Într-o lume în care guvernanții par să aibă soluții pentru orice — de la schimbările climatice la sănătatea publică — ultima decizie a Casei Albe scoate iarăși pe scenă absurdul birocratic american: noul set de recomandări nutriționale semnat de administrația Trump interzice sucurile de fructe și băuturile îndulcite și, în schimb, încurajează consumul de carne roșie, unt și produse lactate pline de grăsimi.
Copiii, adulții și pensionarii primesc, practic, un mesaj care pare să fi fost scris de marketingul industriei cărnii și al lactatelor: grăsimi saturate sunt binevenite, zahărul e dușmanul public numărul unu.
Nu e prima dată când guvernul american face ceva de genul acesta.
În urmă cu decenii, undeva prin epoca postbelică și până în anii ’80, deciziile Congresului au jucat un alt fel de teatru: laptele — și tot ce deriva din el — era promovat ca hrană obligatorie pentru sănătate și creștere fizică.
Zeci de ani de politici agricole susțineau fermierii protejați de subvenții, iar piața era sufocată de surplusuri de lapte în cantități greu de imaginat.
Rădăcinile acestor decizii au apărut în anii ’30 și ’40, când semnele Marii Depresiuni încă putea fi văzute. Guvernul federal a decis să cumpere tot laptele pe care piața nu îl absorbea, ca să mențină prețurile sus și să protejeze fermele.
Dar transformările tehnologice după război au dus la o producție uriașă, iar consumul populației nu a ținut pasul cu cantitățile produse.
Pentru că laptele nu poate fi păstrat ca atare acesta a fost transformat în produse derivate și astfel statul a terminat prin a acumula depozite enorme de lapte praf, brânză și unt, unele dintre ele într-adevăr atât de mari încât să zici că sunt buncăre alimentare cu cheie nucleară.
Când statul s-a întrebat „ce facem cu toată brânza?”, răspunsul a fost la fel de simplist ca și multe alte soluții birocratice: punem laptele și produsele lactate în programul alimentar școlar și în programele sociale.
Așa că, în unele perioade, copiii erau practic împinși să bea câțiva litri de lapte pe zi, iar politica alimentară devenea un fel de protecție agricolă mascată sub sloganuri nutriționale.
Nu pentru sănătate, ci pentru ca sistemul să nu se prăbușească sub greutatea stocurilor.
Revenind în 2026, observăm același tipar: un guvern ajunge să rescrie piramida alimentară oficială, spunând lumii ce este „bun” și ce este „rău” într-un program nutrițional care se suprapune cu interese economice și de lobby.
Oficial, scopul noii politici alimentare americane este lăudat ca o „războinică luptă împotriva zaharurilor adăugate” și o revenire la „alimentele adevărate”.
În realitate, efectele vor fi îndoielnice, iar criticii nutriționiști avertizează că încurajarea consumului de grăsimi saturate ar putea avea consecințe negative asupra sănătății publice.
Dacă ieri ți se spunea că prea multă carne și prea multe grăsimi lactate sunt dăunătoare, astăzi, aceeași instituții îți zic să mănânci mai mult unt și carne roșie.
Trebuie să se înțeleagă un lucru elementar, pe care îl tot ocolim de parcă ar fi indecent: asta nu este capitalism.
Nu a fost nici când copiii americani erau obligați să bea lapte pentru a salva fermele, nu este nici acum, când li se spune să mănânce mai mult unt și carne roșie pentru a salva alte industrii.
Asta nu e piață liberă, nu e concurență, nu e „mâna invizibilă”.
Este o formă rafinată de corupție, îmbrăcată în haina grijii față de sănătatea publică.
În realitate, statul face ceea ce știe cel mai bine: mituiește electoral anumite categorii, folosind bani publici și politici aparent neutre.
Fermieri, producători, sindicate, industrii întregi devin mase de manevră.
Iar când sistemul începe să scârțâie, soluția nu e niciodată reducerea producției sau asumarea eșecului, ci schimbarea discursului.
Brusc, ceea ce nu se vinde devine „esențial pentru sănătate”.
În capitalismul adevărat — nu cel din discursuri, ci cel din manuale — agricultorii nu sunt subvenționați.
Dacă țăranul nu reușește să-și vândă marfa, are două opțiuni perfect capitaliste, fie își schimbă producția, fie își schimbă meseria.
Atât.
Nu există „dreptul sacru de a produce ce vrei pe banii tuturor”.
Piața nu e obligată să-ți cumpere laptele, porumbul sau mașinile doar pentru că le-ai produs.
În cel mai rău caz — și aici intrăm deja într-o zonă de capitalism social minim, nu de pomană — putem discuta despre un venit minim garantat, care să permită oamenilor să nu moară de foame.
Nu să continue la infinit o activitate nerentabilă, ci să se reinventeze.
E o diferență enormă între a ajuta omul și a menține artificial o industrie moartă.
Exact același principiu ar trebui aplicat și industriei auto, și energiei, și culturii, și oricărui domeniu „strategic”.
Toate aceste forme mascate de subvenție, scutiri fiscale, ajutoare de stat, scheme „temporare” care devin permanente, nu fac decât să înghețe economia într-o formă ineficientă, păstrată cu perfuzii politice.
Dacă pictorul nu poate trăi din pictură, asta nu e o tragedie sistemică.
Dacă muzicianul nu poate trăi din cântat, nu e vina societății.
Dacă scriitorul nu-și câștigă pâinea din ce scrie, realitatea e crudă, dar simplă: piața nu îl vrea suficient.
În capitalism, nu toată lumea e artist cu normă întreagă.
Unii devin livratori de mâncare, alții tâmplari, instalatori sau — de ce nu — pantofari. O meserie căreia, apropo, îi prevăd un mare viitor într-o lume care produce mult, prost și ieftin.
Cine știe să repare va trăi mai bine decât cine știe să plângă pe Facebook.
Problema apare când statul începe să decidă că toți trebuie să fie salvați exact în meseria pe care o practică, indiferent dacă există cerere sau nu.
De aici începe grotescul: ghiduri alimentare scrise ca să curețe depozite, programe „Rabla”, școli care pregătesc absolvenți care nu au nici o șansă să-și găsească de lucru în domeniile pentru care au fost pregătiți, politici industriale făcute ca să câștige voturi, nu ca să funcționeze economia.
Laptele a fost doar un exemplu. Untul e următorul. Mâine va fi altceva.
Istoria nu se repetă pentru că uităm, ci pentru că refuzăm să acceptăm un adevăr simplu: nu poți avea piață liberă și subvenții masive în același timp fără să ajungi la absurd.
*
În povestea cu avionul Spartan escortat de avioane militare, cred că — spre surprinderea celor care trăiesc din scandal — au dreptate ambele tabere.
Și președintele Nicușor, și Patrick André de Hillerin.
Da, este adevărat: turnul de control elvețian a anunțat echipajul avionului prezidențial că va fi interceptat de două avioane militare și a adăugat că acest lucru reprezintă un semn de curtoazie, de mulțumire, de protocol aerian.
Nimic fals aici.
Așa li s-a spus, așa au transmis mai departe.
La fel de adevărat este însă și contrariul: avionul ar fi fost interceptat oricum, indiferent dacă la bord se afla președintele României, președintele Statelor Unite sau un demnitar din Republica Togoleză.
Așa funcționează lucrurile în spațiul aerian al unor state serioase: procedură standard, nu plecăciune diplomatică.
Avioanele militare nu ies din hangar ca să fluture batista, ci ca să bifeze un protocol.
Partea cu „mulțumirea” a fost, cel mai probabil, o formulă de politețe, o amabilitate verbală, nimic mai mult.
Genul acela de compliment care nu costă nimic și nu obligă pe nimeni la nimic.
Exact ca atunci când secretara îi spune unui domn pe care îl cunoașteți foarte bine că îi stă foarte bine părul proaspăt vopsit, sau când unii ziariști îi spun altui domn că parcă are baterii Duracell, ca iepurașul din reclamă.
E drăguț, e cald, dar nu schimbă realitatea.
Problema mea nu este nici cu avioanele, nici cu escorta, nici cu interpretările.
Problema mea este cu importanța artificială dată subiectului.
Mi-ar fi plăcut enorm ca informația asta să nu devină știre de importanță națională, difuzată în prime-time, rostogolită pe toate televiziunile ca și cum România ar fi fost primită în NATO pentru a doua oară.
Pentru că, în fond, nu s-a întâmplat nimic excepțional. S-a respectat o procedură.
Mi-ar fi plăcut ca președintele României să se fi lăudat cu altceva.
Nu cu ceva spectaculos, nu cu artificii diplomatice, ci cu lucruri banale, dar utile.
De exemplu că statul român va investi serios în construcția de locuințe ieftine, nu în studii despre studii.
Sau că s-a constituit o comisie reală, formată din specialiști autentici, care să analizeze cum poate fi simplificată legislația, astfel încât legile să nu se mai bată cap în cap și să poată fi înțelese și de cetățeanul care nu are doctorat în drept.
Sau, de ce nu, că s-a simplificat procedura de autentificare pe site-ul Ministerului Finanțelor, astfel încât să nu ai nevoie de nervi de oțel, token, parolă, parolă de rezervă și o rugăciune spusă la miezul nopții.
Astea ar fi fost lucruri cu adevărat demne de prime-time. Nu două avioane care și-au făcut meseria.
Pentru că, în definitiv, o țară nu devine mai funcțională pentru că a fost escortat un avion, ci pentru că viața de zi cu zi a cetățeanului devine puțin mai simplă. Restul sunt doar povești frumoase, bune de umplut jurnalul de seară dacănu ai făcut nimic cu adevărat folositor pentru cetățenii țării.
*
La fel cum ni se întâmplă tuturor după o anumită vârstă, și Marian Nazat începe să-și pună întrebări despre viața de apoi.
Mi le-am pus și eu, de multe ori, așa că aș putea încerca un răspuns la această dilemă.
În primul rând, nu cred că vom avea o viață de apoi așa cum o descriu religiile abrahamice: una în care ne înălțăm într-un loc unde niște muzicieni ne cântă la harfă, ne plimbăm printre nori, nu ne e nici frig, nici cald, nu ne e foame și nu ne doare nimic.
Sau, ca alternativă mai exotică, să ne aștepte niște virgine cărora să le-o tragem până când le sar dopurile din urechi.
Spun că nu există o astfel de viață pentru că, pur și simplu, e ilogică.
Să luăm un caz concret: mama mea.
Presupunând că acum se află în acea lume minunată, care variantă a ei e acolo?
Copilița căreia bunicul îi făcea saboți dintr-o scândură recuperată dintr-un gard vechi?
Femeia frumoasă de la 20–30-40 de ani?
Sau bătrâna care nu mă mai recunoștea?
Care dintre ele e „adevărata” și pe care o trimitem în eternitate?
Din acest motiv, nu cred într-o viață de apoi de tip religios.
Dar vestea bună este că, într-un anumit sens, suntem totuși nemuritori.
Când voi fi declarat mort nu voi mai respira, inima nu îmi va mai bate, creierul nu va mai emite unde cerebrale.
Dar ceva totuși va rămâne neschimbat.
În interiorul atomilor din care este compus corpul meu, electronii vor continua să se miște, să se ciocnească unii de alții, exact cum se întâmplă și acum.
Atomii din care sunt făcut vor continua să existe miliarde de ani de acum înainte, așa cum există deja de miliarde de ani.
Deci, practic, într-un fel, sunt nemuritor.
Iar într-un timp infinit există și o posibilitate infinită de reîncarnări.
Poate peste 100 sau 1.000 de ani, oricum nu contează durata pentru că timpul în afara acțiunii nu există, o parte din atomii mei vor ajunge într-un copac. Sau într-un gândac. Sau, cine știe, într-un alt om.
Și tot procesul acesta se repetă la infinit.
Așa că da, viața de apoi există.
Poate nu așa cum o vând religiile, ci mai degrabă într-un sens apropiat de cel budist — impersonal, lipsit de promisiuni dulci, dar real.
Și, paradoxal, mult mai onest.
Dacă îți place cum scriem și vrei să susții jurnalismul local independent, abonează-te cu 5 euro prin Patreon. Abonații primesc pe email, în premieră, cele mai bune știri din Timișoara.
Prin Patreon:
***
ONU anunță o încetinire a creșterii economice globale în 2026
Națiunile Unite prognozează că economia globală va crește cu 2,7% în acest an, puțin mai puțin decât estimarea de anul trecut, invocând impactul creșterii tarifelor americane, incertitudinile economice și tensiunile geopolitice, potrivit France24.
Este timpul ca SUA să înceteze să încalce Carta ONU
De Jeffrey D. Sachs
Problema de astăzi nu este caracterul guvernului Venezuelei. Problema este dacă vreun stat membru – prin forță, coerciție sau strangulare economică – are dreptul de a determina viitorul politic al Venezuelei sau de a exercita controlul asupra afacerilor sale.
Această întrebare se referă direct la articolul 2 alineatul (4) din Carta Națiunilor Unite, care interzice amenințarea sau utilizarea forței împotriva integrității teritoriale sau a independenței politice a oricărui stat. Consiliul de Securitate trebuie să decidă dacă această interdicție trebuie menținută sau abandonată. Abandonarea ei ar avea consecințe de cea mai gravă natură.
Din 1947, politica externă a Statelor Unite a folosit în mod repetat forța, acțiunile sub acoperire și manipularea politică pentru a provoca schimbări de regim în alte țări. În cartea sa „Covert Regime Change” (2018), politologul Lindsey O’Rourke documentează 70 de operațiuni de schimbare de regim încercate de SUA numai între 1947 și 1989.
Aceste practici nu s-au încheiat odată cu Războiul Rece. Din 1989, operațiunile majore de schimbare a regimului american întreprinse fără autorizația Consiliului de Securitate au inclus Irakul în 2003, Libia în 2011, Siria din 2011, Hondurasul în 2009, Ucraina în 2014 și Venezuela din 2002 încoace.
Metodele utilizate includ războiul deschis, operațiunile de informații sub acoperire, instigarea la tulburări, sprijinirea grupurilor armate, manipularea mass-media și a rețelelor de socializare, mituirea oficialilor militari și civili, asasinatele țintite, operațiunile sub steag fals și războiul economic care vizează prăbușirea vieții civile. Aceste măsuri sunt ilegale în temeiul Cartei ONU și, de obicei, duc la violență, conflicte letale, instabilitate politică și suferințe profunde ale populației civile.
Eforturile SUA de schimbare a regimului în Venezuela se întind pe o perioadă de două decenii. În aprilie 2002, SUA au aprobat o tentativă de lovitură de stat împotriva guvernului venezuelean. În anii 2010, grupurile societății civile finanțate de SUA s-au angajat în proteste antiguvernamentale. Când guvernul a reprimat situația, SUA a impus sancțiuni. În 2015, președintele american Barack Obama a declarat Venezuela drept „o amenințare neobișnuită și extraordinară la adresa securității naționale și a politicii externe a SUA”.
În 2017, în marja Adunării Generale a ONU, președintele american Donald Trump a discutat deschis opțiunea de a invada Venezuela pentru a răsturna guvernul. Între 2017 și 2020, SUA au impus sancțiuni radicale companiei petroliere de stat din Venezuela. Între 2016 și 2020, producția de petrol a scăzut cu 75%, iar PIB-ul real pe cap de locuitor (PPC) a scăzut cu 62%.
Adunarea Generală a ONU a votat în repetate rânduri, în mod covârșitor, împotriva unor astfel de măsuri coercitive unilaterale. Conform dreptului internațional, numai Consiliul de Securitate are autoritatea de a impune astfel de sancțiuni.
Pe 23 ianuarie 2019, SUA l-au recunoscut unilateral pe Juan Guaidó drept „președinte interimar” al Venezuelei. Cinci zile mai târziu, pe 28 ianuarie 2019, SUA a înghețat aproximativ 7 miliarde de dolari din activele suverane venezuelene deținute în străinătate și i-a acordat lui Guaidó autoritate asupra anumitor active.
În ultimul an, SUA au efectuat operațiuni de bombardament în șapte țări, niciuna dintre acestea nefiind autorizată de Consiliul de Securitate sau întreprinsă în autoapărare în temeiul Cartei. Printre țările vizate se numără Iranul, Irakul, Nigeria, Somalia, Siria, Yemenul și acum Venezuela. În ultima lună, Trump a lansat amenințări directe împotriva a cel puțin șase state membre ale ONU, inclusiv Columbia, Danemarca, Iranul, Mexicul, Nigeria și, bineînțeles, Venezuela.
Membrii Consiliului de Securitate nu sunt chemați să-l judece pe Nicolás Maduro sau să evalueze dacă recentul atac american și carantina navală continuă a Venezuelei au ca rezultat libertatea sau subjugarea. Aceștia sunt chemați să apere dreptul internațional și, în special, Carta ONU.
Școala realistă de relații internaționale descrie cu exactitate condiția anarhiei internaționale drept „tragedia politicii marilor puteri”. Concluzia sa este că anarhia internațională duce la tragedie. În urma Primului Război Mondial, Liga Națiunilor a fost creată pentru a pune capăt tragediei prin aplicarea dreptului internațional. Cu toate acestea, națiunile principale ale lumii nu au reușit să apere dreptul internațional în anii 1930, ceea ce a dus la un alt război global.
ONU a ieșit din acea catastrofă ca al doilea mare efort al umanității de a plasa dreptul internațional deasupra anarhiei. În cuvintele Cartei, ONU a fost creată „pentru a salva generațiile viitoare de flagelul războiului, care de două ori în timpul vieții noastre a adus omenirii o durere de nedescris”.
Având în vedere că ne aflăm în era nucleară, eșecul nu se poate repeta. Omenirea ar pieri. Nu ar exista o a treia șansă.
Pentru a-și îndeplini responsabilitățile în temeiul Cartei, Consiliul de Securitate ar trebui să afirme imediat că SUA vor înceta și se vor abține imediat de la toate amenințările explicite și implicite sau de la utilizarea forței împotriva Venezuelei. Va pune capăt carantinei sale navale și tuturor măsurilor militare coercitive aferente întreprinse fără autorizația Consiliului de Securitate. SUA își vor retrage imediat forțele militare din interiorul și de-a lungul perimetrului Venezuelei. Secretarul General al ONU va numi imediat un trimis special, însărcinat să colaboreze cu părțile interesate venezuelene și internaționale relevante și să raporteze Consiliului de Securitate în termen de 14 zile cu recomandări conforme cu Carta ONU. Toate statele membre se vor abține de la amenințări unilaterale, măsuri coercitive sau acțiuni armate întreprinse în afara autorității Consiliului de Securitate, în strictă conformitate cu Carta.
Pacea și supraviețuirea umanității depind de faptul dacă Carta ONU rămâne un instrument viu al dreptului internațional sau este lăsată să se ofilească în irelevanță. Aceasta este alegerea pe care o are lumea astăzi.
Merz: prezența armatelor occidentale în Ucraina e imposibilă fără acordul Rusiei
Formarea și desfășurarea forțelor multinaționale în cadrul garanțiilor de securitate pentru Ucraina nu este posibilă fără acordul Rusiei, a declarat cancelarul german Friedrich Merz. „Ordinea acțiunilor (în formarea și desfășurarea forțelor multinaționale – n.r.) trebuie să…
Președintele Germaniei afirmă că Statele Unite distrug ordinea mondială
În declarații neobișnuit de ferme, aparent legate de acțiuni precum îndepărtarea președintelui Venezuelei, Nicolas Maduro, la finalul săptămânii trecute, Steinmeier, fost ministru de Externe, a afirmat că democrația la nivel global este atacată ca niciodată până acum, scrie Reuters.
O scurtă privire dincolo de „gardurilor” celor care pregătesc hrana planetei
Într-un amplu articol publicat în The Guadian, intitulat „Hard to digest: we still live in Fast Food Nation”, Eric Echlosse, autor al cărții „Fast food nation” acum 25 de ani, arată că, deși a dezvăluit practicile neortodoxe ale giganților din industria alimentară, profiturile și pericolele producției în masă de carne și lapte au crescut. Iată cele mai relevante părți ale articolului.
De la păsări la bovine, pisici și… om. Pisicile sunt ținute la fermele de lactate din Statele Unite pentru a ucide șobolani, șoareci și alte rozătoare. În martie 2024, mai multe pisici de la ferme din zona Panhandle, Texas, au început să se comporte ciudat: au început să meargă în cerc obsesiv, au devenit letargice și deprimate, și-au pierdut echilibrul, au început să se clatine, au avut convulsii, au suferit paralizii și au murit în câteva zile de la îmbolnăvire. La o fermă din nordul Texasului, două duzini de pisici au dezvoltat aceste simptome bizare; mai mult de jumătate au murit în scurt timp. Cadavrele lor nu prezentau semne neobișnuite de rană sau boală.
Un medic veterinar în Amarillo, care investiga o boală misterioasă în rândul vacilor de lapte din Texas, a auzit despre pisicile bolnave. Vacile făceau febră, produceau mai puțin lapte, ca re era galbe și gros, și slăbeau. Boala era rareori fatală, dar putea dura săptămâni, iar declinul producției de lapte provoca pierderi serioase fermierilor locali. Medicul a trimis probe de lichide de la vacile bolnave la un laborator Iowa, dar toate testele ieșeau negative pentru bolile cunoscute ale bovinelor. S-a întrebat dacă ar putea exista o legătură între îmbolnăvirea inexplicabilă a pisicilor și cea a vacilor. A trimis la laborator și cadavrele a două pisici moarte din grajd, unde creierele acestora au fost disecate și examinate.
Intuiția acestuia a dus la o serie de descoperiri importante. Vacile de lapte din nordul Texasului sufereau de gripă aviară A (H5N1) înalt patogenă, iar pisicile de grajd fuseseră infectate cu această gripă aviară virulentă după ce au fost hrănite cu lapte crud de la vacile bolnave. H5N1 apăruse cu ani în urmă în Asia, călătorise în Statele Unite prin păsări migratoare și începuse să devasteze fermele avicole americane în 2022. Rata de fatalitate a H5N1 în rândul păsărilor de curte se apropie de 100%, iar peste 150 de milioane de găini au fost sacrificate de fermierii americani din 2022 pentru a opri răspândirea acestui nou virus. Cercetătorii știau de ani de zile că pisicile sunt vulnerabile la gripa aviară. În cazurile precedente, se îmbolnăviseră mai ales după ce mâncaseră păsări infectate. Dar până la descoperirea doctorului, nimeni nu știa că vacile pot fi infectate cu gripă aviară, că virusul se multiplică în ugerul lor și că poate fi transmis prin lapte.
Misiunea către Lună cu echipaj uman, posibilă din 6 februarie.
Misiunea Artemis 2, prima misiune cu echipaj uman a NASA din cadrul noului program Artemis care vizează revenirea astronauţilor pe Lună ar putea fi lansată începând cu 6 februarie, în cazul în care programul anunţat…
VIDEO Congresmen american: SUA sunt „prădătorul dominant” în emisfera vestică și asta justifică preluarea Groenlandei.
Congresmenul american Andy Ogles, un susținător puternic al președintelui Donald Trump, susține că Statele Unite au tot dreptul să preia controlul asupra Groenlandei de la Danemarca și susține că americanii au „vărsat mai mult sânge”…
Trump: Nu mă interesează dreptul internațional
Președintele american Donald Trump a afirmat într-un interviu publicat joi că doar propria sa ‘moralitate’ poate constitui o limită a modului în care gestionează politica externă a Statelor Unite, adăugând că ‘nu are nevoie’ de dreptul internațional, comentează AFP. Aceste remarci, preluate dintr-un lung interviu acordat New York Times, vin la mai puțin de o […]
Trump ordonă retragerea SUA din zeci de organizaţii internaţionale, inclusiv agenții ONU
Președintele american Donald Trump a semnat miercuri un ordin executiv ce prevede retragerea Statelor Unite din 66 de organizații internaționale care „nu mai servesc interesele americane”, a anunţat Casa Albă într-un comunicat citat de Reuters. Casa…
Lovitură la adresa lui Trump: Senatul a votat să-i limiteze puterile în privința unor noi acțiuni militare în Venezuela.
Senatul SUA a înaintat joi o rezoluție care i-ar interzice președintelui Donald Trump să întreprindă alte acțiuni militare împotriva Venezuelei fără autorizarea Congresului, deschizând astfel calea pentru o examinare ulterioară în camera superioară cu 100…
Trump interzice sucurile de fructe și încurajează consumul de carne roșie și unt
Secretarul pentru sănătate Robert F Kennedy Jr în administrația Trump interzice sucurile de fructe și toate băuturile îndulcite cu zahăr. Încurajează consumul de carne roșie, unt și produse lactate, scrie Daily Mail
Kennedy a declarat că cea mai nouă versiune a recomandărilor nutriționale va pune accentul pe grăsimile saturate. Acestea sunt prezente în special în alimentele de origine animală, precum brânza, carnea roșie și untul, .
Sfârșitul războiului împotriva grăsimilor saturate
„Astăzi, minciunile încetează. Punem capăt războiului împotriva grăsimilor saturate”, a declarat Kennedy miercuri.
El a calificat recomandările anterioare drept „învechite”. A dat vina pentru epidemia de boli cronice din America alimentelor ultra-procesate și coloranților artificiali.
Ghidurile alimentare anterioare, care sunt actualizate la fiecare cinci ani, recomandau ca o persoană să nu consume mai mult de 10% din caloriile zilnice din grăsimi saturate. American Heart Association este și mai strictă. Afirmă că doar 6% din caloriile unei persoane ar trebui să provină din alimente bogate în grăsimi saturate.
VIDEO Un agent ICE a împușcat mortal o femeie în Minneapolis.
Un agent al serviciului de imigrări din SUA a împușcat și ucis miercuri o femeie de 37 de ani, cetățean american, în mașina ei din Minneapolis, acesta fiind cel mai recent act de violență din…
Femeia ucisă de un agent ICE în Minneapolis, descrisă drept „teroristă” de guvernul Trump, era o poetă premiată, mamă a trei copii, „o persoană minunată”
Renee Nicole Good, o femeie de 37 de ani, cetățeană americană, a murit miercuri la volanul mașinii sale, după ce a fost împușcată repetat de un agent al serviciului de imigrări, scriu Washington Post, Associated…
Cine apasă pe trăgaci
În campania din 2016, Trump a declarat: „Pot să împușc un om pe stradă, că așa vreau eu, și nu voi pierde niciun vot”. Exact asta s-a întâmplat acum în Minneapolis. Trump a împușcat-o pe Renée Nicole Good, 37 de ani.
Ana Birchall: Pe Lia Savonea am bătut-o măr de fiecare dată cu argumente.
Fostul ministru al Justiției, Ana Birchall o acuză pe Lia Savonea că este „toxică”, nu puternică, și susține că influența sa a afectat negativ sistemul judiciar, afirmând că a contracarat-o de fiecare dată cu argumente juridice, inclusiv la CCR.
Armata Elveției îl contrazice pe Nicușor Dan: avioanele F-18 care i-au însoțit aeronava nu au fost un gest de mulțumire pentru România
Jurnalistul român Patrik Andre de Hillerin spune că a cerut un punct de vedere oficial din partea autorităților elvețiene, iar răspunsul primit de la Ministerul Apărării din Elveția contrazice interpretarea președintelui.
Informare ANAF 2026: Noi modificări referitoare la înregistrarea fiscală a punctelor de lucru
Administrația Județeană a Finanțelor Publice (AJFP) Ialomița informează contribuabilii că au intrat în vigoare noi modificări referitoare la înregistrarea punctelor de lucru.
Noi reguli de eşalonare la ANAF: eşalonarea simplificată se opreşte la 400.
Pachetul 2 de măsuri fiscale care a intrat în vigoare de la 1 ianuarie aduce modificări importante în relaţia firmelor cu ANAF, una dintre cele mai sensibile fiind schimbarea regulilor privind eşalonarea la plată a datoriilor fiscale.
Ion Cristoiu: Paris: Coaliția de Voință e de fapt Coaliția celor care se întâlnesc ca să se afle în treabă
În cea mai recentă pastilă a sa, Ion Cristoiu a vorbit despre Coaliția de Voință de la Paris. La reuniune a fost dezbătută propunerea de desfășurare a unei forțe de menținere a păcii în Ucraina, cu un posibil sprijin logistic și de informații din partea Statelor Unite.
Marian Nazat: Și dacă viața de apoi există?
Nu cred în viața de apoi și nici în industria religioasă care o promovează cu sârg. Nu am niciun motiv să susțin ceea ce nu există în realitate, deși, uneori, îndoiala îmi fisurează credința în neantul vecinic… Azi-noapte, de exemplu, l-am visat pe colegul meu de bancă din școala generală[1], mort la începutul pandemiei de covid. La fel se întâmplase și în urmă cu o săptămână, când îmi ceruse un sfat cu privire la o afacere în curs de derulare. De data asta, mă plimbam cu el pe strada mare din Turnu Măgurele. Ciudat, însă, fiindcă trecătorii nu-l vedeau. Doar eu aveam un astfel de privilegiu, deoarece, pentru ceilalți, Ștefan figura în lumea drepților. Eram tare fericiți că ne-am regăsit și discutam despre una și alta. M-a surprins că știa tot ce se petrece aici, pe pământ, nimic nu-i scăpase ! Mi-a zis chiar că se întâlnește uneori și cu soția, mutată altundeva, nu am reținut numele localității. (Culmea, cei doi soți sunt înmormântați în localități diferite, ambele în județul Sibiu !!) La despărțire, a ținut să mă asigure că încă trăiește, ce dacă e invizibil? Când m-am trezit, „m-am sucit pe gânduri până am amuțit”[2]…
Tradiții și obiceiuri bugetare la început de an
Și bugetarii s-au întors la treabă: guvernul cel cu inimă de piatră n-a binevoit să le facă punte măcar până luni. În fiecare an există o primă zi de muncă; în fiecare an, aceasta se desfășoară după același ritual…
Prin frigidere și cămări zac resturi de la Revelion: mezeluri, cașcaval, salate de boeuf tuflite, cu maioneza tăiată, ouă umplute, chiftele, pateuri, cornulețe – ce nu s-a mâncat, pe motiv de îmbuibare. Oamenii nu mai vor să le vadă, că au trecut niște zile, dar e păcat să se piardă, că începe un nou an de activitate. Restaurate artistic, sunt puse pe platouri de doamnele angajate și duse la serviciu, în prima zi de muncă.
AUDIO.
Pe 25 noiembrie 2025, Ioan Adomnicăi, un bărbat fără adăpost din Timișoara, a fost luat de pe stradă de un agent de poliție locală, după ce a fost prins la cerșit, împreună cu partenera lui, o femeie nevăzătoare. Cei doi au fost duși la sediul Direcției Generale de Poliție Locală Timișoara. Înainte de a fi amendat și lăsat să plece, Adomnicăi a fost bătut și umilit de agentul care l-a ridicat de pe stradă, chiar în curtea instituției de ordine publică.
Abuzul ar fi trecut probabil neobservat, dacă omul fără adăpost nu ar fi înregistrat pe ascuns momentul reținerii sale. Proba audio prezintă, pe lângă elementele ce pot sta la baza unui caz penal, modul șocant în care pot fi tratați cei mai vulnerabili dintre cetățeni, chiar de angajați ai unor instituții publice a căror misiune ar trebui să fie ordinea și siguranța.
Măsuri împotriva frigului extrem: adăpost, hrană și sprijin medical pentru persoanele vulnerabile din Timișoara
Primăria Municipiului Timișoara avertizează asupra unui val de frig sever care va afecta orașul în următoarele zile și nopți, în contextul scăderii accentuate a temperaturilor. Autoritățile atrag atenția că gerul reprezintă un pericol major pentru persoanele fără adăpost și fac apel la solidaritate și vigilență din partea cetățenilor. Pentru a preveni situațiile dramatice cauzate de […]
Cele mai mai mari impozite pe proprietate sunt în Timișoara.
Majoritatea administrațiilor locale au adoptat Hotărârile privind majorarea impozitelor pe clădiri rezidențiale, pentru persoane fizice, iar conform informațiilor furnizate de primăriile din țară, pentru G4Media, creșterile încep de la 50% și pot în unele cazuri chiar să treacă de 100%, valorile fiind ajustate în funcție de rangul localității și zona în care este amplasată clădirea. De menționat că administrațiile locale au eliminat unele reduceri la impozite care se aplicau în cazul unor locuințe (de exemplu cele aflate în imobile/blocuri vechi), în contextul noilor măsuri de redresare și eficientizare a resurselor publice.
Ce facem astăzi, 9 ianuarie 2026, în Timișoara?
