1608: Sigismund Rákóczi s-a retras din domnie; a fost ales ca principe al Transilvaniei Gabriel Báthory.
1616: Biserica catolică a declarat ca erezii teoriile legate de astronomie ale lui Nicolaus Copernic (1473-1543).
1658: A început domnia lui Mihnea Radu în Țara Românească (1658-1659).
1711: Printr-un ucaz al țarului Petru cel Mare, în cadrul reformelor sale, este definită o nouă funcție, aceea de Oberfiskal, un funcționar superior „a cărui sarcină va fi să-i urmărească în taină pe toți oamenii și chiar și pe cei mai înalți dregători”. Oberfiskalul are în subordine 500 de fiskalii care urmează să descopere pe judecătorii corupți, pe cei care înșeală fiscul, pe funcționarii care cer mită.
Reformele lui Petru cel Mare vizau modernizarea Rusiei și transformarea acesteia într-o mare putere europeană. Introducerea Oberfiskalului se înscria într-un efort mai larg de centralizare a statului și de eficientizare a administrației. Alături de alte măsuri, cum ar fi introducerea unei noi structuri militare și reorganizarea administrației provinciale, această reformă a avut un impact semnificativ asupra modului în care funcționa statul rus.
Totuși, sistemul de supraveghere creat de țar nu a eliminat complet corupția, ci mai degrabă a schimbat metodele prin care aceasta opera. Deși a permis sancționarea multor oficiali necinstiți, în timp, supravegherea excesivă și abuzurile comise de unii fiskali au generat nemulțumiri și chiar opoziție față de regim. În cele din urmă, instituția Oberfiskalului a fost modificată și integrată în alte structuri de control ale statului rus.
1770 – Masacrul de la Boston : Cinci americani, inclusiv Crispus Attucks , sunt împușcați mortal de trupele britanice într-un eveniment care ar contribui la izbucnirea Războiului de Revoluție Americană (cunoscut și sub numele de Războiul de Independență al SUA) cinci ani mai târziu.
În anii anteriori masacrului, relațiile dintre coloniști și autoritățile britanice deveniseră tot mai încordate. Nemulțumirea populației era alimentată de o serie de taxe impuse de Coroana Britanică, cum ar fi Legea Timbrelor (1765) și Legile Townshend (1767), care prevedeau taxe pe diverse bunuri importate. Coloniștii considerau aceste măsuri injuste, deoarece nu aveau reprezentare în Parlamentul Britanic, ceea ce a dat naștere celebrului slogan „No taxation without representation” („Nicio taxare fără reprezentare”).
Pentru a menține ordinea și a impune respectarea taxelor, Marea Britanie a trimis trupe în Boston în 1768, ceea ce a amplificat resentimentele localnicilor. Soldații britanici erau văzuți ca o forță de ocupație, iar conflictele între aceștia și locuitorii orașului au devenit din ce în ce mai frecvente.
În acea seară, o mulțime de coloniști furioși s-a adunat lângă Custom House, unde se afla o garnizoană britanică. Localnicii au început să huiduie soldații, să arunce cu bulgări de zăpadă, pietre și alte obiecte în direcția lor. În mijlocul haosului, unul dintre soldați a fost lovit și, în confuzia momentului, trupele britanice conduse de Căpitanul Thomas Preston au deschis focul asupra mulțimii.
Cinci persoane au fost ucise, printre care Crispus Attucks, un marinar de origine afro-americană și nativ american, considerat primul om care a murit pentru cauza libertății americane. Alți coloniști uciși au fost Samuel Gray, James Caldwell, Samuel Maverick și Patrick Carr.
Vestea despre masacru s-a răspândit rapid în toate coloniile, iar propaganda revoluționară a transformat acest incident într-un simbol al opresiunii britanice. Paul Revere și Samuel Adams, doi dintre liderii mișcării pentru independență, au folosit evenimentul pentru a stârni și mai mult revolta împotriva britanicilor.
În încercarea de a calma situația, autoritățile britanice au retras trupele din Boston, iar soldații implicați în masacru au fost judecați. Avocatul lor a fost John Adams, viitorul al doilea președinte al SUA, care a reușit să obțină achitarea majorității inculpaților, susținând că aceștia au tras în legitimă apărare. Doi soldați au fost condamnați doar pentru omor involuntar și au primit pedepse simbolice.
1860: Parma, Toscana, Modena și Romagna votează în referendumuri pentru a se alătura Regatului Sardiniei.
La mijlocul secolului al XIX-lea, peninsula Italică era împărțită în mai multe state independente, aflate sub influența marilor puteri europene. Austria controla direct sau indirect nordul Italiei, în timp ce state precum Ducatul de Parma, Marele Ducat al Toscanei, Ducatul de Modena și Romagna (parte a Statelor Papale) erau guvernate de conducători favorabili Austriei sau Bisericii Catolice.
Însă, mișcările naționaliste inspirate de Risorgimento, procesul de unificare italiană, au dus la creșterea sentimentului de unitate națională. Regatul Sardiniei, cu prim-ministrul Camillo di Cavour, a fost principalul motor al unificării, reușind să atragă sprijinul Franței împotriva Austriei în Războiul din 1859. După înfrângerea Austriei, regiunile din nordul Italiei au început să-și manifeste dorința de unire cu Sardinia.
Pentru a legitima alipirea acestor teritorii la Regatul Sardiniei, s-au organizat referendumuri în martie 1860. Rezultatele au fost covârșitoare în favoarea unirii.
Unirea acestor state cu Regatul Sardiniei a accelerat procesul de unificare a Italiei. După referendumuri, Cavour a negociat cu Franța cedarea Savoiei și Nisei pentru a asigura sprijinul lui Napoleon al III-lea. În același an, Giuseppe Garibaldi a pornit campania sa militară în sud, cucerind Regatul celor Două Sicilii.
În 1861, după cucerirea majorității peninsulei, Regatul Italiei a fost oficial proclamat, avându-l pe Victor Emmanuel al II-lea drept primul rege al Italiei unite.
1889: La Ateneul Român a avut loc primul concert susținut de orchestra Societății Filarmonice Române, astăzi Filarmonica George Enescu.
1902: S-a adoptat „Legea pentru organizarea meseriilor”, cunoscută sub numele de Legea Missir; a intrat în vigoare la 13/26 septembrie 1902.
Sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea au fost marcate de transformări economice semnificative în România. Tranziția de la o economie predominant agrară către una industrială impunea o reglementare mai clară a meseriilor și a raporturilor dintre patroni și lucrători.
Înainte de adoptarea Legii Missir, meșteșugarii erau organizați în bresle sau ghilde tradiționale, un sistem învechit care nu mai corespundea cerințelor economice moderne. Pe de altă parte, muncitorii din atelierele și fabricile în curs de dezvoltare nu aveau o protecție legală adecvată.
Legea Missir a introdus un cadru legal clar pentru desfășurarea meseriilor și a activităților industrial.
Meșteșugarii au fost scoși de sub influența vechilor bresle și integrați într-un sistem reglementat de stat.
S-a introdus sistemul de corporații meseriașe, care includea meșteri, calfe și ucenici.
Au fost stabilite drepturile și obligațiile meșterilor, calfelor și ucenicilor.
Contractele de muncă au devenit obligatorii, iar condițiile de muncă au fost mai bine definite.
S-au impus reguli clare pentru ucenicie, inclusiv durata pregătirii și drepturile ucenicilor.
Au fost stabilite examene de calificare pentru obținerea statutului de meșter.
Deși nu introducea încă un sistem de asigurări sociale, legea prevedea măsuri de protecție pentru muncitori, inclusiv în caz de accidente de muncă.
A pus bazele unor reglementări ulterioare privind condițiile de muncă.
1918: Capitala Rusiei se mută de la Petrograd la Moscova.
1919: Decret-lege în România privind adoptarea calendarului gregorian, începând de la 1 aprilie 1919 (stil vechi), care a devenit 14 aprilie (stil nou).
1931: „Pactul de la Delhi” încheiat de Mahatma Gandhi cu E.Irwin, viceregele Indiei, privind suspendarea campaniei de nesupunere civilă începută în martie – aprilie 1930, organizarea unei consfătuiri a delegaților Congresului cu guvernul britanic.
În 1930, Gandhi și Congresul Național Indian (INC) lansaseră o campanie de nesupunere civilă masivă pentru a protesta împotriva controlului britanic și a legii sării, care impunea taxe mari asupra sării. Campania a inclus celebra „marșul la sare” din 12 martie 1930, când Gandhi și un grup de susținători au mers pe jos până la țărmul mării, pentru a produce sare într-un act simbolic de nesupunere față de autoritățile britanice. Asta a dus la arestări și la o creștere semnificativă a tensiunii între indienii care luptau pentru libertatea lor și guvernul colonial.
Pactul de la Delhi, semnat în martie 1931, a fost rezultatul unei perioade de escaladare a tensiunilor, dar și a unei dorințe reciproce de a începe negocierile pentru viitorul Indiei. Gandhi a acceptat să suspende campania de nesupunere civilă în schimbul unor concesii din partea guvernului britanic. Acestea includeau promisiunea că guvernul britanic va organiza o consfătuire între delegații Congresului Național Indian și autoritățile britanice pentru a discuta viitorul Indiei.
Totuși, în ciuda acestui acord, viitorul Indiei nu a fost încă rezolvat. Deși Gandhi a suspendat nesupunerea civilă și a făcut un pas important către negocieri, India nu și-a obținut independența imediat, iar relațiile cu britanicii au continuat să fie tensionate. Conferința de la Londra din 1931 nu a adus rezultate semnificative în privința independenței, iar lupta pentru autodeterminare a continuat pentru mai mulți ani, culminând cu obținerea independenței Indiei în 1947.
1933: Partidul nazist al lui Adolf Hitler obține 43,9% la alegerile Reichstag. Acest lucru va permite mai târziu naziștilor să treacă legea de abilitare și de a stabili o dictatură.
1946: Churchill a declarat, la Fulton (Missouri), că de la Stettin, din Baltica, până la Trieste, din Adriatica, o „cortină de fier” a coborât traversând continentul european – începutul Războiului Rece.
1970: A intrat în vigoare Tratatul cu privire la neproliferarea armelor nucleare.
1981 – ZX81 , un computer britanic, este lansat de către Sinclair Research și va continua să vândă peste 1 1⁄ 2 milioane de unități în întreaga lume.
La începutul anilor ’80, calculatoarele erau încă dispozitive scumpe și greu accesibile publicului larg. Cele mai populare modele, precum Apple II și Commodore PET, costau sute sau chiar mii de dolari, fiind destinate în principal firmelor și instituțiilor de învățământ.
Clive Sinclair și-a propus să schimbe această situație prin crearea unui computer extrem de ieftin, accesibil oricărui utilizator obișnuit. Înainte de ZX81, compania sa lansase ZX80, primul computer personal disponibil sub 100 de lire sterline, dar acesta avea unele limitări tehnice. ZX81 a fost proiectat ca o versiune îmbunătățită, mai stabilă și mai performantă.
Deși extrem de simplu după standardele actuale, ZX81 a fost un adevărat miracol tehnologic pentru 1981:
Procesor: Zilog Z80A la 3,25 MHz
Memorie RAM: 1 KB (da, ai citit bine!) – extensibilă până la 16 KB cu un modul extern
Memorie ROM: 8 KB, conținând un interpretor BASIC integrat
Tastatură: O membrană din cauciuc, fără taste fizice tradiționale
Afișaj: Se conecta la un televizor, oferind o grafică monocromă de 64 × 48 pixeli pentru modurile grafice și 32 × 24 caractere pentru text
Stocare: Nu avea unitate de disc, așa că programele erau încărcate și salvate pe casete audio
ZX81 nu avea ventilator și folosea un design minimalist, reducând costurile la maximum. Datorită acestor inovații, prețul său era de doar 49,95 lire sterline (în kit) sau 69,95 lire (asamblat) – de peste 10 ori mai ieftin decât multe dintre computerele concurente.
ZX81 a fost un enorm succes, devenind primul computer personal cu adevărat accesibil pentru pasionații de tehnologie, studenți și familii obișnuite. A fost vândut inițial prin comenzi prin poștă, dar popularitatea sa a dus la distribuția în librării și magazine universale.
Acesta a fost primul computer al multor viitori programatori, care au învățat să scrie cod în BASIC. Deși memoria era extrem de limitată, entuziaștii au găsit metode inovatoare pentru a dezvolta jocuri, aplicații educaționale și programe de productivitate.
1982 – Sonda sovietică Venera 14 aterizează pe Venus.
URSS a fost prima țară care a reușit să trimită o sondă pe suprafața unei alte planete. Programul Venera, început în 1961, a fost dedicat exclusiv explorării lui Venus, o planetă extrem de dificilă de studiat din cauza temperaturilor ridicate, a presiunii atmosferice uriașe și a norilor densi de acid sulfuric.
Până în 1982, Uniunea Sovietică trimisese deja mai multe sonde, iar Venera 13 și Venera 14, lansate în pereche în octombrie 1981, reprezentau vârful tehnologic al acestui program. Acestea erau proiectate să supraviețuiască în condițiile extreme ale planetei pentru a transmite imagini și date științifice detaliate.
După o călătorie de aproximativ 4 luni, Venera 14 a intrat în atmosfera venusiană și a reușit o coborâre controlată cu ajutorul unui sistem de parașute și amortizoare. A aterizat la 13° sud, 310° est, într-o regiune aparent netedă.
Odată ajunsă pe suprafață, sonda a început imediat să transmită date, dar a supraviețuit doar 57 de minute înainte de a fi distrusă de condițiile infernale ale planetei. În acest timp, a reușit să colecteze informații esențiale:
Temperatura la sol: 465°C, suficient pentru a topi plumbul
Presiunea atmosferică: Aproximativ 93 de ori mai mare decât pe Pământ, echivalentă cu cea resimțită la o adâncime de 900 m sub apă
Compoziția solului: Similară bazaltului terestru
Fotografii color ale suprafeței venusiene – printre primele imagini directe de pe o altă planetă
Ziua de 5 martie pare să aibă un istoric neobișnuit de tragic în aviație, cu o serie de accidente aviatice majore desfășurate de-a lungul deceniilor. Statistic vorbind, accidentele de avion sunt rare, iar corelarea lor cu o anumită dată din calendar nu are o explicație științifică, dar numărul mare de prăbușiri petrecute pe această zi ridică totuși întrebări interesante despre hazard și coincidențe care sfidează orice explicație rațională:
1957 – Accident aerian Sutton Wick Un Blackburn Beverley din Escadrila 53, Royal Air Forces, se prăbușește în satul Sutton Wick, Berkshire (acum Oxfordshire), ucigând majoritatea echipajului și pasagerilor și doi rezidenți locali.
1963 – Vedetele muzicii country americane Patsy Cline , Hawkshaw Hawkins , Cowboy Copas și pilotul lor Randy Hughes sunt uciși într-un accident de avion în Camden, Tennessee .
1963 – Zborul Aeroflot 191 se prăbușește în timp ce aterizează pe Aeroportul Internațional Așgabat , ucigând 12 persoane.
1966 – Zborul BOAC 911 , o aeronavă Boeing 707 , se sparge în aer din cauza turbulențelor aerului limpede și se prăbușește în Muntele Fuji , Japonia , ucigând toți cei 124 de oameni de la bord.
1967 – Zborul 527 Lake Central Airlines se prăbușește în apropiere de Marseilles, Ohio , ucigând 38.
1968 – Zborul 212 al Air France se prăbușește în La Grande Soufrière , ucigând pe toți cei 63 de la bord.
1973 – Un DC-9 Iberia McDonnell Douglas s-a ciocnit în aer cu un Spantax Convair 990 Coronado peste Nantes , Franța, ucigând toți cei 68 de oameni de la bordul DC-9, inclusiv managerul muzical Michael Jeffery.
1991 – Zborul 109 al Aeropostal Alas de Venezuela se prăbușește în Venezuela, ucigând 45 de persoane.
1993 – Zborul 301 al Palair Macedonian Airlines se prăbușește pe Aeroportul Internațional Skopje din Petrovec, Macedonia de Nord , ucigând 83 de persoane.
2011 – Un Antonov An-148 s-a prăbușit în districtul Alexeyevsky din Rusia , regiunea Belgorod , în timpul unui zbor de testare, ucigând pe toți cei șapte aflați la bord.
