Dacă ne uităm atent la povestea Nord Stream, fără să înghițim pe nemestecate comunicatele serviciilor secrete și explicațiile desenate cu creionul pentru populație, până acum avem două ipoteze principale.
Prima este cea publicată de jurnalistul american Seymour Hersh: Statele Unite ar fi pregătit și executat sabotajul, cu ajutorul Norvegiei, pentru a tăia definitiv legătura energetică dintre Rusia și Germania. Hersh descrie o operațiune militară minuțios pregătită, cu scafandri, explozibili plasați în timpul unui exercițiu NATO și o detonare comandată ulterior. Povestea sa se bazează însă pe o singură sursă anonimă și nu a fost confirmată independent. A fost negată categoric de Washington, ceea ce, firește, nu demonstrează nimic: guvernele nu obișnuiesc să încheie asemenea comunicate cu formula „Da, noi am aruncat conducta în aer și vă mulțumim pentru înțelegere”.
A doua ipoteză, spre care s-a îndreptat ancheta germană, spune că operațiunea ar fi fost executată de un grup de ucraineni care ar fi folosit un iaht închiriat.
Este varianta cu aspect de film polițist european cu buget redus: câțiva oameni se urcă pe o ambarcațiune, traversează liniștiți Marea Baltică, transportă explozibili, echipamente și scafandri, găsesc conductele la mare adâncime, montează încărcăturile și pleacă fără să-i deranjeze nimeni. Dacă povestea este adevărată, trebuie să recunoaștem că paza celei mai importante infrastructuri energetice europene era organizată cam la nivelul unei magazii de cartofi de la marginea satului.
Eu cred că mai există însă și o a treia variantă, probabil mai realistă decât cele două prezentate separat: operațiunea să fi fost executată de ucraineni, dar cu informații, sprijin tehnic, protecție politică sau măcar cu o discretă întoarcere a capului din partea unor aliați occidentali.
În asemenea operațiuni, cel care ține șurubelnița nu este neapărat și cel care a proiectat mașinăria. Poți avea executanți ucraineni, logistică dintr-o țară NATO, informații furnizate de alta și aprobări date într-o încăpere în care nimeni nu semnează nimic. După aceea, fiecare guvern poate afirma, perfect regulamentar, că nu a aruncat personal nicio conductă în aer.
Mai există, bineînțeles, și varianta rusească: rușii ar fi investit miliarde în conducte pentru ca apoi să și le distrugă singuri. Nu este imposibil ca un stat să-și saboteze propria infrastructură pentru a obține un avantaj politic, dar avantajul concret al Rusiei în această situație este greu de identificat. Moscova putea opri gazul printr-un robinet, fără scafandri, explozibili și găuri pe fundul Balticii. Conducta intactă îi oferea o pârghie asupra Germaniei; conducta distrusă i-a luat-o.
Varianta rusească a fost îmbrățișată, mai mult, promovată cu deosebit entuziasm de britanici.
Marea Britanie încă se trezește dimineața cu impresia că este imperiul peste care nu apune soarele, deși în prezent are dificultăți să facă să circule trenurile, să-și măture străzile și să împiedice ploaia să intre prin acoperișurile unor clădiri publice. Dar reflexul imperial a rămas: oriunde se întâmplă ceva rău pe glob, Londra găsește imediat un rus în spatele perdelei.
Ironia este că, dacă ne uităm în istorie, oriunde s-a întâmplat ceva rău în ultimele două-trei secole chiar găsim adesea și câte un englez ascuns pe undeva: trasând o frontieră cu rigla, încoronând un rege convenabil, finanțând o tabără împotriva alteia sau explicând populației locale că toate acestea se fac pentru libertatea ei.
Nici războiul din Ucraina nu este complet străin de vechea concepție britanică potrivit căreia războaiele continentale sunt excelente, cu condiția să fie purtate de alții și cât mai departe de Londra.
Dincolo de glume, problema fundamentală rămâne alta: indiferent cine a pus explozibilii, sabotarea Nord Stream a fost în primul rând un atentat împotriva intereselor europene.
Nu împotriva Rusiei, care avea/are oricum alte piețe și putea redirecționa în timp o parte din exporturi. Nu împotriva Statelor Unite, care au ajuns să vândă Europei mai mult gaz natural lichefiat. Și, evident, nu împotriva Ucrainei, care dorea de ani de zile eliminarea conductelor ce ocoleau teritoriul său.
Victima strategică a fost Uniunea Europeană.
Prin acele conducte nu curgea doar gaz rusesc. Curgea unul dintre avantajele fundamentale ale industriei europene: energie relativ ieftină, stabilă și livrată direct. Pe această energie s-au sprijinit industria chimică germană, metalurgia, producția de îngrășăminte, sticla, ceramica și o întreagă rețea de întreprinderi care ofereau locuri de muncă bine plătite și produceau bunăstarea europeană.
După dispariția gazului ieftin, Europa a fost obligată să cumpere energie mai scumpă de pe o piață mondială în care concurează cu Asia.
Unele fabrici și-au redus producția, altele și-au mutat investițiile, iar cetățenilor li s-a explicat că trebuie să economisească, să accepte facturi mai mari și să înțeleagă situația geopolitică. Raportul Draghi recunoaște fără ocolișuri că prețurile ridicate ale energiei apasă asupra competitivității și prosperității europene. Comisia Europeană – raportul privind competitivitatea
Trebuie făcută totuși o precizare: sabotajul Nord Stream nu a provocat singur întreaga criză energetică. Livrările rusești fuseseră deja reduse drastic, Nord Stream 1 era oprit, iar Nord Stream 2 nu fusese pus în funcțiune. Exploziile au făcut însă ceva mult mai important: au eliminat fizic una dintre posibilitățile unei viitoare normalizări. Un robinet închis poate fi redeschis. O conductă sfâșiată pe fundul mării este cu totul altă poveste.
Așadar, nu știm încă, dincolo de orice îndoială, cine a apăsat butonul. Poate au fost americanii, poate ucrainenii, poate ucrainenii ajutați de americani ori de alți aliați. Dar știm cine a plătit.
A plătit industria europeană. A plătit muncitorul concediat. A plătit mica întreprindere care nu și-a mai permis factura la gaz. A plătit cetățeanul care a descoperit că solidaritatea euroatlantică se măsoară în kilowați și se achită lunar.
Iar dacă cineva încă nu crede că Nord Stream a fost, înainte de toate, un atac asupra intereselor Uniunii Europene, nu trebuie să citească anchete complicate și nici să coboare cu scafandrul pe fundul Mării Baltice.
Este suficient să privească industria europeană, scăderea nivelului de trai al europenilor sau, pentru o explicație pe înțelesul tuturor, cifrele care se învârt pe displayul pompei de benzină.
***
China propune crearea unei „zone open source AI” pentru membrii BRICS
Preşedintele chinez Xi Jinping a prezentat duminică, la summitul BRICS de la New Delhi, India, iniţiative în domenii mergând de la inteligenţa artificială la comerţ, vizând aprofundarea cooperării între economiile acestui grup, în contextul în care Beijingul încearcă să facă din el o platformă practică pentru dezvoltarea Sudului Global, relatează agenția Reuters, citată de Agerpres. …
Singurătatea S.
Rachel Xia s-a obișnuit să zboare singură de când a părăsit orașul ei natal, Luoyang, din centrul Chinei. Ea nu are nicio reținere în a mânca singură, a călători singură și a merge singură la film. De fapt, Xia a descoperit că aproape orice poate fi făcut singur: cumpărăturile și mesele îi sunt livrate direct …
Administratorul Google Italia: „Munca nu va dispărea, doar va fi transformată”
Bătălia pentru inteligența artificială s-a transformat deja într-un război între pesimiști și integrați. Și este un război al cifrelor. Unii își imaginează un viitor sumbru, în timp ce alții încearcă să răstoarne această narațiune, scrie Il Messaggero.
Scandal înainte de prezidențialele din Brazilia: Bolsonaro, candidatul de dreapta, oferă Americii pământurile rare
Într-un document de campanie aparținând lui Flavio Bolsonaro, candidatul de dreapta la viitoarele alegeri prezidențiale din Brazilia, Washingtonului i s-a oferit un lanț de aprovizionare cu minerale din pământuri rare menit să slăbească influența Chinei, relatează astăzi portalul Amado Mundo. Prezentarea de 22 de pagini, scrisă în limba engleză și datată 19 martie, a fost […]
Plan istoric pentru destrămarea Regatului Unit.
Liderii guvernelor din Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord se reunesc luni, la Cardiff, pentru a semna un acord istoric care ar putea declanșa procesul de destrămare a Regatului Unit. Într-un summit fără precedent, cei trei oficiali vor solicita oficial dreptul de a organiza referendumuri pentru independență și vor pleda pentru o apropiere rapidă de Uniunea Europeană, potrivit publicației The Telegraph.
Operațiunea „Diameter”. Cum au aruncat în aer ucrainenii Nord Stream 1 și 2
:format(webp):quality(80)/https://www.mediafax.ro/wp-content/uploads/2026/09/ilustratie-a-conductei-nord-stream-2-avariate-in-urma-unei-explozii-submarine-1024x576.png)
Traseul operațiunii care a dus la sabotarea Nord Stream 1 și 2, de la conceperea planului până la identificarea autorilor, a fost reconstituit de jurnalistul macedonean Bojan Pancevski în volumul The Nord Stream Conspiracy, după ce a discutat cu oficiali germani implicați în anchetă, cu ucraineni care au participat la operațiune și cu reprezentanți ai mai multor servicii europene de informații. The Baltic Sentinel a prezentat principalele dezvăluiri din investigație.
În dimineața zilei de 26 septembrie 2022, mai multe explozii subacvatice au avariat conductele Nord Stream 1 și Nord Stream 2, construite pentru a transporta gaze naturale din Rusia către Germania și, de acolo, către piața europeană, prin Marea Baltică.
Patru ani mai târziu, procurorii germani indică Ucraina
Pentru implicarea în sabotarea Nord Stream, la 30 iunie 2026, procurorii federali germani l-au trimis în judecată pe Serhii Kuznietsov, ofițer al armatei ucrainene. Rechizitoriul indică însă că în spatele operațiunii s-au aflat autorități de stat din Ucraina.
Potrivit procurorilor germani, scopul operațiunii ar fi fost distrugerea Nord Stream 1 și Nord Stream 2, pentru oprirea definitivă a transportului de gaze prin conducte și împiedicarea Rusiei să folosească veniturile obținute din vânzarea acestora pentru finanțarea războiului.
Serhii Kuznietsov este acuzat că a condus echipa de sabotaj. A fost arestat în Italia în august 2025, extrădat în Germania în noiembrie și de atunci se află în arest preventiv.
Deși a negat acuzațiile, instanța din Hamburg a decis că există suficiente probe pentru ca dosarul să ajungă în fața judecătorilor. Kuznietsov va fi judecat pentru sabotaj și crimă de război, deoarece gazoductele Nord Stream erau obiective civile și, prin urmare, nu puteau constitui ținte militare. Procesul va începe la 14 octombrie 2026.
Un alt membru al echipei care a amplasat explozibilii pe conducte, scafandrul ucrainean Volodimir Zhuravlov, a fost arestat în august 2026, în Croația, în baza unui mandat european de arestare emis de Germania.
Operațiunea „Diameter”
Ideea atacării conductelor submarine nu era nouă. Apăruse în Ucraina încă din 2017, dar fusese abandonată pentru că o asemenea misiune părea prea complicată și prea costisitoare.
În primăvara lui 2022, însă, după bătălia pentru Kiev, doi ofițeri ucraineni au întocmit o listă cu obiective ale infrastructurii economice ruse care puteau fi atacate. Pe ea se aflau podul Kerci, care leagă Rusia de peninsula Crimeea anexată, conducte petroliere, porturi, petroliere, Nord Stream și TurkStream, gazoductul care transportă gaze rusești spre Turcia prin Marea Neagră.
Planul de sabotare a gazoductelor a inclus inițial atât Nord Stream, cât și TurkStream și a primit numele „Operațiunea Diameter”. Numele venea de la un desen făcut de unul dintre ofițeri: secțiunea unei conducte, reprezentată printr-un cerc traversat de o linie dreaptă – diametrul.
Boris Johnson și un fost șef CIA, într-un tren aflat în gara atacată în Ucraina de o dronă rusească
Personalităţi occidentale, printre care fostul premier britanic Boris Johnson şi fostul director CIA David Petraeus, se aflau într-o gară din vestul Ucrainei cu „puţin înainte” ca Rusia să lovească un tren în zonă, a declarat duminică operatorul feroviar ucrainean, informează AFP, preluată de Agerpres.
Cum folosește extrema dreaptă creștinismul drept „acoperire” morală
De la sloganuri religioase strigate la proteste anti-imigrație, până la lideri de extremă dreapta care își etalează public „convertirea” creștină, religia a devenit tot mai vizibil un instrument de legitimare morală pentru mișcările naționaliste din Marea Britanie și din alte țări.
În Ungaria, dacă inflaţia generală este la minime istorice, cea a preţurilor din magazinele alimentare şi mixte este negativă din februarie.
Preţurile din magazinele alimentare şi mixte din Ungaria sunt în retragere din luna februarie. În iulie, scăderea a fost de 2,3% în ritm anual.
Cea mai mare dronă care se îndreaptă asupra României vine de pe piaţa americană
Poate vă mai gândiți.
De obicei, nu dau explicații la ceea ce scriu. Cine înțelege, bine, cine nu, nu. Dar, întrucât destui dintre cei care au postat la articolul „Monumentul MCN” mi se par de bună conștiință, însă prea puțin dispuși să înțeleagă textul, adaug aceste rânduri, sper, lămuritoare.
Cea mai utilă idee și cel mai trist adevăr
Cel mai bun lucru din ultimii ani, exceptând faptul că n-am pierdut vreun meci la Campionatul Mondial de fotbal, a fost introducerea SGR – sistemul de garanție – returnare pentru ambalaje. Sunt deja aproape trei ani de când sistemul funcționează și e nu doar un succes, ci un exemplu pentru tot ce înseamnă reciclare. Nu există multe motive pentru care străinii se pot uita cu invidie la noi, dar în ce privește funcționalitatea SGR chiar suntem campioni.
„Exploatăm oameni săraci pentru că ai noștri nu mai sunt destul de săraci”.
Muncitorii din Asia de Sud au devenit o prezență obișnuită în fabrici, construcții, agricultură și HoReCa. Mulți români privesc cu uimire fenomenul și se întreabă de ce angajatorii aduc oameni de la mii de kilometri, în timp ce localnicii spun că nu își găsesc de lucru.
Tot mai mulți turiști vin să vadă clădirea care își schimbă culoarea din Timișoara.
La începutul secolului trecut, Timișoara se afla în plină dezvoltare urbană, o perioadă în care în oraș au fost construite unele din cele mai reprezentative clădiri, nu doar în Piața Operei, ci și în Piața Unirii, scrie opiniatimisoarei.ro.
La jumătatea secolului 18, la intrarea în piață, dinspre actuala stradă Alecsandri, se afla o clădire cu un etaj, care aparținea lui Wenzl Lechner, un constructor care era și membru al Consiliului Local.
Programul de lucrări al SDM în ziua de 14 septembrie 2026
Ce facem astăzi, 14 septembrie 2026, în Timișoara?
