Cândva, în luna iunie, scriam la această rubrică „Să ne bucurăm împreună cu prietenii noștri americani” și postam un videoclip cu melodia Take Me Home, Country Roads, interpretată de John Denver.
Alesesem melodia pentru că mi se părea că exprimă cel mai bine spiritul a ceea ce știam eu despre America. Nu America politicienilor, a Wall Street-ului, a marilor corporații sau a filmelor de la Hollywood, ci America oamenilor obișnuiți, a drumurilor nesfârșite, a caselor risipite prin câmpii, a micilor comunități și a sentimentului acela atât de american al apartenenței la un loc.
Surpriza a venit după numai una sau două zile.
Take Me Home, Country Roads a devenit un fel de imn național neoficial. Un imn fără ceremonii, fără discursuri patriotice și fără obligația de a sta drepți când îl asculți.
M-am întrebat, firește, cum de am putut anticipa un asemenea lucru. Nu am vreo legătură specială cu America, nu am trăit acolo, nu cunosc îndeaproape societatea americană. În afară de lecturile mele și a unor clipuri de pe YouTube, nu prea am alte surse directe de cunoaștere a acestei țări.
Cum a fost posibil, atunci, să aleg tocmai melodia care avea să devină, aproape simultan, simbolul unei emoții colective americane?
Cred că există totuși o explicație. Și ea are legătură cu două cărți pe care le-am citit: Fructele mâniei, de John Steinbeck, și Pe drum, de Jack Kerouac.
Prima m-a ajutat să înțeleg America oamenilor simpli, a celor care muncesc, pierd, se mută, sunt alungați de sărăcie și încearcă să-și păstreze demnitatea într-o lume care nu le este întotdeauna favorabilă. Este America fermierilor, a familiilor care străbat țara în căutarea unei vieți mai bune, a oamenilor care nu au prea multe, dar care încă mai cred că undeva, dincolo de următorul orizont, lucrurile ar putea fi altfel.
Steinbeck nu descrie o Americă triumfalistă. Dimpotrivă, ne arată o Americă dură, nedreaptă, uneori nemiloasă. Dar tocmai de aceea este atât de valoroasă cartea lui. Pentru că în spatele bogăției și al mitului succesului american există și această lume a oamenilor obișnuiți, cu necazurile, speranțele și solidaritatea lor.
Apoi este Kerouac, cu Pe drum. O altă Americă, aparent foarte diferită. America drumurilor care nu se mai termină, a libertății, a căutării, a prieteniilor întâmplătoare, a dorinței de a pleca mereu mai departe. O țară în care drumul nu este doar o cale de a ajunge undeva, ci aproape un scop în sine.
Dacă Steinbeck ne arată oamenii care sunt obligați să plece la drum pentru a supraviețui, Kerouac ne arată oamenii care pleacă pentru a descoperi lumea și, poate, pentru a se descoperi pe ei înșiși.
Iar între aceste două Americi se află, cred eu, și melodia lui John Denver.
Take Me Home, Country Roads nu este doar un cântec despre un loc anume. Este despre dorul de casă, despre întoarcerea la rădăcini, despre drumurile care te duc departe, dar și despre nevoia de a avea undeva un loc pe care să-l poți numi acasă.
Poate tocmai de aceea a prins atât de bine la publicul american. Pentru că, dincolo de diferențele politice, sociale sau geografice, există câteva sentimente care îi unesc pe oameni. Iar nostalgia pentru locurile de care aparții este unul dintre ele.
Și am ajuns astfel la o concluzie pe care aș recomanda-o oricui dorește să înțeleagă cu adevărat o țară.
Nu începeți cu discursurile politicienilor, cu statisticile economice, cu emisiunile de televiziune sau cu știrile despre conflictele de moment. Toate acestea, și politicienii, și propaganda, chiar și bogăția, sunt efemere, vă pot spune multe despre ce se întâmplă într-o țară, dar nu neapărat și despre oamenii care trăiesc acolo.
Citiți-i mai întâi marii scriitori.
Citiți-i romanele, poeziile, poveștile. Încercați să înțelegeți ce îi doare pe oamenii acelei țări, ce îi face să râdă, de ce se tem, ce visează și ce consideră că merită apărat.
Dintr-o carte scrisă de Emile Zola, sau din „Mizerabilii”, de exemplu, veți afla mai multe despre Franța decât din toate declarațiile lui Macron.
Pentru că o țară nu înseamnă doar teritoriul ei, instituțiile, conducătorii sau rezultatele economice. O țară înseamnă, înainte de toate, oamenii care o locuiesc și felul în care aceștia își imaginează propria lume.
Iar uneori, două romane și un cântec de John Denver îți pot spune despre America mai mult decât o mie de știri de la Washington.
Cât despre presupusa mea capacitate de a anticipa ce se va întâmpla peste ocean, nu cred că este cazul să mă grăbesc să-mi trec în CV și calitatea de analist al societății americane. Am avut, pur și simplu, norocul să citesc câteva cărți bune.
***
Imagini incredibile.
Nava spațială Starship a companiei SpaceX a revenit pe Pământ, fiind prinsă în aer de brațe mecanice uriașe, chiar în locul din care își începuse călătoria cu 22 de ore mai devreme. Premiera a avut loc în noaptea de sâmbătă spre duminică (ora României n.r.).
Nava spațială a apărut din mijlocul unui cer noros, coborând lent deasupra bazei Starbase, înainte de a aluneca cu precizie între brațele mecanice supranumite „bețișoare” (chopstick arms) ale rampei de lansare nr. 2 din Texas. Aceasta a fost prima prindere cu brațe mecanizate a unei nave Starship care se întorce din spațiu.
De la Marea Criză la mitul libertății: 100 de ani de Route 66, drumul care spune istoria Americii.
Pe 11 noiembrie 2026, Route 66 împlinește 100 de ani. Steinbeck i-a spus „Mother Road“ – drumul-mamă –, cel care-i primea pe toți și nu întreba de unde vin. Puține drumuri au avut o sută de ani atât de complicați.
Prima gală a premiilor pentru muzica generată cu inteligenţă artificială, organizată în SUA
Prima ediţie a AI Music Awards din Statele Unite a avut loc vineri, la Los Angeles, premiind melodiile create integral sau parţial cu ajutorul inteligenţei artificiale şi persoanele din spatele acestora, într-un moment în care muzica generată de AI provoacă dispute în industria muzicală, dar atrage milioane de ascultări şi începe să intre în clasamente, …
Summit istoric, confirmat de Casa Albă: Trump, Xi și Putin se întâlnesc în China.
Casa Albă a confirmat oficial organizarea, joia viitoare în China, a unui summit fără precedent între Donald Trump, Xi Jinping și Vladimir Putin, care ar urma să abordeze conflictul din Orientul Mijlociu, dar nu și pe cel din Ucraina, așa cum se temeau Kievul și aliații săi, scrie AFP. Discutată de câteva săptămâni, dar neconfirmată …
Bulgaria suspendă ajutorul financiar și militar acordat Ucrainei: Avem deficit
Prim-ministrul bulgar, Rumen Radev, a anunțat că suspendă ajutorul financiar și militar acordat Ucrainei din cauza unor probleme interne, a relatat sâmbătă presa balcanică. Rapoartele indică faptul că, potrivit lui Radev, această poziție este determinată de nevoia de a conserva fonduri, deoarece Bulgaria se confruntă cu un deficit bugetar semnificativ. În plus, stocurile de arme […]
Bundestagul dă undă verde unei reforme radicale a serviciilor secrete: vor putea lansa atacuri cibernetice și desfășura operațiuni clandestine
În contextul amenințării reprezentate de Rusia, Bundestagul a adoptat o reformă amplă a serviciilor secrete germane. Potrivit pachetului legislativ aprobat vineri, Oficiul Federal pentru Protecția Constituției (BfV) și Serviciul Federal de Informații (BND) vor putea, în cazul unor pericole deosebite, să acționeze direct și în mod clandestin împotriva atacatorilor, în loc să se limiteze, ca […]
România câștigă definitiv procesul Roșia Montană și scapă de despăgubiri de 6,5 miliarde de dolari: Mesajul premierului
Premierul Luca Niculescu transmite că statul român are capacitatea să își apere interesele, resursele naționale și banii publici, respectând în același timp angajamentele față de investitorii de bună-credință, referindu-se la câștigarea definitivă de către România a procesului privind proiectul minier de la Roșia Montană.
Sinistrele ceremonii
Primul cuvânt care-mi vine în minte atunci când aud de Jean-Paul Sartre și Simone de Beauvoir e perversitate. În cel mai deplin și concret sens al cuvântului: „Înclinare spre rău, plăcere (patologică) de a face rău, de a provoca suferință…
Dreptul de a sta degeaba
Sună alarma, sari din pat, faci cafeaua, te îmbraci, fugi la muncă, task-uri interminabile, vii acasă, faci curat, faci ceva de mâncare, te culci. Cam așa arată o zi obișnuită pentru mulți dintre noi, nu?
Statul degeaba, în care să nu faci nimic, eventual să te odihnești, a devenit asociat cu lenea și lipsa de productivitate. Societatea îți spune că trebuie să faci cât mai multe lucruri, să fii productiv non-stop, nu cumva să lenevești că rămâi în urmă. Chiar și fostul premier, Ilie Bolojan, în timpul unei discuții cu Dragoș Pătraru spunea că trebuie să muncim mai mult ca să putem să facem mai mulți bani.
Postul Crăciunului, lider de audiență
Săptămâna se încheie în mod festiv și smerit cu intrarea în Postul Crăciunului, ocazie pentru români să-și alunge sentimentele negative și să-și înconjoare cu iubire semenii, chiar oameni politici: fie ca Lumina să le curețe sufletele de gânduri nelalocul lor, care fac trimiteri la rude decedate ale mamelor și la diverse perversiuni! Mai e puțin până când începe postul, suntem în avanpost, să-i zicem așa; aceste zile poartă o bogată încărcătură de pregătiri și frământări, după cum urmează:
Ce facem astăzi, 15 noiembrie 2026, în Timișoara?
