Astăzi avem, oficial și neoficial, o singură știre în România: a căzut guvernul.
În rest, ziarele își fac meseria lor veche de croitorese politice – mai strâng un tiv, mai adaugă o dantelă, mai inventează o dramă. Unii plâng, alții jubilează, cei mai mulți se prefac că înțeleg.
Eu nu mă grăbesc să plâng și nici să aplaud. Guvernele, la noi, au devenit un fel de anotimpuri: vin, pleacă, uneori fără să lase urme vizibile. Azi e unul, mâine e altul. Numele contează mai puțin decât iluzia că, odată cu schimbarea, se schimbă și ceva în profunzime.
Dar întrebarea căreia merită să-i răspund nu vine de la analiști, nici de la politicieni, nici de la acei experți permanenți în orice. Vine de la un copil.
„O să fie mai bine?”
Da, copile, o să fie mai bine.
Pentru că, într-un mod încăpățânat și uneori enervant, lumea merge înainte. Nu pentru că oamenii mari fac mereu ce trebuie, ci pentru că realitatea îi împinge, îi forțează, îi mai și corectează.
Dar nu o să fie mai bine mâine dimineață.
Nu o să vezi tu, de la o zi la alta, cum se luminează totul, cum dispar nedreptățile și cum fiecare își face treaba impecabil. Astea sunt povești pentru adulți naivi, nu pentru copii sinceri.
Ești în clasa I-a.
Acum înveți literele.
Când vei ajunge în clasa a V-a, o să începi să observi.
O să îți aduci aminte cum era în clasa I-a și să compari viața de atunci cu cea pe care o vei trăi la vârsta de 10 ani
O să vezi că unele lucruri se schimbă încet, altele deloc, iar unele doar par că se schimbă. O să începi să pui întrebări mai incomode decât cele de azi.
Dar deja va fi puțin mai bine.
Iar când vei ajunge în clasa a VIII-a…
Va fi deja mult mai bine.
Și atunci vei înțelege ceva esențial: că „mai binele” nu vine dintr-o cădere de guvern, nici dintr-o victorie electorală, nici dintr-un discurs bine scris.
Vine din decizii mici, repetate, uneori invizibile.
Vine din oameni care, din când în când, aleg să nu mai accepte prostia ca normalitate.
Dacă oamenii mari din România vor face, măcar o parte din timp, ce trebuie făcut cu adevărat – nu ce dă bine la televizor, nu ce aduce voturi rapide, ci ce contează pe termen lung – atunci da, va fi mai bine.
Nu spectaculos. Nu brusc.
Dar suficient cât să se simtă.
Iar dacă nu vor face…
Ei bine, atunci va fi treaba generației tale să repare. Pentru că, până la urmă, fiecare generație moștenește o țară neterminată.
Așa că da, copile: o să fie mai bine.
*
Taxarea inversă a TVA.
Genul acela de soluție care nu dă bine în conferințe de presă, dar care face ordine în contabilitate. Și, mai ales, în buzunarele unde nu trebuie să ajungă bani.
Pentru cine nu stă zilnic cu nasul în legislație: mecanismul e simplu – nu mai plimbăm TVA-ul de la unul la altul ca pe o minge de ping-pong, cu speranța că nu dispare pe drum.
Se anulează tentația clasică de „colectează, dar nu vira”.
Dispare, implicit, o bună parte din frauda de tip carusel, acel sport național practicat cu mai multă pasiune decât atletismul.
Și atunci întrebarea vine natural: dacă e atât de simplu și eficient, de ce nu se aplică generalizat?
Aici lucrurile devin… interesante.
Problema reală e că taxarea inversă face ceva foarte incomod:
taie dintr-o sursă de „flexibilitate”.
Cu TVA-ul clasic, ai un spațiu gri generos: întârzieri, interpretări, controale selective, recuperări întârziate, negocieri tacite.
E un teren fertil pentru tot ce ține de improvizație românească – de la mică descurcăreală până la scheme sofisticate.
Taxarea inversă vine și spune: „gata cu jocul ăsta”.
Nu mai ai ce să colectezi și să „uiți” să plătești.
Nu mai ai lanțuri de firme fantomă care să plimbe TVA-ul până se evaporă. Simplifică brutal.
Și aici apare paradoxul:
ce e simplu pentru economie e incomod pentru sistem.
Celebrul „GAP de TVA” – acel indicator care arată cât TVA ar trebui să încaseze statul și cât încasează de fapt – e un personaj util.
Un fel de bau-bau tehnocratic.
Îl invoci, dai din cap grav, promiți strategii, mai faci un grup de lucru… și între timp, mecanismele care generează acel gap rămân, în mare parte, intacte.
Dacă ai elimina cauzele structurale prea repede, ai pierde și explicația comodă.
Și mai este o problemă:
Dacă ai închide caruselele TVA peste noapte, ce faci cu toți „consultanții”, contabilii creativi, firmele de apartament care nu produc nimic dar facturează mult?
Nu e doar o problemă de venit la buget. E vorba de o întreagă economie paralelă care respiră fix prin acele găuri. A spune că nu se poate extinde taxarea inversă pentru că „e complex tehnic” e o minciună frumoasă.
Adevărul e că eliminarea unui mecanism de fraudă înseamnă și eliminarea unor jucători. Și unii dintre ei sunt importanți. Nu neapărat politic. Ci sistemici.
Uneori e util să ai un „dușman” – chiar și unul conceptual, ca GAP-ul de TVA.
Îți permite să explici eșecul fără să schimbi prea mult mecanismul care îl produce.
***
Ce aș răspunde dacă un copil ar veni la mine și m-ar întreba despre lumea de mâine: „O să fie mai bine?”
„These are dark times, there is no denying.” Cine s-ar fi gândit că o frază din Harry Potter ar sumariza atât de bine situația în care se află România (și nu numai)?
Aceasta este „formula” lui Einstein pentru fericire și succes în viață
O viață pașnică și modestă – cheia fericirii reale
Această afirmație, aparent simplă, este de fapt o critică subtilă a unei societăți care glorifică epuizarea, productivitatea fără pauză și acumularea de bunuri materiale. În prezent, succesul este adesea definit prin cifre: salariu, statut, vizibilitate online, obiective bifate.
Doi morţi şi trei răniţi în SUA, într-un atac armat
Un bărbat a împuşcat cinci persoane în Texas, marţi, şi a ucis două dintre ele, în urma unei întâlniri la un centru comercial situat la nord de Dallas, anunţă poliţia.
Șeful armatei israeliene din Cisiordania spune că trupele sale ucid la un nivel nemaivăzut din 1967
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2024/04/israel-hepta-e1713763875272.jpg)
Șeful armatei israeliene în Cisiordania, generalul-maior Avi Bluth, a declarat că trupele sale „omoară așa cum nu am mai omorât din 1967”, referindu-se inclusiv la împușcarea mortală a palestinienilor care aruncă cu pietre. Declarațiile, făcute într-un cadru restrâns, au fost dezvăluite de ziarul israelian Haaretz și nu au fost dezmințite de Bluth. Forțele de Apărare ale Israelului nu au comentat până acum informațiile.
Deutsche Welle: Nicușor a jonglat din umbră căderea lui Bolojan
Neimplicarea președintelui de partea reformiștilor, abandonarea lui Ilie Bolojan și chiar încurajarea celorlalți înainte de votul moțiunii de cenzură de azi arată direcția în care vrea să meargă Nicușor Dan. Președintele a spus aseară, când încă PNL și USR mai căutau o majoritate pentru Bolojan, că „are în cap” toate soluțiile și că în orice variantă va fi vorba […]
Guvernul Bolojan, demis prin moțiune de cenzură | GALERIE FOTO
Moțiunea de cenzură a trecut cu un scor mult peste pragul necesar de 233 de voturi pentru demiterea Executivului. În urma votului, Guvernul este considerat demis.
Până la instalarea unui nou Executiv, Ilie Bolojan rămâne la Palatul Victoria, dar cu atribuții limitate. Constituția prevede că Guvernul demis îndeplinește doar actele necesare pentru administrarea treburilor publice, până la depunerea jurământului de către noul cabinet.
Euro urcă la 5.
Leul s-a depreciat în fața euro, până la 5.21 lei, cu doar câteva minute înainte de anunțul privind rezultatul votului la moțiunea de cenzură. De-a lungul zilei, oscilațiile au fost minore – între 5.191 și 5.199 lei pentru un euro. După ora 12,30 deprecierea a devenit mai consistentă, potrivit datelor Bloomberg. Reamintim că în urma …
REPORTAJ.
Când PSD era în întrunire tactică la Parlament, iar PNL făcea strategii prin Victoriei, pe când AUR anunța din Floreasca schimbări-surpriză la vot, iar USR era pe nicăieri, prin București, în periferia Capitalei, în Rahova – la piață – deja se știa verdictul moțiunii: „Ce moțiune? Tot un drac. Toți, niște șuți!”.
Patrick André de Hillerin: Ilie Bolojan, eroul boților, al like-urilor cumpărate și al activiștilor de partid
În ultima săptămână, în jurul lui Ilie Bolojan s-a mai construit o poveste în afară de cea în care el este reformatorul înfrânt de sistemul dinozaurilor hoți și șobolani. Noua poveste vorbește despre omul Bolojan erou al poporului, Bolojanul victimizat de PSD, pe care poporul îl iubește brusc și necondiționat. Dar, oare, chiar așa stau lucrurile?
Planul de guvernare AUR: Adoptarea unui nou Cod Fiscal stabil pentru cel puțin cinci ani, întroducerea taxării inverse a TVA, scădere TVA și a impozitului pe dividente de 8%
Printre principalele măsuri enumerate de Petrișor Peiu se numără simplificarea sistemului fiscal pentru antreprenori, inclusiv introducerea unui credit fiscal și reintroducerea impozitului forfetar sau pe cifra de afaceri pentru microîntreprinderi, până la un prag de 500.000 de euro. Formațiunea propune și stabilirea unui nivel de 1,25% pentru impozitul pe cifra de afaceri, precum și adoptarea unui nou Cod Fiscal, stabil pentru cel puțin cinci ani, fără modificări frecvente.
În umbra moțiunii: Parlamentul discută un nou Big Brother pentru securitatea națională.
În timp ce reflectoarele interesului public au stat pe votul decisiv al căderii Guvernului Bolojan, un proiect de lege adoptat tacit de Camera Deputaților și aflat acum la Senat intenționează să extindă atribuțiile statului în spațiul digital, scrie site-ul de investigații Snoop. Proiectul 565/2025 este la al doilea ciclu parlamentar. Inițiativa legislativă a mai parcurs …
Nu e Nicușor
Unde a dispărut Nicușor de acum an, care a mobilizat șase milioane de alegători, care au sperat de la el că va fi o forță în statul român și-l va menține pe o traiectorie pro-europeană? Retorica sa cu „pro-occidentală“ vine mai nou să camufleze magaioțeala pădurii… Nu mai e acel Nicușor. Nu e Nicușor. Gata! Una e candidatul, alta e cel așezat confortabil în funcție. Se cheamă țeapă, nu l-ați votat și pe Iohannis? A rămas o glumă, un fel de păpușă gonflabilă plimbată în lume pe contrasens.
Ce facem astăzi, 6 mai 2026, în Timișoara?
