Am citit ieri o carte scrisă de Stephen King, intitulată „Îți place mai întunecat”. Sunt acolo mai multe povestiri în care există niște personaje bizare, oameni nebuni, care dispun de puterea de a face rău, dar se amăgesc că acțiunile lor servesc unui bine mai mare.
M-a impresionat această dinamică, pentru că oglindește perfect ceea ce trăim în viața de zi cu zi.
Găsim astfel de personaje și în realitate: oameni care cred cu tărie că deciziile lor, deși aparent absurde sau lipsite de empatie, sunt corecte.
De exemplu, unii consideră că a investi în arme, în loc de a construi spitale sau școli, reprezintă o prioritate. Sau că criminalii de război au fost îngeri.
În același registru, alții susțin că „liberalizarea” pieței energiei, ceea ce în realitate se traduce prin creșterea prețurilor până la punctul în care cetățenii nu își mai permit să se încălzească, iar fabricile sunt nevoite să își oprească activitatea, ar fi benefică.
Sau, și mai ciudat, că e mai bine să importăm energie la prețuri exorbitante, de la distanță, decât să o obținem mai ieftin, din surse accesibile.
Lista poate continua.
De exemplu, resurse financiare uriașe sunt alocate pentru tratarea unor boli imaginare sau insuficient dovedite, în timp ce probleme medicale reale, care afectează milioane de oameni, rămân fără soluții.
În spatele acestor decizii se află, uneori, indivizi sau grupuri cu o percepție distorsionată despre binele comun.
Iar ceea ce e înspăimântător este faptul că, adesea, aceste decizii influențează viețile noastre într-un mod direct și profund.
Revenind la cartea lui Stephen King, există, totuși, o diferență reconfortantă: în povestirile sale din cartea despre care spuneam, lucrurile se termină bine.
Nebunii, odată dezvăluiți, sunt izolați de ceilalți sau ajung să se autodistrugă, tragându-și, metaforic sau chiar literalmente, un glonț în cap.
Aceste finaluri, deși întunecate, oferă un fel de justiție morală, un echilibru care lipsește adesea în realitatea noastră.
Din păcate, în viața reală, lucrurile sunt mai complicate. Nebunia rar se izolează singură. De multe ori, asemenea indivizi reușesc să se înconjoare de susținători sau de un sistem care le permite să continue, perpetuând răul.
Iar noi, cei care vedem absurditatea situației, rămânem cu întrebarea: cum putem schimba acest curs?
*
Kelemen Hunor afirmă că „rahatul e cât casa”, iar Cristian Tudor Popescu îi susține punctul de vedere.
Cine sunt eu să îi contrazic?
Totuși, aș face o observație: dacă îmi aduc bine aminte, cu două-trei zile înainte de primul tur al alegerilor, când domnii Ciolacu și Ciucă au renunțat practic la campanie, parcă nu tocmai din Rusia se întorseseră.
*
Crin Antonescu susține că cea mai mare amenințare pentru România este Călin Georgescu. O afirmație care, în opinia mea, dovedește doar că domnul Antonescu nu este altceva decât un prostănac în analiza realității politice.
Adevărata amenințare pentru România nu este Călin Georgescu ca persoană, ci mecanismul care îl propulsează și îl susține – un întreg ecosistem format din finanțatori, susținători și, în final, votanți.
Problema fundamentală stă în profilul acestor susținători: o combinație toxică de indivizi care își urmăresc propriile interese meschine, fără nicio urmă de responsabilitate pentru consecințele generale.
Pe de o parte, îi avem pe micii șmecherași – acel muncitor care subtilizează materiale de pe șantier sau motorina din rezervorul autobasculantei, fără să se gândească la impactul asupra colectivității. Apoi, trecem la funcționarul incompetent, plantat într-un post pe bază de pile, incapabil să ia decizii sau să-și asume responsabilități de teama greșelilor.
La rândul său, contabilul care habar nu are ce face, dar e mulțumit că „face programul” reprezintă un alt simptom al acestei boli sistemice.
În același registru, medicul de familie care prescrie suplimente alimentare pacienților doar pentru comisionul primit nu este doar un exemplu de corupție mică, ci și de lipsă de etică profesională.
Polițistul pasiv, care nu mișcă nici mouse-ul calculatorului fără ordin, dar dorește spor de antenă pentru că îi trec unde radio prin cap devine o altă rotiță blocată într-un mecanism birocratic disfuncțional.
„Maglavitiști”, despre care povestesc mai jos fac parte din acest ecosistem.
Și, desigur, culminăm cu politicianul gata să-și vândă nu doar țara, ci și mama, dacă astfel poate obține un câștig personal.
Dar, poate cel mai îngrijorător segment este cel al votanților care, deși doresc „altceva,” nu înțeleg că „altceva” nu înseamnă automat „mai bine.”
Este vorba despre acea parte a populației care confundă schimbarea cu progresul și care, în necunoașterea sau neimplicarea lor, devin complici în perpetuarea unor cercuri vicioase.
Pe scurt, adevărata amenințare pentru România nu este o figură singulară, precum Călin Georgescu, ci mentalitatea colectivă care permite ca astfel de indivizi să devină reprezentativi.
România nu va fi distrusă de o persoană, ci de sistemul care îi hrănește și îi amplifică pe cei ca el – un sistem construit dintr-o masă critică de profitori, neisprăviți și nepăsători, care, fie că o fac conștient sau nu, sabotează viitorul acestei țări.
*
Probabil că mulți nu mai știu cine a fost Petrache Lupu, ciobanul din Maglavit care, în anii ’30, a susținut că a avut o serie de viziuni divine în care i s-a arătat însuși Dumnezeu, cerându-i să transmită mesaje de pocăință către popor.
Povestea a stârnit un val imens de entuziasm religios, atrăgând zeci de mii de pelerini la Maglavit, dar și o mulțime de controverse.
Întâmplarea ar putea fi inclusă fără probleme într-o „istorie a prostiei omenești”, având în vedere modul în care mitul a fost îmbrățișat și perpetuat de-a lungul timpului.
Citind respectivul articol, mi-am amintit de un inginer, absolvent al Politehnicii din Timișoara, care era ferm convins că ceea ce s-a întâmplat la Maglavit a fost un fapt real, dar că regimul comunist a denaturat povestea intenționat pentru a discredita Biserica Ortodoxă.
Surprinzător sau nu, astăzi putem observa că în România există probabil mii, dacă nu zeci de mii de absolvenți ai unor instituții de învățământ superior care probabil că nu știu de ce sucul pe care îl beau pișcă la limbă dar cred în astfel de evenimente fără a le pune la îndoială.
***
Trump insistă că SUA vor „obține Groenlanda”. Localnicii spun că teritoriul nu e de vânzare, iar limbajul președintelui este „inacceptabil”
Președintele american Donald Trump a declarat duminică, 26 ianuarie, că are încredere că SUA vor obține controlul asupra Groenlandei, după ce în ultimele săptămâni a arătat un nou interes pentru achiziționarea teritoriului danez autonom. Liderul de la Washington a spus anterior că nu exclude o invazie sau constrângerea economică.
Război comercial în toată regula. Trump impune tarife şi interdicţii Columbiei. Bogota ripostează cu 50% tarif pe tot ce e american. Preşedintele Columbiei: „Răsturnaţi-mă, dle Trump”
Donald Trump a declanşat o serie de măsuri de retorsiune împotriva Columbiei, inclusiv tarife de 25 % asupra bunurilor acesteia, după ce ţara latino-americană a refuzat intrarea zborurilor militare americane care deportau migranţi.
Statele Unite, înapoi în OMS. Trump spune că ar putea lua în considerare revenirea cu o condiție: „Ei ar trebui să facă curăţenie”
Donald Trump a declarat că ar putea lua în considerare întoarcerea ţării sale în Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), la câteva zile după ce a ordonat retragerea din această agenţie globală din domeniul sănătăţii din cauza a ceea ce liderul de la Casa Albă a descris ca fiind o gestionare defectuoasă a pandemiei COVID-19 şi a altor crize sanitare internaţionale, informează Reuters.
Bun venit în Schengen! Care Schengen?

Kelemen Hunor, după ce Georgescu a pretins că primește rapoarte din serviciile secrete: „Suntem într-un rahat cât casa și nimeni nu reacționează”

Mesaj extrem de dur al lui Cristian Tudor Popescu: „Acesta e rahatul cât casa în care ne aflăm”

Furtul coifului de la Coțofenești și al brățărilor dacice îi vine mânușă lui Georgescu și AUR, care deja zbiară „Este trădare, o știm noi!”, scrie gazetarul gazetarul Cristian Tudor Popescu într-o postare intitulată „Trandafirii și…
Crin Antonescu: Cea mai mare amenințare pentru România este Călin Georgescu
Crin Antonescu a spus că cel mai periculos adversar pe care îl va avea în cursa pentru Cotroceni este Călin Georgescu.
Video Psihoza colectivă creată de „Mesia din Maglavit” în anii ’30. Cum a hipnotizat Petrache Lupu milioane de români creduli

„În faţa acelei Românii superficial lucide, surâzătoare şi pasive, se ridică una subterană, prăpăstioasă şi ameninţătoare, care nu este ceva, decât prin ce va deveni. Maglavitul ne-a dovedit odată pentru totdeauna cât suntem de primitivi. El este nivelul ţării. Acest fapt este desigur trist, dar şi reconfortant, căci ne eliberează de atâtea iuzii păgubitoare. România este la nivelul Maglavitului”, scria filozoful Emil Cioran, în ziarul Vremea (1935).
Horticultura a continuat plantările cu arbori în trei zone ale oraşului

Şi în ultima săptămână, Horticultura a continuat plantările cu arbori în zona central arondată societăţii din subordinea Consiliului Local. Echipele Spații Verzi din Horticultura au avut lucrări de plantare arbori în zonele aflate în administrarea Horticultura. Săptămâna aceasta ei au plantat frasini, sălcii și arini în Piața Consiliul Europei, pe Splaiul Tudor Vladimirescu și în…
„Șmecherii au autorizație”. Sătenii din Moșnița Nouă, speriați că vine războiul după o petrecere dată de „Regele artificiilor”
Petrecere cu scântei, seara trecută, în judeţul Timiş. „Regele Artificiilor” şi-a botezat fiica şi a marcat momentul cu un foc de artificii care a durat minute în şir. Localnicii s-au plâns că bubuiturile i-au trezit din somn şi i-au speriat. Oamenii au sunat disperaţi la 112, dar fără rezolvare. Milionarul avea autorizaţie.














