui “superautostradă”, atât timp cât ai tomberoane de gunoi în fața fiecărui bloc, în parcare, pe pista de biciclete sau pe trotuar, tot degeaba.

Ar trebui făcut ceva ca să nu se mai vadă pubelele alea. Pentru că așa cum e acum e ca o vilă cu WC-ul în fundul curții. Dați o temă de casă cuiva, aveți acolo niște doamne care au tot felul de inițiative interesante, puneți-le la treabă, poate vor fi la fel de inventive și când trebuie rezolvate niște probleme reale, așa cum sunt și când rezolvă probleme inexistente.

poza22

poza23

poza24

Și nu uitați , înainte de inaugurarea oficială de luni, puneți pe cineva să instaleze acolo niște coșuri de gunoi, din alea montate pe stâlpi. Unul la fiecare colț, câte două în fiecare stație de troleibuz și taxi. Că am umblat cu un căcat de câine după mine prin tot cartierul, fără să găsesc un coș de gunoi “oficial” unde să-l arunc.

Ar fi și capătul dinspre Bv. Liviu Rebreanu, colțul acela dinspre est care întotdeauna a fost un teren semi viran ar trebui amenajat puțin pentru a face racordul cu parcul aflat la câțiva metri distanță, nu cred că vreo 20-30 de copaci, ceva subarboret și niște bănci ar fi chiar o avere.

Este posibil că această lucrare nu a fost prevăzută în proiect, dar se poate face o anexă ceva, e păcat să fi făcut toată strada și tocmai capătul să rămână neterminat.

Poate face cineva, o firmă poluatoare din apropiere, că sunt destule, o donație pentru așa ceva.

poza25

poza26

Avem un teren viran, chiar vis-a-vis de parc.

Eu, dacă aș fi primarul acestui oraș, aș “împăduri” și acea porțiune de teren, compensând astfel, cel puțin în parte, suprafața de spațiu verde pierdută ca urmare a transformării bulevardului.

Locatarii din apropiere au încercat să facă câte ceva, dar cred că ar trebui să fie puțin ajutați.

poza18

poza19

Ar mai fi un aspect, care nu are legătură cu primăria:

Am trecut pe acolo atât în cursul dimineții, pe la 8, cât și după ora 18

Dimineață totul era în regulă, strada era liniștită. Dar seara era deja circ acolo, o mulțime de mașini care circulau cu mare viteză, motoare turate. În cele câteva secunde cât mi-a luat să traversez strada nu mai puțin de 5 mașini care au ieșit din parcarea aflată lângă locul din poza de sus au tăiat linia aceea continuă.

La noapte probabil că acolo se vor organiza “liniuțe”.

Poate nu ar fi rău ca acolo să fie instalate niște indicatoare care să limiteze viteza la 30 Km/oră, mai ales că avem un parc plin de copii care poate traversează strada, în fugă, nu întotdeauna pe zebră. Poate mai scapă câte unul o minge pe șosea și fuge după ea.

O astfel de limitare ar însemna câteva secunde în plus pentru a parcurge întreaga lungime a străzii, dar dacă astfel se va salva cândva o singură viață, merită.

Și, dacă la Paris se poate, la noi de ce să nu se poată?

poza27

Și cu asta am terminat cu critica. Or mai fi și altele, poate nu le-am observat, adevărul este că nici nu le-am căutat.

***

Ceea ce m-a surprins într-un mod cât se poate de plăcut este că acolo unde s-a putut există iarbă. Sper să o și întrețină cineva, astăzi, sâmbătă, erau niște oameni care stropeau acolo, probabil vor fi și mâine, am să verific, că luni e marea inaugurare și vine primarul, dar sper că oamenii ăia vor fi acolo și marți, și miercuri, și peste  o săptămână, cât va fi nevoie.

Și există și copaci. Copăcei, dar mai groși decât cei pe care i-a plantat domnul Robu & Frații, în bătaie de joc, la mine pe stradă după ce a defrișat un hectar de parc.

Cred că pe Bulevardul Sudului s-au plantat tei, cu tulpina de vreo 30-40 de milimetri.

Mulți tei, câte unul la o distanță de vreo 4-5 metri, pe ambele laturi. La o lungime a străzii de 700 de metri asta înseamnă că au fost plantați cel puțin 300-350 de copăcei. Probabil sunt mai mulți pentru că am observat că pe anumite porțiuni, unde spațiul verde este mai lat, sunt două rânduri de copaci. Acolo poate la un moment dat s-ar mai putea instala și câte o bancă din loc în loc, stai pe bancă și aștepți troleibuzul sau stai pe bancă și te uiți cum trece lumea pe stradă.

poza15

poza16

poza17

În final putem spune că am avut o străduță cu mult spațiu verde, iar acum avem o stradă mai lată, cu mai puțină umbră, mai puțin oxigen, mai aridă și probabil va fi mai zgomotoasă.

Dar, dacă se rezolvă acele mici câteva probleme, nu e chiar atât de rău cum se părea că va fi.

Iar peste câțiva ani, când toți acei copaci vor fi crescut puțin, strada nu va arăta chiar rău.

 

Citește și:  UMFT nu și-a lăsat voluntarii fără un „mulțumesc”

 

 

***


Publicația infotimisoara.ro este în slujba cetățenilor și are în spate o echipă de oameni pasionați pentru a acoperi domenii variate pentru un oraș cât mai informat.

🔸SUSȚINE și tu jurnalismul independent –> https://www.patreon.com/infotimisoara​

 

 

 

4 thoughts on “Am fost să văd cum e Bulevardul Sudului

  1. Un lucru exceptional, proiectat si inceput de Robu ………………si terminat cu chiu cu vai de fritz.

  2. Urbanizarea si amprentele + or – care le lasa! Cartiere/locuinte dezignate pentru 55+ virsta ar fi ideale!

Leave a Reply to Silvia M Choban Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked*