Dintr-un articol publicat de ziarele locale în ultimele zile aflăm, încă o dată, că timișorenii nu știu să-și arunce gunoiul.
Eco Serv Timiș a găsit în pubelele negre obiecte care, spune firma, ar trebui să ajungă în alte fluxuri de colectare.
Mai mult, SRL-ul ăsta plătit din banii cetățenilor propune ca pubelele cu asemenea „abateri” să fie etichetate și să nu mai fie ridicate.
În fotografia care însoțește articolul văd un ghiozdan roz, probabil al unei fetițe care a crescut între timp, o perie veche de măturat, un penar, un cuier din plastic, niște pungi…
Lucruri obișnuite, care la un moment dat se strică sau nu mai folosesc nimănui.
Și atunci pun întrebarea pe care o pun de vreo douăzeci de ani: unde le aruncăm, concret?
Să luăm un exemplu cât se poate de banal. Vreau să schimb covorașul din baie. Are 70 pe 50 de centimetri și este țesut din material sintetic.
Îl pun în pubela galbenă? Materialul poate pare reciclabil, dar pubela aceea nu este, în mod obișnuit, destinată covorașelor.
Îl pun în cea neagră?
Aflu din articol că textilele trebuie predate separat, la campanii sau la punctele stabilite.
Îl duc la un container pentru textile?
Înainte de a porni cu el prin oraș, aș vrea să știu dacă acel container primește și covorașe uzate, nu doar haine.
Am așa ceva la o distanță rezonabilă, să spunem cel mult 500 de metri de domiciliul meu?
Un alt exemplu, uneori cumpăr mâncare care îmi este livrată în niște caserole din polistiren expandat.
Unde arunc cutiuțele acelea?
In europubele nu este voie.
Le pun într-o plasă și iau troleibuzul 16, după care autobuzul 33, ca să le duc la o firmă privată care colectează polistiren?
Sau o oală, unde arunc o oală din aia în care soția mea făcea sarmale? Sau un recipient din acela din plastic de trei litri în care era vopseaua folosită pentru a-mi zugrăvi bucătăria?
Pot să-mi spună purtătorii de cuvânt ai gunoierilor, sau reprezentanții autorităților locale, sau cei care scriu la ziare, unde dracu să arunc oala aia? Sau unde se aruncă pamperșii folosiți de un bătrân care suferă de Altzheimer?
Probabil că răspunsul există undeva, pe o pagină de internet. Poate într-un tabel, într-un afiș lipit pe ușa unui centru de colectare sau într-un comunicat pe care l-am ratat.
Dar dacă pentru a arunca un covoraș trebuie să fac cercetare documentară, problema nu mai este numai la cetățean.
Primăria are patru puncte unde timișorenii pot duce, prin aport voluntar, inclusiv covoare și mobilă.
Există și containere permanente pentru textile în câteva locuri din orașul ăsta în care trăiesc vreo 200-300 de mi de locuitori.
Aceste servicii sunt utile, dar „aport voluntar” înseamnă că trebuie să duci tu obiectul până acolo.
Pentru un covoraș poate fi o neplăcere.
Pentru un covor mare sau un dulap, înseamnă să găsești o mașină și oameni care să te ajute să le cari.
Firmele care câștigă bani – tot mai mulți, de la o lună la alta – din colectarea deșeurilor ar trebui să-și facă strategia pornind de la „timișoreanul standard”, care nu este cel care locuiește într-o vilă la marginea orașului și are două Bentley și o dubită Mercedes în curte, ci cel care locuiește la bloc și circulă cu tramvaiul.
Omul acela nu are o dubă parcată în fața scării, în așteptarea zilei în care se rupe covorașul din baie.
Nici nu-și poate încărca sufrageria în autobuzul M3 când schimbă mobila.
E ușor să scrii că obiectele trebuie duse „la punctele de colectare”.
Mai greu este să explici cum ajung ele acolo.
Firește că oamenii trebuie să sorteze deșeurile.
Nimeni nu propune să aruncăm molozul peste resturile alimentare sau o baterie între cojile de cartofi.
Dar și colectarea separată trebuie gândită până la capăt.
Nu poți transforma fiecare obiect uzat într-o problemă de logistică personală, iar apoi să fotografiezi rezultatul și să cerți populația.
Soluția ar fi o colectare regulată, anunțată din timp, în fiecare cartier, cu locuri accesibile unde oamenii să poată preda obiectele care nu au loc în pubelele obișnuite: de la covorașe și ghiozdane până la covoare mari.
Un fel de „Sperrmüll” cum este acasă la cei care se ocupă de ridicarea gunoaielor din Timișoara.
Pentru mobilă, ar trebui să existe și posibilitatea unei ridicări programate de la adresă, cerută simplu, prin telefon sau online.
Obiectele ar fi lăsate la locul și la ora comunicate, iar echipa de colectare le-ar lua de acolo.
Atunci cetățeanul ar ști ce are de făcut, iar firma ar avea ce să verifice.
Sau, poate o soluție alternativă ar fi ca gunoierii să aibă „o zestre” de câteva, câteva zeci, de containere de mari dimensiuni pe care să le plimbe prin cartierele orașului, în săptămâna 1 a lunii containerele vor fi amplasate în Calea Sagului și Girocului, în săptămâna 2 în Circumvalațiunii și așa mai departe.
Sau, poate o soluție ar fi ca „reciclatorilor”, oamenii aceia care umblau de la un gunoi la altul să li se legalizeze cumva activitatea, oamenii ăia care veneau cu căruța și luau de lângă pubele tot ce era metal, sau lemn, chiar făceau o treabă utilă.
Nu văd de ce în Marea Britanie se poate așa ceva, ba chiar există întreagă structura orizontală care se ocupa de acest proces, de la colectare până la reciclare și valorificare, dar la noi oamenii ăia erau criminalizați și alungați.
Până atunci, mesajul „nu aruncați aici” rămâne doar jumătate de serviciu.
De fapt, ca să spunem lucrurilor pe nume, rămâne o formă mascată de mituire a presei, pentru ca aceasta să nu pună întrebări.
Cealaltă jumătate este să-i spui omului unde poate arunca lucrul respectiv și să-i dai o cale realistă să ajungă acolo.
***
Problema locuințelor, tema electorală fierbinte a Europei: Cum a rezolvat Viena
În multe mari aglomerări urbane europene, lipsa locuințelor accesibile a devenit o adevărată bombă socială. Orașele Europei au dezvoltat soluții foarte diferite pentru această problemă, transmite Deutsche Welle. La Berlin, cel mai mare oraș al Uniunii Europene, presiunea de pe piața locuințelor este atât de mare încât locuitorii săi sunt gata să încerce un experiment istoric. În urmă cu […]
Peter Magyar spune că Ungaria va taxa drastic marile averi începând de anul viitor
Ungaria va taxa marile averi începând cu 1 ianuarie 2027, în condiţii mai stricte decât cele promise iniţial de guvern, a declarat premierul Peter Magyar. Vorbind sâmbătă în cadrul celei de-a treia etape a turneului său naţional, la Szolnok, în centru țării, premierul ungar a precizat că, peste un anumit prag de 500 de miliarde …
Ambasadoarea SUA în Grecia ar fi spus că Washingtonul a contribuit la căderea Guvernului Bolojan: „Putem face asta oricărei țări”
Ambasadoarea Statelor Unite în Grecia, Kimberly Guilfoyle, ar fi sugerat că Washingtonul poate contribui la căderea unui guvern, folosind drept exemplu România. La o cină cu oficiali americani și greci, ea ar fi spus că SUA ar putea face același lucru și în Grecia.
Episodul este relatat de Wall Street Journal pe baza mărturiei unei persoane prezente și a altor persoane cărora le-a fost povestită discuția. Avocatul ambasadoarei contestă această relatare.
Când stai la masă cu o ambasadoare care spune „putem face asta oricărei țări dorim”, după ce a explicat că tocmai ți-au dat jos prim-ministrul, pentru că a anulat escrocheria de la Doicești, cum se cheamă asta?
Când stai la masă cu o ambasadoare care spune „putem face asta oricărei țări dorim”, după ce a explicat că tocmai ți-au dat jos prim-ministrul, pentru că a anulat escrocheria de la Doicești, cum se cheamă asta?
Guvernul Mureșan, gata de vot.
Siegfried Mureșan a declarat, după depunerea documentelor, că noul Cabinet va păstra numărul actual de ministere.
„Guvernul va avea același număr de ministere ca până acum, nu se creează ministere adiționale, și Guvernul va avea doar trei vicepremieri, fiecare dintre ei cu portofoliu”, a declarat premierul desemnat.
Cât costa, de fapt, să trăiești în România lui 1989? | Ce puteai să-ți iei de 3.
Salariul mediu net era de aproximativ 3.630 de lei pe lună în România anului 1989.
Pe hârtie, suma nu pare mică: o pâine era câțiva lei, laptele – la fel și multe produse de bază aveau prețuri foarte mici.
Dar nu era suficient să ai bani. Trebuia să mai găsești și marfa! E, aici începe circul!
Când punerea botului devine o virtute culturală
Expresia a pune botul este o expresie argotică românească și vine, foarte probabil, dintr-o metaforă animalică. Animalul își pune botul spre ceva pentru a-l mirosi, linge sau apuca — adică se lasă atras de ceva. În limbajul colocvial, sensul s-a deplasat spre a crede o minciună, a se lăsa păcălit, a cădea în plasă / a mușca momeala – foarte apropiat de englezescul to bite the bait. Există și o legătură semantică interesantă cu expresia a mușca momeala. Botul este partea animalului cu care acesta se apropie de momeală, iar a pune botul sugerează că te-ai apropiat suficient de ceva încât să fii prins. În româna argotică bot a ajuns să desemneze depreciativ gura/fața, ceea ce a făcut expresia și mai ușor de folosit figurat. Așadar nu pune botul! înseamnă de fapt nu te lăsa atras, nu înghiți povestea, nu mușca momeala. Există expresii populare care spun, prin brutalitatea lor, mai mult decât tratate întregi de sociologie. A pune botulînseamnă, în fond, a te apropia de momeală fără să întrebi cine a pus-o acolo, a crede înainte de a înțelege, a reacționa înainte de a verifica.
Descoperirea din Rusia care schimbă tot ce știam despre Pământ.
Un semnal considerat mult timp global
În urmă cu aproximativ 2,5-2 miliarde de ani, Pământul a trecut printr-o transformare majoră: oxigenul a început să se acumuleze în atmosferă, potrivit ScienceDaily. Schimbarea a declanșat procese care, în cele din urmă, au contribuit la apariția organismelor complexe, precum plantele și animalele.
În această perioadă, cantități mari de material microbian au fost îngropate sub fundul mării. Procesul a captat carbonul în roci și a lăsat în urmă o semnătură izotopică neobișnuită.
ȘTIM 3.
Înseamnă oare, din cele explicate mai înainte, că matematica se află pe nisipuri mișcătoare? Și da și nu, dar maniera în care formulăm cele două răspunsuri este esențială. Teoremele lui Gödel nu ne spun că 2+2 ar putea înceta mâine să fie 4, că teorema lui Pitagora este nesigură sau că rezultatele matematicii care sunt confirmate trebuie privite cu suspiciune din cauza unei crize ascunse în fundamente. Activitatea matematică obișnuită nu este paralizată de incompletitudine, după cum construcția unui pod nu este oprită de faptul că inginerul nu are răspunsurile la toate problemele de rezistența materialelor. Ceea ce pierdem este o speranță mult mai ambițioasă: posibilitatea de a închide o parte suficient de bogată a matematicii într-un sistem formal care să fie complet și consistent și care, în același timp, să ne ofere din interior garanția propriei consistențe.
Poate că tocmai aici trebuie nuanțată imaginea matematicii ca „știință exactă”. Exactitatea matematicii nu constă în existența unui teren ultim, absolut și evident, aflat dincolo de orice întrebare. Ea constă mai degrabă în precizia extraordinară cu care matematica stabilește ipotezele de la care pornește, regulile pe care le folosește și limitările concluziilor pe care le poate obține. Din acest punct de vedere, rezultatele lui Gödel nu reprezintă o slăbiciune a matematicii, ci una dintre cele mai impresionante manifestări ale rigorii sale. Matematica și-a supus propriile metode de demonstrație examinării matematice și a descoperit că există limitări ale demonstrabilității.
Eco Serv Timiş: În 2026, încă găsim deșeuri neconforme în pubela pentru deșeuri reziduale
Eco Serv Timiş atrage atenţia că pubelele negre arată o problemă care nu mai poate fi trecută cu vederea. Este vorba de faptul că deșeuri care pot fi reciclate sau care beneficiază de alte fluxuri de colectare, ajung în recipientele pentru deșeuri reziduale. Pubela neagră nu este locul în care putem arunca orice. Eco Serv…
Ce facem astăzi, 27 septembrie 2026, în Timișoara?
Duminică, 27 septembrie, puteți merge la concerte, la teatru, la film sau să vizitați expoziții. Vă mai puteți bucura de diverse evenimente cu ocazia Zilelor Culturii Maghiare.
