Donald Trump și Vladimir Putin au discutat ieri vreo două ore la telefon și au ajuns la concluzia că este necesară o normalizare a relațiilor SUA-Rusia.
Nu am niciun motiv special să-i iubesc pe ruși.
N-am crescut cu povești despre gloriile lor, nu înțeleg literele chirilice, n-am rude în Est, iar cultura rusă, deși respectabilă, nu mi-e mai apropiată decât cea a altor mari națiuni.
Am citit Dostoievski și Bulgakov, dar, sincer, am citit infinit mai mulți autori occidentali.
Nu din repulsie, ci pentru că așa m-a dus viața.
Cu toate acestea, cred sincer că este timpul să începem să vorbim deschis despre o normalizare a relației Uniunea Europeană–Rusia, nu doar despre un reechilibru Rusia–SUA.
Această opinie nu vine din simpatie, ci din luciditate.
Și dintr-o înțelegere profund personală a modului în care istoria se poate transforma, insidios, în ură moștenită.
Bunicul meu a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial în armata germană.
După înfrângere, a fost luat prizonier și a petrecut o perioada grea în Uniunea Sovietică.
A trăit umilință, foamete, captivitate.
A urât, până la moarte, comunismul și „pe ruși”.
Iar ura lui nu era ideologică.
Era viscerală, trăită, justificată de propriile suferințe.
Dar în timp am înțeles că suferințele lui nu proveneau doar „de la ruși”.
Ci de la o istorie întreagă care a împins oameni, din ambele părți, să se ucidă unii pe alții pentru ideologii pe care nu le înțeleseseră până la capăt.
Sunt convins că România nu e singura țară unde există astfel de bunici.
În toată Europa, sute de mii de familii au povești similare.
Unii au fost colaboratori, alții profitori de pe urma războiului, alții înrolați forțat, alții simpli pioni.
Unii chiar au comis crime de război — pentru care, uneori, au plătit.
Mulți mulți dintre nepoții acestor oameni poartă azi în ei reflexe de ură, de neîncredere, de revanșă, adesea neconștiente, care s-au transferat — periculos — în gândirea politică actuală.
Și la vârful Uniunii Europene se găsesc asemenea nepoți.
Ursula von der Leyen, provenită dintr-o familie cu rădăcini aristocratice germane. Rădăcini care sunt mai adânci decât perioada postbelică.
Donald Tusk, a cărui familie a fost marcată de înrolarea bunicului său în Wehrmacht.
Kaja Kallas, premierul Estoniei, care vorbește des despre deportarea bunicii sale în Siberia.
Sunt doar câteva exemple, mai sunt mulți alții.
Toți acești oameni au, poate, motive personale de ostilitate față de Rusia.
Dar istoria personală, oricât ar fi de emoționantă, nu trebuie să devină politică de stat.
În contrast cu discursul dominant al confruntării, vocea politologului german Ulrike Guérot oferă o perspectivă lucidă și neconvențională asupra relației Europa–Rusia.
În intervențiile sale publice, Guérot a pledat constant pentru o Europă suverană, capabilă să își formuleze propria politică externă, independent de interesele Washingtonului, și a criticat vehement tendința actuală a UE de a prelungi o logică de blocuri, specifică Războiului Rece.
Ea susține că o adevărată pace europeană este imposibilă fără integrarea — sau cel puțin coexistența respectuoasă — cu Rusia, oricât de inconfortabil ar fi acest adevăr pentru anumite elite politice marcate de trecut.
Viziunea ei nu neagă greșelile Rusiei, dar denunță manipularea memoriei colective în scopul alimentării unei confruntări perpetue.
Rusia lui Petru cel Mare nu e Rusia lui Stalin. Iar Stalin nu e Hrușciov, Gorbaciov sau Putin.
Ca orice mare națiune, Rusia a trecut prin metamorfoze — unele monstruoase, altele promițătoare.
A o reduce la o caricatură eternă de „imperiu al răului” nu e doar nedrept, ci lipsit de inteligență politică.
În ultimii ani am avut nenumărate exemple în acest sens.
Unul dintre acestea este North Stream, care a fost un proiect construit pe ideea de colaborare economică.
A fost sabotat, politic și fizic, nu pentru că era periculos, ci pentru că simboliza tocmai ceea ce unii nu pot accepta: ideea unei Europe capabile să conviețuiască rațional cu Rusia.
Dintr-o teamă irațională, dintr-o vină moștenită, dintr-o memorie transformată în ideologie.
Un alt exemplu este ceea ce s-a întâmplat în Ucraina.
Pentru a înțelege cum s-a ajuns la tragedia din Ucraina, trebuie să privim înapoi, la începutul anilor ’90.
Ucraina și-a obținut independența în 1991, dar a rămas o țară profund divizată între estul vorbitor de rusă și vestul orientat spre Europa.
Această clivaj identitar a fost exploatată constant, atât de către forțele naționaliste din interior, cât și din exterior.
În timp ce Rusia a încercat să păstreze influența asupra spațiului postsovietic, SUA și unele țări UE au sprijinit, direct sau indirect, schimbări de regim și orientări geopolitice opuse, culminând cu revoluția „portocalie” din 2004 și apoi cu evenimentele din 2014, când președintele ales, Viktor Ianukovici, a fost înlăturat în urma protestelor susținute inclusiv de organizații și guverne occidentale.
De acolo a început un lanț de reacții — anexarea Crimeei, războiul din Donbas, escaladarea tensiunilor — care a transformat Ucraina într-un câmp de luptă al intereselor globale.
Nu putem înțelege conflictul actual fără să recunoaștem aceste ingerințe succesive și instrumentalizarea unei națiuni fragile pentru jocuri geopolitice mai largi, în care ucrainenii au ajuns, de multe ori, doar victime, nu subiecți reali ai propriei istorii.
Eu nu iubesc Rusia, pentru mine această țară este un teritoriu îndepărtat unde probabil nu voi ajunge niciodată, așa cum nu voi ajunge nici în America sau în Africa.
Dar tocmai de aceea pot spune fără părtinire: dacă vrem o Europă cu adevărat matură, trebuie să învățăm să privim Rusia în ochi, nu doar prin lentila fricii sau a traumei.
Nu cer iertare și nici uitare. Cer doar luciditate.
***
Donald Trump a vorbit la telefon cu Volodimir Zelenski și Vladimir Putin despre încheierea „vărsării de sânge” din Ucraina
Preşedintele SUA, Donald Trump, a iniţiat convorbiri telefonice separate cu liderii Ucrainei şi Rusiei, în încercarea de a găsi o soluţie pentru conflictul din Ucraina, conform relatărilor AFP și EFE.
Putin și Trump vor o „normalizare” a relațiilor ruso-americane, anunță Kremlinul
Președintele rus Vladimir Putin și președintele american Donald Trump și-au exprimat sprijinul pentru o „normalizare” a relațiilor dintre țărilor lor, a anunțat luni Kremlinul, în urma convorbirii de peste două ore dintre cei doi lideri,…
Rusia și Ucraina vor începe imediat negocierile pentru o încetare a focului, anunță Trump, după discuția „foarte bună” cu Putin
Președintele american Donald Trump anunță că discuția la telefon purtată luni cu omologul rus Vladimir Putin a decurs „foarte bine”, iar Rusia și Ucraina vor începe „imediat” negocierile pentru o încetare a focului
Guvernul francez e favorabil restricționării importurilor de grâu din Ucraina în UE
Ministrul francez al Agriculturii, Annie Genevard, s-a declarat luni „favorabilă” unei extinderi, la grâu, a „frânelor de urgenţă” introduse deja pentru a reduce exporturile de anumite produse agricole spre Europa, transmite AFP, preluat de Agerpres.
Efectele terapeutice ale animalelor de companie, demonstrate științific
Legătura cu un animal de companie este mai profundă decât pare.
Ziua în care Nicușor Dan va deveni oficial președintele României.
Până la sfârșitul lunii mai România ar putea avea în funcție noul șef de stat. Primul pas pentru ca Nicușor Dan să ajung să preia mandatul de președinte este făcut de Curtea Constituțională, în timp ce următorul ține de Parlament.
„Am făcut două greșeli mari”.
Președintele ales al României, Nicușor Dan, a vorbit în premieră, luni seara, despre provocările mandatului său, recunoscând că urmează „cel puțin câteva luni dificile” și promițând că va veni cu soluții într-o săptămână.
Unde va locui Nicușor Dan pe perioada mandatului de președinte? Opțiunile analizate
„Voi avea o întâlnire cu SPP-ul chiar în seara asta, să vedem care sunt constrângerile de protocol și pentru deplasări, și pentru locuire”, a spus Dan, într-un interviu la Antena 1.
Între opțiunile analizate se află actuala locuință închiriată, vila de protocol sau Palatul Cotroceni.
Nicușor Dan a precizat că și-ar dori să rămână în locuința actuală, dar a recunoscut că acest lucru ar putea fi „foarte complicat din punctul de vedere al chestiunilor de securitate”.
În ce stadiu preia Nicușor Dan România și cum va arăta țara cu el la putere.
Cum va arăta România cu Nicuşor Dan la putere, ce plan are noul preşedinte ales de români, dar şi ce vor face partidele din România după aceste rezultate. Sunt întrebările care stau cum pe buzele tuturor românilor. Urmează o perioadă de tensiuni şi jocuri politice, după ce partidul AUR a pierdut în faţa unui candidat independent.
Chiar nu va fi ușor.
Nu există nicio lună de miere. Nicușor Dan e genul de lider obsedat de micromanagement și deleagă greu, iar generalii și serviciile secrete au absorbit atâția președinți încât nu are prea mult timp la dispoziție. …
Dominic Fritz: Valul extremismului trebuie combătut printr-o guvernare bună
Întrebat dacă, în opinia sa, unul dintre partidele mari din Parlament ar trebui să rămână în opoziţie pentru următorii ani, Fritz a răspuns: „valul extremismului trebuie combătut printr-o guvernare bună. Nu lipsa de opoziţie a făcut ca extrema dreaptă să crească, ci lipsa de guvernare de calitate care să producă rezultate pentru oameni”.
Îmbătrânirea populației și pensia ta viitoare.
O treime din statele europene pun îmbătrânirea populației pe primul loc în clasamentul riscurilor, arată ediția din februarie a Monitorului Fiscal European. O populație îmbătrânită afectează serios bugetul unei țări, o dată prin creșterea cheltuielilor…
Epopeea Pasarelei Gelu continuă.
Chiar dacă lucrările la Pasarela Gelu au fost finalizate, recepția investiției nu a fost realizată. Acum, municipalitatea timișoreană refuză semnarea documentelor și va cere o expertiză în plus, pentru a se stabili calitatea execuției. Primăria Timișoara a anunțat că refuză recepția pasarelei Gelu și va contracta o expertiză tehnică independentă. Investiția a fost finalizată în…
