M-am amuzat citind despre șmenarii de dinainte de Revoluție, mai ales că pe unii dintre ei îi cunoscusem personal, aici, în orașul nostru.
Erau personaje pitorești, fiecare cu specialitatea, combinațiile și poveștile lui.
Unii aveau acces la blugi, alții la țigări străine, casete sau discuri cu muzica pe care o ascultam pe ascuns ori la petreceri.
Știau pe cine să caute, cui să dea un telefon și, mai ales, pe cine să ungă pentru ca marfa să ajungă la client.
Desigur, nu toți bișnițarii erau și șmenari.
Unii încălcau legea cinstit, ca să spun așa. Adică vindeau ceea ce nu aveau voie să vândă, cumpărau de unde nu trebuia să cumpere și făceau bani din diferența dintre ceea ce oferea economia socialistă și ceea ce își doreau oamenii să cumpere.
Să nu ne facem însă iluzii: nu erau niște întreprinzători curajoși care puneau bazele economiei de piață în România.
Erau oameni care făceau comerț ilegal, adesea cu complicitatea unor autorități care, în teorie, aveau obligația să-i prindă, iar în practică se întâmpla uneori să le protejeze afacerile.
Până aici, nimic foarte surprinzător. O societate în care magazinele erau goale, în care un obiect banal putea deveni marfă de contrabandă și în care accesul la lucruri elementare depindea de relații și pile producea inevitabil asemenea personaje.
Unii făceau bani frumoși, alții doar își completau veniturile. Unii erau ingenioși, alții doar bine conectați. Iar unii aveau o calitate remarcabilă: știau să fie foarte discreți atunci când împărțeau câștigul cu cine trebuia.
Partea cu adevărat interesantă, dar și întristătoare, începe după Revoluție.
Pentru că o parte dintre acești oameni nu au dispărut odată cu regimul care le făcuse posibilă activitatea.
Dimpotrivă, unii au reușit să transforme vechile combinații în afaceri respectabile, vechile relații în conexiuni economice, iar banii câștigați în condiții mai mult sau mai puțin legale în capital de pornire pentru noile lor întreprinderi.
Alții au făcut pasul direct în politică sau în administrație. Iar unii au ajuns să ocupe chiar poziții din care ar trebui să vegheze la respectarea legii.
Nu spun că toți oamenii care au făcut bișniță înainte de 1989 au devenit oameni de afaceri controversați și nici că orice avere acumulată în primii ani ai tranziției are o origine dubioasă.
Dar nici nu putem ignora faptul că tranziția românească nu a pornit de la o linie de start egală pentru toată lumea.
Unii, foarte putini, au intrat în capitalism cu o diplomă, o meserie și câteva economii puse deoparte.
Alții au intrat cu bani, relații, informații și experiența unor ani în care învățaseră deja cum funcționează economia paralelă și cum se negociază cu cei care ar trebui să aplice legea.
Și aici apare marea nedreptate.
În timp ce unii dintre noi mergeam la școală, apoi la serviciu, în fabrici și uzine, pe șantiere, în birouri sau oriunde ne era locul de muncă, alții își construiau deja rețele de influență și își pregăteau viitorul.
Noi respectam regulile, uneori din convingere, alteori pentru că nu aveam de ales.
Ei învățaseră că regulile pot fi ocolite, negociate sau chiar cumpărate.
După 1989, am descoperit că nu toți am primit aceeași șansă de a participa la construcția noii economii.
Unii au avut acces la informații, la privatizări, la active ale statului și la oameni aflați în poziții-cheie.
Pentru alții, capitalismul a însemnat să-și păstreze locul de muncă, să-și plătească facturile și să spere că pensia va veni la timp.
Astăzi îi regăsim pe unii dintre urmașii acelor vremuri în Parlament, în consiliile județene și locale sau în fruntea unor afaceri foarte prospere.
Unii dintre ei chiar ne povestesc, nostalgic, cum încălcau legea în acele vremuri.
Nu averea în sine ar trebui să ne deranjeze. Nici succesul economic nu este o vină.
Problema este atunci când nu mai putem distinge între succesul obținut prin muncă și inițiativă și succesul construit pe relații, îmcălcarea legii, complicități, privilegii și acces preferențial la resursele publice.
Mai grav este că unii dintre cei care au ajuns să ne hotărască astăzi viața sunt tocmai oameni care au înțeles foarte devreme că legea nu este neapărat ceva ce trebuie respectat, ci uneori doar un obstacol care trebuie depășit.
Iar dacă nu poate fi depășit, se poate încerca modificarea ei.
Poate că aici se află una dintre explicațiile pentru care atât de mulți români au sentimentul că, după Revoluție, s-a schimbat sistemul, dar nu s-au schimbat întotdeauna și oamenii care știau să profite de el.
Trebuie să recunoaștem că după revoluție majoritatea noastră a dus-o pițin mai bine.
Dar unii dintre noi ne bucurăm că am ajuns să vedem 150 de posturi TV, iar alții au ajuns la niște averi de neimaginat într-o tără în care în 1989 maximul de avere pe care cineva îl putea avea era o locuință și, mai rar, un autoturism Dacia.
Am scăpat de economia socialistă, am intrat în economia de piață, am schimbat magazinele cu rafturi goale cu mall-uri, am înlocuit cozile cu cardurile bancare și valuta de sub tejghea cu transferurile electronice.
Dar unele reflexe au rămas surprinzător de asemănătoare.
Iar noi, cei care am muncit o viață fără să ne îmbogățim, am ajuns să constatăm că unii dintre cei care făceau bani din blugi, țigări, LP-uri și casete video ne explică astăzi cum funcționează economia, ce sacrificii trebuie să facem și de ce nu ne permitem anumite lucruri.
Nu-i așa că este o evoluție interesantă? De la blugi contrafăcuți la costume scumpe, de la combinații prin spatele magazinului la negocieri în birouri oficiale.
S-a schimbat decorul, s-a schimbat vocabularul, dar, în unele cazuri, talentul de a găsi portițe a rămas același.
Numai că, între timp, noi am devenit contribuabilii lor.
***
„Vom colabora cu democrații”.
Președintele Donald Trump a declarat că va colabora cu democrații și că își va exercita fără rețineri dreptul de veto după ce cifrele parțiale la alegerile din SUA că democrații au obținut controlul în Congres. „Vom colabora cu democrații”, a spus Trump în cadrul unei transmisiuni în direct pe Politico, fără să conteste legitimitatea rezultatelor …
Sfârșitul secolului american
Trump va trece, dar nimic nu va reda Statelor Unite fiabilitatea pierdută.
Confruntări între civili și forțe de ordine la Kiev, după informații neconfirmate de rele tratamente aplicate unor militari
O mulțime s-a ciocnit cu forțele de poliție și cu trupele Gărzii Naționale într-o suburbie a orașului Kiev, pe fondul acuzațiilor că mai mulți militari ar fi fost reținuți și torturați într-o locuință privată. Autoritățile au negat folosirea violenței, spunând că ei fugiseră din post.
Ce se știe despre scandalul din casa de lângă Kiev
Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a deschis trei dosare penale în urma tulburărilor declanșate de rapoartele conform cărora zeci de bărbați, atât recruți, cât și dezertori, erau reținuți și torturați într-o casă din apropierea orașului Kiev. Șeful adjunct al SBU, Ivan Rudnitsky, a anunțat acest lucru într-o conferință de presă. Cazurile au fost clasificate […]
O substanță de care medicina și legea s-au ferit e susținută de unii medici pentru pacienții cu boli grave.
Am întrebat un medic ATI din România ce crede despre pledoaria unui coleg din Boston, SUA, care vorbește despre posibilitatea administrării psilocibinei, o substanță psihedelică, extrasă din așa-numitele „ciuperci magice”. La pacienți, nu contează doar atenuarea durerii, ci și combaterea disperării și senzației de a nu mai lupta pentru viața lor. În Statele Unite se …
Dacă pâine nu le puteți da, atunci măcar faceți-i soldați!
Cineva care crede că mișcările sociale din vestul Europei nu au legătură cu sărăcia nu înțelege nimic din viața ce i-a fost dat să o trăiască. Admit că imigranții — cu tot cu valorile lor complet străine celor europene — au jucat un rol important în declanșarea demonstrațiilor de pe străzile marilor orașe din Franța, Spania, Italia, Portugalia, Belgia sau Germania și nu exclud ca serviciile rusești și poate cele nord-americane să fi stimulat, prin mijloace specifice, mai toate aceste frământări sociale cu care această parte de lume nu s-a mai confruntat de decenii. Numai că, în esența lor, protestele violente la care asistăm nu sunt altceva decât simptomele unei insurecții împotriva sărăciei. Și da, ele sunt marxiste. Nici nu pot fi altfel. Când mase întregi de oameni pauperizați scandează împotriva privațiunilor de tot felul, a lipsei locurilor de muncă, a taxării grotești a tot ceea ce înseamnă venit mic sau mijlociu, a absenței unor sisteme funcționale și eficiente de educație ori de sănătate, atunci, în mod evident, suntem în fața unor mișcări sociale subsumate ideologic stângii extreme. Nu ar trebui să ne mire. Și nici nu ar trebui să privim simplist lucrurile.
Noi de unde furăm?
Să presupunem că începe și la noi o mișcare asemănătoare celor din vestul Europei. De aia sinceră, cu năduf, fără sprijin organizatoric de la aurari sau de la progresiști. O mișcare venită din durerile sărăciei și chinurile nedreptăților. O ieșire masivă pe străzile marilor orașe, o revoltă adevărată, scăpată de sub control. S-a adunat o cantitate uriașă de furie care trebuie revărsată undeva. Dar unde?
Istoria universală a șmenului, de la analog la digital
Pentru bucureștenii de pe vremea lui Ceaușescu, Centrul Vechi era o fărâmă de Occident și nu neapărat pentru că acolo era, din punct de vedere arhitectural, un București arhaic ce amintea de vremea anterioară venirii la putere a comuniștilor. Capitalismul adevărat începea însă când apăreau pe Covaci, strada cu consignații și marfă adusă din Vest, bișnițarii care schimbau dolari și traficanții de blugi și țigări Kent, asta ca să-i liniștesc pe izolaționiștii patrioți, pentru că bananele erau verzi la Alimentara, rare și cu coadă, numai înainte de Anul Nou.
Gigi Becali, avalanșă de insulte la adresa unei jurnaliste care l-a întrebat despre avere: „Întreab-o pe mama ta! Ordinaro!”
Incidentul a avut loc când Oana Manițiu, jurnalistă a publicației de investigații Context.ro, l-a contactat telefonic pe deputatul George Becali pentru a-i solicita un punct de vedere în cadrul unei documentări privind averile parlamentarilor.
Reporterul a încercat să afle din ce venituri au fost achiziționate cele opt autoturisme declarate de deputat: patru Mercedes, două Land Rover, un Bentley și un Martz.
Ce ar însemna majorarea salariului minim brut cu 300 de lei: 100 lei pentru angajat, costul total pentru angajatori ar crește cu 311 lei lunar
O majorare cu 300 de lei a salariului minim brut, de la 4.325 de lei la 4.625 de lei, ar aduce angajaților doar 100 de lei net în plus la salariu, în timp ce costul total pentru angajatori ar crește cu 311 lei lunar, potrivit unei analize de impact realizate de IMM România și prezentate […]
Manipulare ordinară la “televiziunea poporului”.
‘Din nimic am creat o lume întreagă’.
S-a născut în inima Ardealului, a învățat în afara țării, dar a făcut cea mai mare descoperire a carierei sale la Timișoara. CITEȘTE ȘI: Se deschide drumul provizoriu asfaltat de lângă șantier. Cum se va circula la Pasajul Slavici – Polonă, la Timișoara. VIDEO Janos Bolyai s-a născut la Cluj-Napoca în 15 decembrie 1802 […]
Programul de lucrări al SDM în ziua de 4 noiembrie 2026
Ce facem astăzi, 4 noiembrie 2026, în Timișoara?
